ICCJ. Decizia nr. 4497/2011. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4497/2011
Dosar nr. 587/36/2011
Şedinţa publică de la 30 septembrie 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată introdusă la Tribunalul Constanţa, reclamanta P.M. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, anularea deciziei din 18 octombrie 2010 emisă de pârâtă cu privire la acordarea pensiei de urmaş, obligarea la emiterea unei noi decizii conforme cu drepturile sale şi obligarea pârâtei la plata eventualelor diferenţe dintre drepturile efectiv plătite şi cele ce se vor stabili, cu cheltuieli de judecată.
2. Hotărârea Tribunalului Constanţa, secţia civilă
Prin sentinţa nr. 1870 din 28 martie 2011 a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Constanţa şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa.
Pentru a pronunţa această hotărâre Tribunalul a reţinut că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie contestaţia împotriva deciziei din 18 octombrie 2010 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, prin care i s-a stabilit reclamantei o indemnizaţie de urmaş, exclusiv în baza Legii 189/2000, în cuantum de 108 RON.
Calitatea reclamantei, de urmaş al soţului său decedat, P.M.A., precum şi dreptul său la plata unei indemnizaţii lunare, în baza Legii nr. 189/2000, au fost stabilite, respectiv recunoscute, prin hotărârea din 4 octombrie 2010 emisă de Casa Judeţeană de Pensii, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000.
Prin hotărârea menţionată s-a stabilit că drepturile băneşti ce se cuvin reclamantei se acordă cu începere din data de 1 martie 2010, fără a se consemna şi cuantumul indemnizaţiei, ce este prevăzut expres în cuprinsul O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În vederea executării acestei hotărâri, pârâta a emis decizia din 18 octombrie 2010 prin care s-a stabilit în favoarea reclamantei, în calitate de beneficiară a Legii nr. 189/2000 o indemnizaţie lunară de 108 RON.
S-a reţinut că, indemnizaţia contestată a fost stabilită prin utilizarea unui formular tipizat, folosit la emiterea deciziilor prin care se stabilesc pensiile de asigurări sociale şi care, fără nicio legătură cu drepturile stabilite, face trimitere la Legea nr. 19/2000, în ceea ce priveşte termenul de contestare şi instanţa competentă.
Pornind de la menţiunile acestui formular, reclamanta a formulat prezenta contestaţie, invocând ca temei juridic dispoziţii din Legea nr. l9/2000, care în opinia instanţei, nu au nicio incidenţă în cauză.
Întrucât se contestă cuantumul indemnizaţiei care se cuvine reclamantei, în calitatea sa de beneficiar al Legii nr. 189/2000, în cauză, a reţinut Tribunalul că îşi găsesc aplicabilitatea dispoziţiile Legii nr. 189/2000, conform cărora curtea de apel este competentă potrivit Legii contenciosului administrativ.
3. Hotărârea Curţii de Apel Constanţa-secţia contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa nr. 198 din 20 iunie 2011 a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Constanţa şi a fost declinată competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.
De asemenea, Curtea a constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi a dispus trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre Curtea de Apel a reţinut că la termenul de judecată din 20 iunie 2011 reclamanta a precizat că, prin prezenta acţiune, a înţeles să formuleze contestaţie împotriva deciziei din 18 octombrie 2010 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa.
Faţă de obiectul acţiunii, anularea deciziei din 18 octombrie 2010 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, decizie prin care pârâta a stabilit, în temeiul Legii nr. 19/2000, cuantumul pensiei de urmaş de pe urma soţului decedat al reclamantei, respectiv P.M.A., Curtea a reţinut că în cauză competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Constanţa.
Din înscrisurile depuse la dosar, a rezultat că prin decizia din 1 octombrie 2003 s-a stabilit în favoarea lui P.M.A. calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, drepturile prevăzute de lege fiind achitate începând cu data de 1 februarie 2003. În executarea dispoziţiilor acestei decizii P.M.A. a primi o indemnizaţie de 481 RON, conform deciziei şi a cuponului de plată existente la dosar.
Astfel, a reţinut Curtea că procedura prevăzută de Legea nr. 189/2000 a fost epuizată prin emiterea deciziei, necontestată de altfel, de stabilire a calităţii de beneficiar şi a drepturilor cuvenite.
Ca urmare a decesului lui P.M.A. a fost emisă, tot în temeiul Legii nr. 189/2000, decizia din 4 octombrie 2010 prin care a fost stabilită calitatea de „urmaş" şi s-a dispus achitarea drepturilor cuvenite în favoarea reclamantei P.M. începând cu 1 martie 2010, decizie care, de asemenea, nu a fost contestată potrivit legii.
Ulterior, pârâta a emis în temeiul Legii nr. 19/2000 decizia contestată stabilind cuantumul pensiei cuvenite în calitate de urmaş.
În temeiul Legii nr. 189/2000, Comisia constituită pentru stabilirea drepturilor prevăzute de lege nu are în competenţă şi stabilirea cuantumului pensiei şi, nici plata drepturilor stabilite.
Ori, obiectul prezentei acţiuni nu îl constituie decizia emisă în temeiul art. 7 alin. (3) al Legii nr. 189/2000 prin care s-a stabilit calitatea de beneficiar al legii şi data acordării drepturilor, ci decizia emisă în temeiul Legii nr. 19/2000 prin care s-au stabilit drepturile cuvenite reclamantei în calitate de urmaş.
4. Regulatorul de competenţă
Verificând condiţiile sesizării sale cu conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte constată că este „în drept” să hotărască asupra acestuia, potrivit art. 21 C. proc. civ., întrucât Tribunalul Constanţa şi Curtea de Apel Constanţa s-au declarat necompetente să soluţioneze aceeaşi pricină, reglementată de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., iar Înalta Curte este instanţa judecătorească ierarhic superioară.
Determinante în stabilirea instanţei competente material sunt obiectul cererii de chemare în judecată şi cauza acesteia. În pricina de faţă, atât prin acţiunea introductivă, cât şi prin precizările formulate în şedinţa publică de la 20 iunie 2011, la Curtea de Apel Constanţa, reclamanta P.M. a arătat că a învestit instanţa cu o contestaţie împotriva deciziei din data de 18 octombrie 2010 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa.
Prin această decizie s-a soluţionat dosarul de pensionare înregistrat la data de 8 februarie 2010, stabilindu-se în favoarea reclamantei o pensie de urmaş în cuantum de 108 RON, începând cu data de 1 martie 2010. Reclamanta contestă cuantumul pensiei, invocând dispoziţiile art. 71 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora ar avea dreptul la 50% din drepturile de pensie ale soţului decedat, beneficiar al Legii nr. 189/2000, care încasa în baza acestui act normativ suma de 481 RON lunar.
Ca urmare, după cum bine a punctat judecătorul de la Curtea de apel, în litigiul de faţă nu se formulează o contestaţie împotriva deciziei din 1 octombrie 2003 emise de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa în temeiul art. 7 alin. (3) din Legea nr. 189/2000 prin care soţului predecedat al reclamantei i s-a stabilit calitatea de beneficiar al acestei reglementări şi nici împotriva hotărârii din 4 octombrie 2010 prin care acelaşi emitent i-a recunoscut reclamantei în baza Legii nr. 189/2000 calitatea de „urmaş” al soţului P.M.A.
Dimpotrivă, prevalându-se de aceste acte administrative care nu au fost contestate potrivit Legii nr. 554/2004 şi, deci, sunt definitive în sistemul căilor administrative de atac, reclamanta afirmă că drepturile de pensie ce i-au fost stabilite în baza Legii nr. 19/2000 ar fi fost nelegal calculate.
În acest cadrul procesual, competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine, potrivit art. 87 şi 88 din Legea nr. 19/2000 în vigoare la data înregistrării acţiunii, tribunalului ca instanţă de asigurări sociale, respectiv Tribunalul Constanţa, secţia de asigurări sociale şi litigii de muncă, instanţă în favoarea căreia se va stabili competenţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe P.M. şi Casa Judeţeană de Pensii Constanţa în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia asigurări sociale şi litigii de muncă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4488/2011. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 4500/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
