ICCJ. Decizia nr. 4419/2011. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4419/2011
Dosar nr. 8595/2/2008
Şedinţa publică de la 29 septembrie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3424 din 15 septembrie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanţii SC M.P. SA, M.S., M.I., C.S. şi C.P. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (M.E.C.T.S.), Biroul de Turism pentru Tineret S.A. (B.T.T.) şi intervenienta SC F.L.V. SRL, anulând în parte certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis de Ministerul Tineretului şi Sportului pentru suprafaţa atestată de 51.195 mp. A respins cererea de intervenţie formulată de SC F.L.V. SRL în interesul pârâtului BTT.
Prin aceeaşi sentinţă au fost respinse ca neîntemeiate excepţiile privind lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor C.S. şi C.P. şi privind lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Legitimitatea procesuală a reclamanţilor C.P. şi C.S. a fost stabilită în baza înscrisurilor administrate în cauză, în raport de împrejurarea că aceştia au invocat vătămarea dreptului lor de proprietate pentru suprafaţa de teren de 24.203,72 mp, aceştia având cel puţin un interes legitim în accepţiunea dată de Legea nr. 554/2004 în contestarea actului administrativ dedus judecăţii, prin acest act normativ conferindu-se ope legis calitate procesuală activă persoanelor vătămate nu numai în drepturile ci şi în interesele legitime prin actele administrative a căror legalitate se verifică la cerere.
Calitatea de pârât a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a fost stabilită observându-se că la baza înregistrării acţiunii pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, autoritatea era denumită Ministerul Educaţiei, Cercetării, şi Tineretului, succesor în drepturile pe linie de tineret al fostului Minister al Tineretului şi Sportului, emitent al actului contestat; au fost avute în vedere actele normative succesive care au reorganizat ministerul în discuţie, respectiv H.G. nr. 1721/2008, H.G. nr. 51/2009 şi O.U.G. nr. 115/2009 prin care s-a reorganizat Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării împreună cu Ministerul Tineretului şi Sportului şi s-a înfiinţat Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, acesta din urmă fiind succesor în drepturi, în domeniul sportului, al emitentului actului a cărui anulare s-a cerut.
Asupra fondului cererii de chemare în judecată s-a reţinut că prin certificatul din 12 mai 2000 s-a atestat de dreptul de proprietate pentru suprafaţa de teren de 84.329, 11 mp în favoarea SC B.T.T.A. SA care şi-a schimbat denumirea în SC B.T.T. SA, în data de 14 mai 2001.
Din documentaţia care a stat la baza emiterii actului în litigiul a rezultat că suprafaţa de 84.329,11 mp menţionată în certificat a fost astfel precizată de SC G. SRL care a adus completări la documentaţia topografică necesară dobândirii certificatului..
Din aceste completări a rezultat că suprafaţa deţinută de SC B.T.T. SA (la Baza B.T.T. Pantelimon) conform protocolului de predare–primire din 26 martie 1988 a U.A.A.C. Bucureşti din subordinea şi administrarea Comitetului Municipal Bucureşti al U.T.C. în subordinea directă şi administrarea SC B.T.T. SA şi a procesului-verbal din 11 mai 1991, este de 56.000 mp. Totodată se menţionează în completările arătate că „în fapt suprafaţa recunoscută prin procesul verbal de semnare a vecinătăţilor şi cu planul anexă la acesta este de 84.329,11 mp suprafaţă care a fost avută în vedere în documentaţia topografică aferentă Bazei B.T.T. Pantelimon”.
Aşadar menţiunile cuprinse în adresa SC G. SRL sunt contradictorii şi în privinţa situaţiei de fapt şi în privinţa situaţiei de drept, căci SC B.T.T. SA a primit în administrare 56.000 mp teren dar deţine 84.329,11 mp, iar această suprafaţă mai mare a fost avută în vedere la atestare.
Din referatul Ministerului Tineretului şi Sportului, Direcţia Patrimoniu a rezultat că în anul 1996 documentaţiile întocmite în vederea atestării dreptului de proprietate au fost incomplete, dar după refacere, memoriile au fost însuşite de noua comisie de stabilire şi evaluare a terenurilor aflate în patrimoniul SC B.T.T. SA şi a propus eliberarea certificatului.
S-a constatat că şi în anul 2000 documentaţia a fost elaborată tot incomplet, iar cel puţin în privinţa diferenţei de suprafaţă de teren de la 56.000 mp şi până la 84.329,11 mp justificarea deţinerii terenurilor a fost demonstrată doar în fapt emitentului actului.
Ministerul Tineretului şi Sportului nu a ţinut seama de sentinţa civilă nr. 2772 din 25 februarie 2000 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti (irevocabilă) prin care s-a admis acţiunea reclamantului C.P. împotriva pârâţilor T.E. şi Ministerul Tineretului şi Sportului, constatându-se că reclamantul este proprietarul terenului în suprafaţă de 29.993 mp situat în Bucureşti, fiind obligat Ministerul Tineretului şi Sportului să lase în deplină proprietate şi posesie acest teren reclamantei, atestându-se dreptul de proprietate în favoarea SC B.T.T. SA şi cu privire la suprafaţa de teren menţionată în hotărârea judecătorească precizată.
Această situaţie a rezultat şi din rezoluţia Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 3 în Dosarul nr. 8772/8/2005 din 15 octombrie 2007, actele existente în acest dosar confirmând că terenul proprietatea lui C.P. se suprapune pe o suprafaţă de 27.637 mp cu imobilul din Bucureşti, al cărei proprietar este SC B.T.T. SA.
Raportul de expertiză întocmit în cauză a adeverit că dreptul de proprietate al reclamanţilor este confirmat de sentinţa civilă nr. 2772 din 25 februarie 2010 pentru suprafaţa de 29.993 mp teren întabulat în CF sector 3 Bucureşti şi de sentinţa civilă nr. 4548 din 10 aprilie 1995 a Judecătoriei sector 3 Bucureşti pentru suprafaţa de 20.203,78 mp teren întabulat din 23 iulie 1997 din anexa la raportul de expertiză a rezultat că proprietatea SC B.T.T. SA, atestată prin certificatul în discuţie, se suprapune peste proprietăţile reclamanţilor pe o suprafaţă totală de 51.195 mp.
S-a concluzionat că actul administrativ contestat a fost emis cu încălcarea Legii nr. 15/1990, a H.G. nr. 834/1991 şi a criteriilor nr. 2665/1992 emise de Ministerul Economiei şi Finanţelor şi Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului (publicate în M.Of. nr. 54/1992), precum şi fără ca documentaţia analizată de Ministerul Tineretului şi Sportului să fie avizată de O.C.O.T. Bucureşti care ţine evidenţa terenurilor şi amplasarea lor (art. 15 din Criterii), iar documentaţia topografică nu a fost avizată de Primăria Municipiului Bucureşti în conformitate cu H.G. nr. 834/1991.
În considerarea principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, pentru argumentele arătate, s-a anulat în parte certificatul de atestare a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 51.195 mp, respingându-se cererea de intervenţie accesorie formulată de SC F.L.V. SRL.
În termen legal, împotriva susmenţionatei sentinţe au declarat recurs pârâţii Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi SC B.T.T. SA.
Critica adusă sentinţei de recurentul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a fost fundamentată în principal pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a vizat exclusiv lipsa calităţii procesuale pasive a acestui minister raportat la obiectul acţiunii şi la dispoziţiile H.G. nr. 81/2010, (în concret art. 6 potrivit căruia în domeniile sportului şi tineretului Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, exercită atribuţiile prin intermediul Autorităţii Naţionale pentru Sport şi Tineret) iar în subsidiar pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. apreciindu-se că acţiunea este nefondată.
În legătură cu calitatea procesuală pasivă s-a arătat că la 12 mai 2000, data emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate de către Ministerul Tineretului şi Sportului, autoritatea recurentă era organizată şi funcţiona sub denumirea de Ministerul Educaţiei Naţionale şi nu avea atribuţii în acest sens, aspect care rezultă din succesiunea actelor normative care au reglementat denumirea, organizarea şi funcţionarea instituţiei: H.G. nr. 690/1997 (Ministerul Educaţiei Naţionale); H.G. nr. 23/2001 (Ministerul Educaţiei şi Cercetării); H.G. nr. 741/2003 (Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului); H.G. nr. 410/2004 (Ministerul Educaţiei şi Cercetării); H.G. nr. 223/2005 (Ministerul Educaţiei şi Cercetării); H.G. nr. 366/2007 (Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului); H.G. nr. 51/2009 (Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării) şi H.G. nr. 81/2010 (Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului). De altfel, susţine recurentul, nici la nivelul 2003 şi 2007 când ministerul era organizat ca minister al educaţiei, cercetării şi tineretului, suprafaţa de teren în litigiu nu figurează în evidenţele sale.
Sintetizând motivele de nelegalitate invocate de SC B.T.T. SA prin cele două cereri de recurs îndreptate împotriva aceleiaşi sentinţe aflate în control judiciar, subsumate dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ., se observă că acest recurent susţine că au fost ignorate argumentele invocate în apărarea sa.
În acest context s-a reiterat că s-a depus la dosar punctul de vedere al Ministerului Finanţelor transmis Ministerului Tineretului şi Sportului prin adresa din 30 noiembrie 1993 cu privire la competenţa eliberării titlurilor de proprietate în condiţiile H.G. nr. 834/1991, că avizarea documentaţiei topografice a fost îndeplinită, că adresa din 30 mai 2006 emisă de Directorul executiv al Direcţiei de Evidenţă Imobiliară şi Cadastrală din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti atestă că actul administrativ atacat a fost emis pe baza unei documentaţii legal întocmite şi înregistrate la Oficiul de cadastru din 12 aprilie 1996.
S-a mai arătat că sunt neconsistente şi concluziile judecătorului fondului care s-au întemeiat pe conţinutul unei adrese emise de o entitate privată (SC G. SRL), pe rezoluţia Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, precum şi pe concluziile expertului desemnat câtă vreme acesta s-a referit şi la chestiuni de drept ale cauzei.
Recurenta SC B.T.T. SA a pus accent şi pe inexistenţa, în opinia sa, a unor titluri valabile care să-i fie opuse acestei societăţi comerciale care nu a fost parte în litigiile ce vizează dreptul de proprietate al reclamanţilor SC M.P. SA, M.I. şi M.S. (care şi-au întemeiat dreptul pe sentinţa civilă nr. 2772 din 2000 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti pentru suprafaţa de 29.993 mp), pe de o parte, şi pe de altă parte, şi al reclamanţilor C.P. şi C.S. (care s-au folosit la întocmirea documentaţiei cadastrale care a stat la baza întabulării tot de sentinţa nr. 2772 din 2000 pentru suprafaţa de 24.203,782 mp). Ca argument al inexistenţei dreptului de proprietate opozabil SC B.T.T. SA a fost prezentat faptul că acţiunea în revendicare a fost introdusă în contradictoriu cu un neproprietar neposesor, respectiv Ministerul Tineretului şi Sportului, posesia având-o societatea recurentă. În plus recurenta SC B.T.T. SA nu este succesor al Ministerului Tineretului.
A concluzionat recurenta SC B.T.T. SA că instanţa de fond a apreciat greşit ca fiind aplicabile dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deoarece lipsa titlului de proprietate valabil atrage după sine şi lipsa interesului legitim.
Prin întâmpinare, intimaţii SC M.P. SA, M.I. şi M.S. au răspuns punctual aspectelor enunţate în recursurile promovate de pârâţi, solicitând menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii judecătoreşti recurate prin care s-a reţinut nerespectarea condiţiilor legale pentru emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, dispunându-se anularea lui parţială.
Examinând cauza prin prisma aspectelor de nelegalitate invocate de ambii recurenţi ce au fost încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., din perspectiva art. 3041 C. proc. civ., a legislaţiei incidente raportat la obiectul cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinţei pronunţate de Secţia contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti astfel că recursurile vor fi respinse ca nefondate pentru cele ce se vor puncta în continuare şi care vin să întărească concluziile primei instanţe.
Observaţia recurentului Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului relativ la lipsa calităţii sale procesuale pasive în cauză nu se susţine.
Emitentul certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 12 mai 2000 a fost Ministerul Tineretului şi Sportului, iar la data de 29 decembrie 2008 când s-a pronunţat acţiunea în anularea acestui act administrativ, individual, au fost chemaţi în calitate de pârâţi (ca urmare a desfiinţării în anul 2003 a Ministerului Tineretului şi Sportului în cadrul unui proces de reorganizare guvernamentală) succesorii acestuia, respectiv Agenţia Naţională pentru Sport, pe linie sportivă (H.G. nr. 759/2003), şi Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, pe linie de tineret (art. 12 din O.U.G. nr. 64/2003).
Pe parcursul litigiului au intervenit şi alte reorganizări, în acest sens fiind reţinute: H.G. nr. 1721/2008 prin care se desfiinţează A.N.S. şi se reînfiinţează Ministerul Tineretului şi Sportului; H.G. nr. 51/2009 prin care Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului devine Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării; O.U.G. nr. 115/2009 care înfiinţează Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului prin reorganizarea Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării şi prin preluarea activităţii privind tineretul şi sportul şi a structurilor specializate în aceste domenii de la Ministerul Tineretului şi Sportului care se desfiinţează (art. 6).
Calitatea procesuală pasivă a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nu este discutabilă nici din perspectiva dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 81/2010 (privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului), dispoziţii invocate pentru prima oară în recurs, potrivit cărora în domeniile sportului şi tineretului acest minister exercita atribuţiile prin intermediul Autorităţii Naţionale pentru Sport şi Tineret, organ de specialitate al administraţiei publice centrale (înfiinţat prin H.G. nr. 141/2010), cu personalitate juridică, ce funcţionează în subordinea ministerului.
Rezultă din cele menţionate că Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului are legitimitate procesuală pasivă, ca autoritate publică succesoare în drepturi şi obligaţii a autorităţii emitente a actului a cărei anulare a făcut obiectul demersului judiciar de faţă, iar invocarea de către acest recurent a împrejurării că în evidenţele sale nu figurează suprafaţa de teren în discuţie reprezintă apărări neadecvate pe acest aspect.
Pe fondul recursului, se observă că Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nu a arătat care sunt în opinia sa viciile de nelegalitate care afectează soluţia primei instanţe.
Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile aduse de recurenta SC B.T.T. SA, atât în urma analizei făcute în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocat de recurentă, cât şi în urma analizei făcute în virtutea art. 3041 C. proc. civ. din moment ce sentinţa aflată în control judiciar nu poate fi atacată cu apel, potrivit Legii nr. 554/2004 modificată şi completată.
Instanţa de fond a constatat în mod corect că sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, pe cale de consecinţă dispunând în baza art. 18 alin. (1) din acelaşi act normativ anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis la data de 12 mai 2000 de Ministerul Ttineretului şi Sportului în favoarea SC B.T.T.A. SA (devenită la 14 mai 2011 SC B.T.T. SA), respectiv pentru suprafaţa de 51.195 mp din totalul de 84.329,11 mp.
Aşa cum se poate observa din considerentele sentinţei expuse rezumativ în prezenta decizie, concluzia judecătorului fondului a fost argumentată în fapt şi în drept, ţinându-se seama de probatoriul administrat (înscrisuri şi expertiză topografică) de dispoziţiile Legii nr. 15/1990, ale H.G. nr. 834/1991 şi de Criteriile nr. 2665/1992 emise de Ministerul Finanţelor privind stabilirea şi evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat.
În analiza instanţei de fond s-a pornit de la premisa că prin sentinţa civilă nr. 2772 din 25 februarie 2000 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti (irevocabilă) se recunoaşte dreptul de proprietate al lui C.P. pentru suprafaţa de 29.993 mp teren întabulat în CF sector 3 Bucureşti, precum şi de la constatarea expertului referitoare la suprafaţa de teren de 24.203,70 mp care a fost întabulat la data de 23 iulie 1997 în baza sentinţei civile nr. 4548 din 10 aprilie 1995 a Judecătoriei sector 3 Bucureşti .
Susţinerea recurentei SC B.T.T. SA că nu-i poate fi opusă sentinţa civilă nr. 2772 din 25 februarie 2000 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti pentru că această hotărâre judecătorească nu a fost pronunţată în contradictoriu şi cu această societate comercială nu poate fi primită.
Dreptul de proprietate este un drept real care odată stabilit şi recunoscut devine opozabil erga omnes, fiind total nerelevant că SC B.T.T. SA nu a fost parte în litigiul în care s-a pronunţat sentinţa civilă rămasă irevocabilă.
Singura relevanţă pe care o au alegaţiile recurentei cu privire la sentinţa civilă amintită mai sus este aceea că se confirmă odată în plus că la emiterea certificatului de atestare pendinte Ministerul Tineretului şi Sportului a ignorat cel puţin dreptul de proprietate al unei persoane fizice pentru ă suprafaţă de teren (29.993 mp).
În documentaţia oficială care stă la baza acestui certificat de atestare a dreptului de proprietate este inclus şi Memoriul întocmit de SC G. SRL prin care s-au adus completări documentaţiei topografice necesare emiterii actului mai exact sub aspectul identificării suprafeţei de teren transmisă înainte de anul 1989 din administrarea C.M.B. a U.T.C. către SC B.T.T. SA respectiv de doar 56.000 mp, în condiţiile în care şi la nivelul anului 2000 documentaţia în vederea atestării dreptului de proprietate pentru SC B.T.T. SA era tot incompletă.
Materialul probator a evidenţiat că la emiterea actului contestat nu au fost respectate condiţiile legale impuse în ceea ce priveşte procedura legală stabilită prin H.G. nr. 834/1991 (privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri deţinute de societăţi comerciale cu capital de stat) şi de art. 15 din Criteriile nr. 2665/1992 (emise de Ministerul Economiei şi Finanţelor şi Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritorilui în temeiul art. 2 din H.G. nr. 834/1991), potrivit căruia „documentaţia întocmită se înaintează la Compartimentul pentru urbanism şi amenajarea teritoriului din cadrul consiliilor judeţene sau al municipiului Bucureşti, unde reprezentantul acestuia împreună cu reprezentantul Oficiului de cadastru, geodezie şi cartografie judeţean sau al municipiului Bucureşti (…) vor verifica şi aviza datele înscrise în anexe şi planuri”.
Lipsa avizului menţionat nu a fost combătură cu dovezi nici de succesorul emitentului actului, nici de beneficiarul lui.
Extrem de importantă este şi constatarea expertului topograf (anexa la raportul de expertiză) că proprietatea atestată SC B.T.T. SA prin certificat se suprapune peste suprafaţa totală de teren de 51.195 mp, aparţinând reclamanţilor.
În acest context, fiind demonstrat că respectivul certificat de atestare a dreptului de proprietate a fost emis cu încălcarea normelor legale deja arătate şi cu vătămarea interesului legitim al intimaţilor-reclamanţi, Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond.
Văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de Ministerul Educaţiei, Tineretului şi Sportului şi SC B.T.T. SA împotriva sentinţei nr. 3424 din 15 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4418/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4420/2011. Contencios → |
|---|
