ICCJ. Decizia nr. 4474/2011. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4474/2011
Dosar nr. 49928/3/2008
Şedinţa publică de la 30 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Acţiunea introductivă
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 30 decembrie 2008, reclamanta I.C. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii, obligarea la soluţionarea memoriului său, înregistrat din 3 noiembrie 2008, sancţionarea pe cale judecătorească a funcţionarilor publici care se fac vinovaţi de nesoluţionarea memoriului în termen legal, obligarea pârâtului la plata daunelor morale în cuantum de 800.000 RON, obligarea pârâtului la plata daunelor materiale, respectiv salariul său de asistentă medicală pe o perioadă de 15 ani (perioadă pe care o mai avea de lucrat până la pensionare), sumă indexată şi reactualizată şi la plata sumei de 2.400 de euro, reprezentând cursul său de pregătire profesională, pe care urma să îl efectueze, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 830 din 27 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în raport de rangul de autoritate centrală al pârâtului, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 23 martie 2009, sub acelaşi număr.
2.Hotărârea Curţii de Apel
Prin sentinţa nr. 523 din 27 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Direcţia de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti, C.M. şi I.M. şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu aceşti pârâţi, ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală.
Instanţa a respins excepţiile lipsei de obiect a acţiunii, a tardivităţii, inadmisibilităţii şi autorităţii de lucru judecat, ca neîntemeiate şi a respins cererea formulată de reclamanta I.C. în contradictoriu cu pârâtul Ministerului Sănătăţii, ca neîntemeiată .
S-a respins, de asemenea, cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă C.M. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă I.C., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că în faţa acestei instanţe, reclamanta şi-a completat acţiunea în privinţa cadrului procesual, chemând în judecată în calitate de pârâţi şi pe C.M. şi I.M., în calitate de consilier juridic în Direcţia Legislativă şi Asistenţă Juridică, respectiv director general al Direcţiei Generale Organizare, Resurse Umane, Dezvoltare Profesională şi Salarizare din cadrul Ministerului Sănătăţii, pe motiv că sunt persoane direct implicate în nesoluţionarea memoriului său din 3 noiembrie 2008. Reclamanta a solicitat obligarea celor două pârâte, persoane fizice, la plata unor despăgubiri (sub forma daunelor materiale, morale şi a cheltuielilor de judecată) în valoare de 15.000 lei fiecare, în solidar cu Ministerul Sănătăţii, precum şi aplicarea unor sancţiuni, sub forma unei penalităţi de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere, conducătorului autorităţii publice, în caz de neexecutare în termen de 7 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii instanţei.
Ulterior, reclamanta şi-a completat cadrul procesual antrenând în proces şi pe pârâta Direcţia de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti, pentru nesoluţionarea memoriului din 3 noiembrie 2008 expediat de Ministerul Sănătăţii, solicitând obligarea acestei pârâte la plata unei despăgubiri, sub forma daunelor morale, în valoare de 15.000 RON, în solidar cu Ministerul Sănătăţii, precum şi aplicarea unei penalităţi de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere, conducătorului autorităţii publice, în caz de neexecutare în termen de 7 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii instanţei, cerere de care s-a luat act prin încheierea din data de 24 iunie 2009.
Pârâtele C.M. şi I.M. au formulat întâmpinări, prin care au invocat excepţia lipsei calităţii lor procesuale pasive şi lipsa obiectului acţiunii, în esenţă întrucât obligaţia de a emite un răspuns revine autorităţii căreia i-a fost adresată cererea şi nu au fost implicate în procedura de soluţionare a memoriului reclamantei.
Pârâta C.M. a formulat cerere reconvenţională, prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata daunelor morale în cuantum de 20.000 RON, pe motiv că introducerea sa în judecată şi afirmaţiile făcute de reclamantă în cuprinsul cererii o prejudiciază în mod evident, în special întrucât a fost citată la sediul instituţiei şi a fost supusă unei presiuni psihice, fiind nevoită să facă demersuri pentru identificarea memoriului reclamantei, despre care nu ştia, pentru a-şi putea formula apărări.
Pârâta Direcţia de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepţiile tardivităţii formulării cererii modificatoare prin care s-a extins cadrul procesual în privinţa sa, a inadmisibilităţii cererii de introducere a acestei autorităţi în cauză în raport de dispoziţiile art. 57–59 C. proc. civ., a lipsei calităţii sale procesuale pasive, în raport de autoritatea căreia i-a fost adresat memoriul din 3 noiembrie 2008 şi de conţinutul acestuia. A invocat, de asemenea, excepţia autorităţii de lucru judecat faţă de solicitarea de eliberare a avizului de liberă practică şi a autorizaţiei, întrucât aceste aspecte au făcut obiectul altor două Dosare, nr. 32416/3/2008, aflat în recurs pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, respectiv nr. 34690/3/2008, cu termen la 30 septembrie 2009, aflat pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.
Instanţa de primă jurisdicţie a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Direcţia de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti, C.M. şi I.M. şi a respins excepţiile lipsei de obiect a acţiunii, a tardivităţii, inadmisibilităţii şi autorităţii de lucru judecat , reţinând următoarele:
Reclamanta s-a adresat pârâtului Ministerul Sănătăţii cu un memoriu ce a fost înregistrat la instituţia pârâtă la data de 3 noiembrie 2008, sub nr. 58.750, prin care a solicitat destituirea managerului Spitalului Clinic de Urgenţe Oftalmologice Bucureşti, doctor M.P., pretinzând săvârşirea unor infracţiuni de abuz în serviciu, fals intelectual şi uz de fals, incompetenţă managerială şi necunoaşterea dispoziţiilor legale.
S-a reţinut că memoriul reclamantei redă nemulţumirea acesteia faţă de conducerea spitalului în cadrul căruia a funcţionat ca asistentă medicală, în raport de pretinsa implicare a conducerii în întârzierea prelungirii avizului de liberă practică necesar continuării activităţii, ce a condus la desfacerea contractului său individual de muncă.
Faţă de obiectul memoriului, Curtea a apreciat că acţiunea reclamantei, formulată în contradictoriu cu pârâţii Direcţia de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti, C.M. şi I.M., nu este susţinută de un raport juridic litigios declanşat anterior, pretinsa nesoluţionare a acestuia neputând fi imputată, nici direct, nici indirect, vreunuia dintre cei trei pârâţi, motiv pentru care a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestor pârâţi şi a respins acţiunea, în contradictoriu cu aceştia, ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală.
În privinţa excepţiilor tardivităţii şi inadmisibilităţi introducerii în cauză a pârâtei Direcţia de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti, Curtea a apreciat că excepţiile vizează cererea completatoare formulată de reclamantă, pentru termenul din 24 iunie 2009, în temeiul dispoziţiilor art. 132 C. proc. civ., cerere asupra căreia instanţa s-a pronunţat, în sensul admiterii ei, prin încheierea interlocutorie de la acea dată, astfel încât nu mai poate reveni, pârâta având posibilitatea să critice soluţia de admitere a cererii doar prin exercitarea căii de atac împotriva acestei încheieri odată cu fondul.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei de obiect a acţiunii, Curtea a apreciat că nu pot fi reţinute susţinerile pârâţilor referitoare la existenţa unui răspuns adecvat la memoriul reclamantei, materializat în cuprinsul adresei din 5 decembrie 2008, prin care reclamantei i s-a comunicat că memoriul său „a fost transmis Autorităţii de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti pentru analiză şi răspuns”.
Autoritatea de lucru judecat, invocată de către pârâta Direcţia de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti nu există, raportat la obiectul prezentei acţiuni şi cauza juridică a acesteia, ce vizează constatarea nesoluţionării în termenul legal a unei cereri, pricinile indicate de către pârâtă având alte obiecte şi fiind determinate de alte cauze juridice. Înseşi pârâta indică faptul că obiectul celor două dosare faţă de care a înţeles să invoce excepţia au vizat neeliberarea în termen a unei noi autorizaţii de liberă practică, astfel încât nu există tripla identitate impusă de art. 1201 C. civ. cu privire la părţi, obiect şi cauză, între cele două litigii, instanţa reţinând că nu sunt întrunite cerinţele excepţiei reglementată sub aspect procesual în art. 166 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte cererea formulată de reclamanta I.C. în contradictoriu cu pârâtul Ministerului Sănătăţii pe fondul său, Curtea o apreciază ca fiind neîntemeiată, întrucât, prin raportare la conţinutul memoriului şi la solicitarea reclamantei de destituire a managerului Spitalului Clinic de Urgenţe Oftalmologice Bucureşti, doctor M.P., memoriul său nu se încadrează în noţiunea generică de petiţie la care se impunea trimiterea unui răspuns potrivit dispoziţiilor O.G. nr. 27/2002 privind soluţionarea petiţiilor, şi nici astfel cum e reglementată de dispoziţiile Legii contenciosului administrativ.
Memoriul reclamantei reprezintă, astfel cum a şi fost intitulat, un memoriu şi nu o cerere, respectiv o s esizare adresată unui organ de jurisdicţie sau unui alt organ de stat pentru valorificarea, recunoaşterea sau apărarea unui drept.
În privinţa cererii reconvenţionale formulată de pârâta-reclamantă C.M. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă I.C., Curtea reţine că pârâta reclamantă, deşi a invocat producerea unui prejudiciu moral prin citarea sa în cauză, nu a făcut nicio dovadă minimă în privinţa existenţei condiţiilor răspunderii civile delictuale, motiv pentru care o va respinge ca neîntemeiată.
3. Recursul declarat de I.C.
Împotriva sentinţei primei instanţe a formulat recurs reclamanta I.C. invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. şi susţinând că actul juridic dedus judecăţii a fost greşit interpretat, schimbându-i-se natura şi înţelesul vădit lămurit.
Recurenta a reluat pe larg aspectele învederate în cererea de chemare în judecată astfel cum a fost modificată, detaliind daunele materiale şi morale solicitate sub aspectul cauzei şi cuantumului acestora.
Structurând conţinutul memoriului de recurs redactat olograf, Înalta Curte reţine că hotărârea Curţii de apel este combătură în următoarele privinţe:
3.1. Instanţa a schimbat înţelesul clar al cererii de chemare în judecată.
Potrivit recurentei, deşi acţiunea era clară şi s-a făcut dovada că Ministerul Sănătăţii nu a răspuns la petiţie conform legii, instanţa i-a respins cererea în mod nejustificat.
3.2. Procesul s-a judecat în lipsa sa.
3.3. Excepţiile invocate au fost greşit soluţionate.
La acest punct recurenta insistă asupra faptului că instanţa nu a cercetat fondul pricinii rezolvând cauza prin efectul admiterii unor excepţii invocate abuziv.
4. Apărările formulate de intimaţi
În recurs au formulat întâmpinare numai intimaţii I.M. şi Ministerul Sănătăţii, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În combaterea recursului, intimata I.M. a arătat că recurentei i s-a răspuns la memoriul adresat Ministerului Sănătăţii cu adresa din 5 decembrie 2008 care i-a fost trimis prin poştă însă plicul a fost returnat cu menţiunea „lipsă domiciliu” după expirarea timpului legal de păstrare la poştă. De asemenea, recurenta a semnat de primire pe răspunsul din 9 iunie 2008 care viza exact aceleaşi probleme ca şi memoriul invocat în prezenta cauză, fiind îndeplinite condiţiile legale pentru clasarea acestuia.
La rândul său, intimatul Ministerul Sănătăţii a reiterat considerentele hotărârii fondului referitoare la conţinutul memoriului şi a punctat faptul că acesta nu poate fi circumscris unei petiţii în sensul O.G. nr. 27/2002.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a apărărilor cuprinse în întâmpinări, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul de faţă este nefondat pentru argumentele expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca petit principal constatarea nesoluţionării în termenul legal de către intimatul-pârât Ministerul Sănătăţii a memoriului înregistrat din 3 noiembrie 2008.
Acţiunea judiciară a fost motivată în drept prin invocarea dispoziţiilor art. 8 din O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor.
Prima instanţă, potrivit motivării expuse la pct. 1.2. din decizie, a reţinut că memoriul reclamantei nu reprezintă o petiţie în sensul O.G. nr. 27/2002 ori al Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, aşa încât nu se impunea trimiterea unui răspuns, acţiunea fiind, în consecinţă, nefondată.
Soluţia de respingere a acţiunii ca nefondată este legală şi va fi menţinută de instanţa de control judiciar însă motivarea în privinţa petitului principal va fi substituită cu considerentele de faţă.
1.1.Referitor la distincţia terminologică memoriu-petiţie
Potrivit dispoziţiilor art. 2 din O.G. nr. 27/2002:
„În sensul prezentei ordonanţe, prin petiţie se înţelege cererea, reclamaţia, sesizarea sau propunerea formulată în scris ori prin poşta electronică, pe care un cetăţean sau o organizaţie legal constituită o poate adresa autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale, companiilor şi societăţilor naţionale, societăţilor comerciale de interes judeţean sau local, precum şi regiilor autonome, denumite în continuare autorităţi şi instituţii publice”.
Prin memoriul în discuţie, recurenta-reclamantă solicita „destituirea dr. P.M., managerul spitalului”, reclamând o serie de pretinse „abuzuri şi ilegalităţi”, săvârşite în legătură cu desfacerea contractului său individual de muncă, măsură dispusă la data de 9 aprilie 2008.
În raport de conţinutul său efectiv memoriul recurentei reprezintă o reclamaţie sau sesizare, aşa încât Înalta Curte observă că poate fi circumscris conceptului de „petiţie”, potrivit definiţiei legale redate anterior, mai ales în contextul în care instanţele de judecată nu sunt legate de sensul literal al termenilor folosiţi de parte, fiind obligate în baza art. 84 C. proc. civ. să le confere semnificaţia corectă.
1.2. Referitor la soluţionarea petiţiei
Potrivit dispoziţiilor art. 10 din aceeaşi ordonanţă:
„ (1) În cazul în care un petiţionar adresează aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice mai multe petiţii, sesizând aceeaşi problemă, acestea se vor conexa, petentul urmând să primească un singur răspuns care trebuie să facă referire la toate petiţiile primite .
(2) Dacă după trimiterea răspunsului se primeşte o nouă petiţie de la acelaşi petiţionar ori de la o autoritate sau instituţie publică greşit sesizată, cu acelaşi conţinut, aceasta se clasează la numărul iniţial, făcându-se menţiune despre faptul că s-a răspuns”.
Verificând răspunsul primit sub semnătură de către recurentă, din 9 iunie 2008 Înalta Curte constată că în speţă de faţă sunt îndeplinite condiţiile art. 10 alin. (2) precitat pentru clasarea petiţiei, întrucât aceasta avea acelaşi conţinut cu cele anterioare.
Astfel, în răspunsul arătat s-au comunicat, în esenţă, următoarele:
„La scrisorile dvs. adresate conducerii Ministerului Sănătăţii Publice privind destituirea doamnei dr. P.M. Managerul Spitalului Clinic de Urgenţă Oftalmologie Bucureşti şi reintegrarea dvs. în funcţia ocupată anterior încetării contractului individual de muncă, vă comunicăm următoarele:
Din datele prezentate rezultă că între dvs. şi managerul spitalului a intervenit un conflict de drepturi, …, potrivit prevederilor Legii nr. 168/1999, care este de competenţa instanţei de judecată ….
Contractul de management al spitalului public, …, încetează din motivele prevăzute la pct. VIII din Anexa nr. 1 la ordinul Ministerului Sănătăţii Publice nr. 922/2006, …, în care, la această dată, nu se încadrează situaţia prezentată de dvs.”
În acest context, faptul de a nu soluţiona memoriul din 3 noiembrie 2008, având acelaşi conţinut cu petiţiile anterioare, nu poate fi imputat Ministerului Sănătăţii pentru că nu mai subzista obligaţia impusă autorităţii publice de a răspunde în termenul de 30 de zile, prevăzut de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002.
1.3. Referitor la judecarea procesului în lipsa reclamantei
Instanţa de fond a rămas în pronunţare la data de 20 ianuarie 2010, în lipsa reclamantei I.C. care avea termen în cunoştinţă, pronunţarea fiind amânată la 27 ianuarie 2010 când s-a pronunţat sentinţa nr. 523, atacată cu recursul de faţă.
Potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (1) C. proc. civ.: „părţile au îndatorirea ca, în condiţiile legii, să urmărească desfăşurarea şi finalitatea procesului”, în procesele civile (lato sensu), prezenţa lor nefiind obligatorie.
Este real că la data de 21 ianuarie 2010, a doua zi după rămânerea instanţei în pronunţare, reclamanta a solicitat prin cererea de la fila 96 repunerea cauzei pe rol, invocând imposibilitatea de prezentare la termen, însă instanţa de judecată nu avea temei legal pentru soluţionarea favorabilă a acesteia în raport de prevederile art. 151 C. proc. civ.
1.4. Referitor la modul de soluţionare a excepţiilor procesuale
La acest punct recurenta formulează critici cu caracter general în privinţa modalităţii de soluţionare a tuturor excepţiilor invocate însă, în mod evident, ea nu are interes să critice decât soluţiile care i-au fost defavorabile.
Or, în această privinţă, rămâne de examinat numai modalitatea de soluţionare a excepţiei privind lipsa calităţii procesuale pasive a pârâţilor Direcţia de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti, C.M. şi I.M.
Prima instanţă a reţinut corect că faţă de conţinutul memoriului astfel cum a fost redat anterior, nu se poate identifica un raport juridic între recurentă şi aceste persoane. Într-adevăr, nici instanţa de recurs nu decelează vreun motiv pentru justificarea legitimităţii procesuale a persoanelor indicate, care nu aveau vreo obligaţie legală în privinţa recurentei-reclamante, raportată la memoriul formulat.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse la pct. II.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de I.C. împotriva sentinţei nr. 523 din 27 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4468/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4485/2011. Contencios. Anulare acte emise de... → |
|---|
