ICCJ. Decizia nr. 4480/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4480/2011
Dosar nr. 7091/2/2010
Şedinţa publică din 30 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul G.D., cetăţean moldovean de naţionalitate română, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru cetăţenie să se constate refuzul nejustificat al pârâtei de a-i soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei române; obligarea pârâtei să procedeze la analizarea/avizarea cererii de redobândire a cetăţeniei române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanţei; obligarea pârâtei să-i emită şi comunice, ulterior analizării cererii, ordinul de redobândire a cetăţeniei române prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, la sediul ales în termen de maxim 30 zile de la data analizării/avizării cererii de redobândire a cetăţeniei române (indiferent dacă acesta este pozitiv sau negativ), respectiv să îl programeze pentru depunerea jurământului de credinţă faţă de ţară; precum şi obligarea pârâtei să îi plătească suma de 100 RON pe fiecare zi de întârziere cu titlu de daune interese de la data introducerii acţiunii şi până la data analizării/avizării cererii de redobândire a cetăţeniei române.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin sentinţa nr. 5049 din 13 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul G.D., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, în sensul că a fost obligată pârâta să emită ordinul de soluţionare a cererii reclamantului, să îl comunice acestuia la sediul ales, iar în măsura emiterii unui ordin pozitiv să facă demersurile pentru ca reclamantul să depună jurământul de credinţă.
Instanţa a respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind avizarea cererii şi a respins ca neîntemeiată cererea privind daunele interese, obligând pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că cererea reclamantului de redobândire a cetăţeniei române a fost înregistrată la secretariatul Comisiei pentru Cetăţenie sub nr. 14973/RD/2010 în data de 28 aprilie 2010, iar Preşedintele Comisiei pentru cetăţenie a dispus prin rezoluţie, potrivit art. 16 alin. (2) lit. a), efectuarea verificărilor prevăzute de art. 8 lit. b) şi e), şi impuse de art. 11 din Legea cetăţeniei române, iar la data de 12 noiembrie 2010 cererea a fost avizată pozitiv.
Întrucât pârâta a precizat faptul că la data de 12 noiembrie 2010 cererea de redobândire a cetăţeniei române formulată de către reclamant a fost avizată pozitiv de către comisia special constituită la nivelul autorităţii publice pârâte, instanţa de primă jurisdicţie a constatat că cererea având acest obiect a rămas fără obiect.
În privinţa cererii vizând emiterea ordinului de soluţionare a cererii de redobândire a cetăţeniei române, instanţa reţine faptul că nici până la data pronunţării hotărârii pârâta nu a făcut dovada soluţionării cererii reclamantului printr-un ordin emis în acest sens, constatând existenţa din partea pârâtei a unui refuz nejustificat de a soluţiona cererea reclamantului.
De asemenea, instanţa de fond a dispus obligarea autorităţii pârâte să emită ordinul de soluţionare a cererii formulată de către reclamant, să îl comunice acestuia la domiciliul ales, iar în ipoteza în care acest ordin va fi pozitiv, să facă demersurile necesare pentru ca reclamantul să depună jurământul de credinţă faţă de România.
Cu privire la capătul de cerere vizând obligarea pârâtei la plata unor daune interese pentru întârziere, Curtea apreciază că este neîntemeiată având în vedere că reclamantul are posibilitatea solicitării acestora în etapa executării hotărârii irevocabile, prin care autoritatea pârâtă este obligată să soluţioneze negativ sau pozitiv cererea adresată acesteia de către reclamantă, în temeiul dispoziţiilor art. 24-25 din Legea nr. 554/2004, dispoziţii care prevăd o procedură specială, sumară şi urgentă care determină pârâta autoritate publică să execute titlul executoriu urmare a aplicării unor amenzi conducătorului acesteia, respectiv a unor daune pentru întârziere.
3. Recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie
Recurenta a criticat hotărârea atacată, arătând că aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, indicând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
A prezentat pe larg situaţia de fapt a dosarului şi a precizat că prima instanţă confundă momentul analizării cererii cu momentul emiterii ordinului de redobândire a cetăţeniei române.
A arătat că pentru ordinul de redobândire a cetăţeniei române, legiuitorul nu a prevăzut un termen expres pentru emiterea acestuia, iar numai acest ordin se comunică conform prevederilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 21/1991, republicată.
Recurenta a precizat că în cauza dedusă judecăţii nu poate fi invocată o eventuală lentoare imputabilă Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, neexistând în cursul procedurii privitoare la cererea reclamantului momente de inacţiune.
Recurenta a arătat şi faptul că instanţa de fond a ignorat dispoziţiile legale, întrucât a obligat autoritatea pârâtă să facă demersuri pentru ca reclamantul să depună jurământul de credinţă, în condiţiile în care această sarcină, potrivit Legii nr. 21/1991 nu revine Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, ci misiunii diplomatice din ţara de domiciliu a reclamantului. A fost criticată şi soluţia de obligare a autorităţii la plata cheltuielilor de judecată, întrucât cererea reclamantului a fost avizată pozitiv şi nu poate fi reţinută culpa recurentei-pârâte şi nici nu există un refuz nejustificat de soluţionare sau tergiversare a cererii reclamantului.
II. Decizia instanţei de control judiciar
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca fiind lipsit de interes pentru considerentele ce urmează:
Condiţia interesului în exercitarea căilor de atac este subliniată în mod expres prin dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, care prevăd că împotriva hotărârilor judecătoreşti pot exercita căile legale de atac, Ministerul Public şi părţile „interesate".
Recurentul nu este suficient să aibă capacitate procesuală (de folosinţă şi de exerciţiu) şi legitimare procesuală, ci mai este necesar ca acesta să justifice un interes în exercitarea căii de atac, constând în remedierea, cu prilejul soluţionării recursului, a hotărârii judecătoreşti atacate, care îi este defavorabilă.
Interesul recurentului în exercitarea căii de atac poate fi nu numai material, ci şi moral sau şi material şi moral, şi trebuie să îndeplinească, în principiu, în mod cumulativ, atributele de a fi legitim, de a fi născut şi actual şi de a fi personal.
Deşi C. proc. civ. nu defineşte această condiţie de exerciţiu a acţiunii, în doctrină s-a arătat că prin interes se înţelege folosul practic pe care îl poate obţine prin promovarea acţiunii, interes care trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamantului.
Activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes legitim încălcat.
Tot astfel, lipsa totală a interesului recurentului în exercitarea recursului, precum şi lipsa unuia din atributele acestuia are drept consecinţă respingerea căii de atac.
Astfel fiind, Înalta Curte a constatat că la această dată recurentul nu mai justifică un interes practic în soluţionarea cauzei, având în vedere că la data 18 ianuarie 2011 a fost emis ordinul nr. 27/P privind aprobarea redobândirii cetăţeniei române unui număr de 427 persoane, printre care şi intimatului-reclamant G.D.
Înalta Curte reţine că autoritatea pârâtă a emis ordinul de acordare a cetăţeniei române, astfel cum a solicitat şi reclamantul prin cererea introductivă, astfel că recursul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, care vizează respingerea cererii introductive a reclamantului, apare ca fiind lipsit de interes.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca fiind lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie împotriva sentinţei nr. 5049 din 13 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4479/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4481/2011. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
