ICCJ. Decizia nr. 4420/2011. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4420/2011
Dosar nr. 11514/2/2009
Şedinţa publică de la 29 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3177 din 8 iulie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul C.I. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (A.N.A.F.) şi a anulat în parte ordinul nr. 788/2009 completat prin ordinul nr. 799/2009 şi ordinul nr. 970/2010 în ceea ce priveşte gradul profesional, obligând autoritatea pârâtă să emită un nou ordin în care să reţină gradul profesional superior începând cu data de 24 aprilie 2009, precum şi să calculeze drepturile salariale corespunzătoare noului grad profesional şi să achite diferenţa actualizată cu rata de inflaţie. Capetele de cerere privind plata de daune morale şi de dobânzi au fost respinse.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că:
Urmare a noii structuri organizatorice a A.N.A.F. (aprobată prin ordinul preşedintelui A.N.A.F. nr. 373/2009, Anexa nr. 1) funcţia publică de conducere de şef serviciu la Serviciul Monitorizare Procedura insolvenţei pe care o deţinea reclamantul a fost supusă reorganizării, iar urmare preavizului din 26 martie 2009 acordat reclamantului, acesta şi-a exprimat opţiunea din 3 aprilie 2009 de a-şi desfăşura activitatea în funcţia de execuţie.
Prin ordinul nr. 788/2009, corectat cu ordinul nr. 799/2009 în privinţa sporului de vechime reclamantului i s-a adus la cunoştinţă că începând cu 27 aprilie 2009 a fost eliberat din funcţia publică de conducere deţinută şi a fost numit în funcţia publică de execuţie de consilier juridici clasa I grad profesional principal treapta I cu un salariu de 1456 RON şi un spor de vechime de 15%.
Ambele ordine au fost atacate cu recurs graţios ce au primit răspuns de la pârâtă conform înscrisului înregistrat din 26 mai 2009.
Prin ordinul nr. 970/2010 reclamantul a fost încadrat în funcţia publică de execuţie de consilier juridic clasa I grad profesional principal treapta I, iar contestaţia îndreptată împotriva acestuia de către reclamant a fost respinsă .
Instanţa a apreciat că funcţia publică de şef serviciu este echivalentă cu funcţia publică de execuţie clasa I grad profesional superior şi că sunt incidente dispoziţiile art. 4 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 1/2009, dispoziţiile Legii nr. 330/2009 neputând retroactiva potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţia României, având în vedere că ordinul nr. 788/2009 a fost emis anterior intrării în vigoare a celui din urmă act normativ menţionat.
S-a mai arătat că ordinul nr. 788/2009 a fost emis în baza ordinului nr. 373/2009 de aprobare a noii structuri organizatorice a aparatului propriu al A.N.A.F. prin care s-a implementat restructurarea avută în vedere de O.U.G. nr. 1/2009.
Având în vedere şi lipsa unor dovezi privind existenţa unui prejudiciu moral s-a considerat că admiterea acţiunii împotriva autorităţii publice pârâte constituie o suficientă reparaţie morală, iar cererea de acordare a dobânzilor este lipsită de temei legal.
În termen legal, împotriva sus-menţionatei sentinţe a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
Temeiul juridic al cererii de recurs a fost indicat ca fiind art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., iar criticile aduse de recurentă sentinţei Curţii de Apel Bucureşti au vizat, în esenţă, greşita aplicare a legii atât în ceea ce priveşte admiterea cererii de anulare a ordinului nr. 788/2009, a ordinului nr. 799/2009 şi a ordinului nr. 970/2010 cu consecinţa obligării autorităţii de a emite un nou ordin în care să se reţină pentru intimatul-reclamant gradul profesional superior începând cu data de 24 aprilie 2009, cât şi în ceea ce priveşte obligarea de a calcula drepturile salariale corespunzătoare noului grad profesional şi de a achita diferenţa actualizată cu rata inflaţiei.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că nu există identitate între funcţia publică de şef serviciu care este o funcţie publică de conducere [conform art. 13 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 188/1999] şi funcţia publică de consilier juridic clasa I grad profesional superior care este o funcţie publică de execuţie [conform art. 14 alin. (1) şi art. 5 lit. a) din Legea nr. 188/1999].
Cazul intimatului-reclamant nu intră sub incidenţa O.U.G. nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, respectiv a O.U.G. nr. 229/2008 privind măsuri pentru reducerea unor cheltuieli la nivelul administraţiei publice, la data de 20 februarie 2009 postul de şef serviciu deţinut de reclamant nefiind restructurat deoarece termenul de restructurare este prevăzut în art. 3 din O.U.G. nr. 229/2008 ca fiind de 45 zile de la data intrării în vigoare a acestei ordonanţe, respectiv 20 februarie 2009.
Începând cu 27 aprilie 2009, deci ulterior restructurării, postul de conducere deţinut de intimatul-reclamant a fost supus reorganizării prin aplicarea H.G. nr. 109/2009, a Legii nr. 188/1999 şi a ordinului preşedintelui A.N.A.F. nr. 373/2009, iar la data emiterii ordinului nr. 788/2009 nu erau aplicabile dispoziţiile art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 1/2009 aşa cum eronat, a reţinut prima instanţă, în condiţiile în care această ordonanţă reglementează măsurile care s-au luat în cazul restructurării ce a avut loc la data de 20 februarie 2009.
Numirea intimatului-reclamant în funcţia publică de execuţie de consilier juridic clasa I gradul profesional principal treapta I în cadrul Direcţiei Generale Juridice s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 188/1999 republicată [art. 54 lit. f) şi g) şi art. 57 alin. (5) şi (6)] având în vedere că vechimea acestuia în specialitate juridică era de 5 ani şi 10 luni şi că şi punctul de vedere al Agenţiei Naţionale a funcţionarilor publici a fost acela că ocuparea unei funcţii publice de execuţie urmează a se realiza cu respectarea dispoziţiilor legale.
În privinţa ordinului preşedintelui A.N.A.F. nr. 970/2010, acest act administrativ a fost emis în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale O.U.G. nr. 1/2010.
În contextul arătat, a apreciat recurenta că este greşită şi soluţia de obligare a sa la calculul drepturilor salariale corespunzătoare noului grad profesional şi la achitarea către intimat a diferenţei actualizate cu rata inflaţiei, precizându-se că pentru anul 2009 sunt aplicabile dispoziţiile O.G. nr. 6/2007, iar pentru anul 2010 sunt aplicabile dispoziţiile Legii cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Totodată s-a precizat că nu există obligaţia legală de acordare a stimulentelor, existând doar posibilitatea acordării lor în condiţiile legii, respectiv ţinându-se seama de H.G. nr. 154/1997, O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 2210/2008 şi ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 2991/2008.
Prin întâmpinare, intimatul C.I. a arătat că nu este incident în cauză motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. aşa cum a fost acesta argumentat în cauză, soluţia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti fiind legală şi temeinică.
Examinând cauza prin prisma criticilor ce au fost subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat şi îl va respinge în consecinţă, având în vedere cele ce vor fi punctate în continuare.
Situaţia de fapt conturată de actele dosarului nu a comportat controverse, astfel că instanţa de control judiciar va analiza din punct de vedere al legislaţiei aplicabile în cauză motivele pentru care criticile aduse de recurenta-pârâtă nu pot fi primite.
Eliberarea intimatului-reclamant din funcţia publică de conducere de şef serviciu la Serviciul de monitorizare procedura insolvenţei a fost dispusă prin ordinul nr. 788/2009 emis de preşedintele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală care a avut la bază structura organizatorică a aparatului propriu al A.N.A.F. prevăzută în Anexa nr. 1 la H.G. nr. 109/2009, ordinul preşedintelui A.N.A.F. nr. 373/2009 de aprobare a noii structuri pe direcţii generale, direcţii, servicii, birouri, compartimente, precum şi a numărului total de posturi pe aceste structuri.
Ordinul nr. 373/2009 aprobă prin art. 1 alin. (1) structura organizatorică a aparatului propriu al A.N.A.F. începând cu 27 martie 2009 şi cu 27 aprilie 2009 conform alin. (3) al art. 1.
În lipsa unei definiţii legale a noţiunilor de „restructurare” şi „reorganizare” în materia funcţiei publice, în mod corect judecătorul fondului s-a raportat la definiţia dată de DEX şi observând că e vorba de două noţiuni sinonime a apreciat că nu există argumente pentru a le trata diferit din punct de vedere juridic.
În acest context, distincţia făcută de recurentă între „restructurare” şi „reorganizare” nu poate fi primită, fiind contrazisă chiar de conţinutul actelor administrative examinate în speţă şi neavând suport legal.
De asemenea, este corectă şi concluzia judecătorului fondului privind implementarea restructurării avute în vedere de O.U.G. nr. 1/2009 prin ordinul nr. 373/2009, concluzie care a avut la bază succesiunea actelor normative intervenită în restructurarea aparatului propriu al A.N.A.F.
Incidenţa în cauza dedusă judecăţii a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi alin. (2) din O.U.G. nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar a fost în mod just stabilită.
Potrivit art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2009: persoanele care ocupă funcţii de conducere în instituţiile şi autorităţile publice care sunt supuse restructurării vor fi trecute pe un post vacant în cadrul structurii organizatorice aprobate potrivit legii, iar potrivit alin. (2): în cazul în care postul vacant este inferior postului aferent funcţiei de execuţie a persoanei care a ocupat funcţie de conducere, postul vacant va fi transformat la acel nivel; conform alin. (3) „în situaţia în care în cadrul structurii organizatorice, aprobată potrivit legii, nu există un post vacant, se transformă postul propriu al persoanei care a ocupat funcţia de conducere la nivelul funcţiei de execuţie avute de acesta”.
Aplicarea dispoziţiilor Legii cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice (care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2010) nu a fost posibilă în virtutea principiului fundamental al neretroactivităţii legii civile prevăzut de Constituţia României şi pentru că raporturile juridice născute în baza ordinului nr. 788/2009 sunt supuse reglementărilor în vigoare la acea dată, respectiv art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 1/2009.
Concluzia care se impune este aceea că într-adevăr, numirea intimatului-reclamant pe funcţia publică de execuţie de consilier juridic clasa I gradul profesional principal treapta I este nelegală întrucât autoritatea publică a procedat la trecerea reclamantului pe un post vacant conform art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2009 însă cu nerespectarea alin. (2) şi (3) din ordonanţă.
Criticile care vizează dispoziţiile legale aplicabile în privinţa drepturilor salariale nu vor fi avute în vedere atâta vreme cât instanţa de fond nu le-a stabilit în concret, ci doar a obligat autoritatea publică de a calcula drepturile salariale corespunzătoare gradului profesional superior şi de a achita reclamantului diferenţa actualizată, urmare a anulării în parte a ordinului nr. 788/2009 corectat prin ordinul nr. 799/2009 şi a ordinului nr. 970/2010, fiind evident că atât calculul cât şi plata diferenţei urmând să se facă în conformitate cu legea.
Totodată, susţinerile recurentei privitoare la stimulentele ce nu pot fi acordate sunt neadecvate faţă de soluţia pronunţată (atât dispozitiv cât şi considerente) în care nu se menţionează o astfel de obligaţie stabilită în sarcina pârâtei şi nu în ultimul rând faţă de Încheierea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în camera de consiliu de la 21 octombrie 2010 prin care s-a respins cererea formulată în temeiul art. 2811 şi 2812 C. proc. civ. de lămurire/completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 3177 din 2010 formulată de reclamant tocmai pentru acordarea retroactivă a bonificaţiei numită „stimulent”.
Văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.N.A.F. împotriva sentinţei nr. 3177 din 8 iulie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4419/2011. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 4423/2011. Contencios. Contract administrativ.... → |
|---|
