ICCJ. Decizia nr. 4426/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4426/2011
Dosar nr. 3079/2/2010
Şedinţa publică de la 29 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 4279 din 2 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul Z.R.O., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar; a obligat pârâtele la plata sumei de 250.000 RON actualizată cu indicele de inflaţie de la data îndeplinirii termenului de executare, 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, până la plata sumei şi a respins cererea privind daunele civile de 100 RON/zi de întârziere ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în esenţă, următoarele:
La data de 23 aprilie 2009, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis în favoarea reclamantului decizia nr. 4355 reprezentând titlul de despăgubire, în cuantum de 1.078.048 RON, iar la data de 14 iulie 2009, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a emis decizia nr. 274 din 14 iulie 2009, reprezentând titlul de plată, în cuantum de 500.000 RON, însă, până la data formulării acţiunii reclamantul nu a primit nici un ban în contul său.
Curtea a avut în vedere dispoziţiile art. 141 alin. (3) din Legea nr. 247/2005, potrivit cu care, „(...) Plata sumelor înscrise în titlurile de plată se face într-o singură tranşă în cazul despăgubirilor în numerar de maxim 250.000 RON şi în 2 tranşe pe o perioadă de 2 ani în cazul despăgubirilor în numerar în cuantum de peste 250.000 RON. Persoanele îndreptăţite la despăgubiri în cuantum de peste 500.000 RON pot opta pentru acordarea de despăgubiri în numerar în cuantum de maxim 500.000 lei, diferenţa urmând a fi acordată în acţiuni la SC „Fondul Proprietatea" SA".
În raport de norma citată, instanţa a reţinut că termenul de 2 ani se referă doar la despăgubirile ce depăşesc suma de 250.000 RON, care se plătesc în două tranşe, valabil pentru plata celei de-a doua tranşe (maxim doi ani de la data emiterii titlului de plată), situaţie în care, apărarea propusă de pârâtă, în sensul că, atât prima cât şi a doua tranşă să poată fi plătite în curs de doi ani de la emiterea titlului de plată nu are suport legal şi nu poate fi reţinută.
Pe de altă parte, decizia nr. 274 din 14 iulie 2009 emisă de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor reprezentând titlul de plată, constituie un drept de creanţă, fiind un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, situaţie ce determină ca reclamantul să fie lipsit de un bun pe o perioadă a cărei durată depinde de două criterii: numărul cererilor de plată şi disponibilităţile financiare ale statului.
În acest context, termenul stabilit de legiuitor, respectiv, 15 zile de la existenţa disponibilităţilor financiare, are un moment de pornire ce depinde în întregime de voinţa celui obligat la plată şi echivalează cu o amânare „sine die" (fără termen), lăsată la latitudinea discreţionară a statului, fapt ce contravine dispoziţiilor ar. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (art. 182 din Legea nr. 247/2005, Titlul VII").
Cererea de obligare a pârâtului la plata daunelor în cuantum de 100 RON pe zi de la data pronunţării hotărârii, a fost respinsă, instanţa reţinând că rolul daunelor cominatorii este de a asigura executarea în natură a obligaţiilor de a face şi se aplică în cazul obligaţiilor având ca obiect sume de bani, deoarece acestea produc dobânzi în caz de întârziere în executare.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost dată cu greşita aplicare a legii.
De asemenea s-a precizat în motivele de recurs că reclamantului i s-a emis titlul de plată pentru suma de 250.000 RON şi plata a fost efectiv realizată prin ordinul de plată din 2009 şi titlul de conversie din 8 ianuarie 2009.
Examinând actele dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă recurată pârâtele au fost obligate către reclamant de plata sumei de 250.000 RON de la rămânerea irevocabilă a hotărârii până la plata sumei.
Conform Legii nr. 247/2005 Titlul VII în baza deciziilor conţinând titluri de despăgubire emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor va emite titluri de conversie şi/sau titluri de plată conform O.U.G. nr. 81/2007.
La dosar există ordinul de plată din 2010 în sumă dr 250.000 RON din care rezultă că s-a efectuat plata, dealtfel recurenta susţinând acest lucru chiar din data de 9 iunie 2011, fapt consemnat în Încheierea de la acea dată.
Faţă de aceste considerente Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat de Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar.
Va modifica în parte sentinţa atacată în sensul că va respinge ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 250.000 RON actualizate cu rata inflaţiei.
Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar împotriva sentinţei nr. 4279 din 2 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că respinge ca rămas fără obiect capătul de cerere din acţiune privind obligarea pârâtei la plata sumei de 250.000 RON, actualizate cu rata inflaţiei.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4423/2011. Contencios. Contract administrativ.... | ICCJ. Decizia nr. 4427/2011. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
