ICCJ. Decizia nr. 4712/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4712/2011
Dosar nr. 479/46/2010
Şedinţa publică din 13 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar, reclamanta V.A.E. a formulat contestaţie împotriva deciziei din 01 octombrie 2009, emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi a solicitat obligarea acesteia să emită o nouă decizie titlu de despăgubire, pe baza întocmirii unui raport de evaluare, cu respectarea legii.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că, prin Decizia evocată, intimata i-a comunicat emiterea titlului de despăgubire în cuantum de 672.776 RON, conform raportului de evaluare din 27 august 2009, întocmit cu încălcarea dispoziţiilor pct. 16.13 din HG nr. 1095/2005 privind convocarea sa la efectuarea expertizei şi încălcarea dreptului la apărare, întrucât nu i-a fost comunicat raportul integral, nu a fost identificat terenul şi nu s-a aplicat metoda comparaţiei cu alte rapoarte de evaluare.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata a solicitat respingerea contestaţiei, susţinând că Decizia a fost adoptată cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale aplicabile, pe baza raportului de evaluare.
Pârâta a formulat cerere de chemare în garanţie a expertului evaluator P.M., care a întocmit raportul de evaluare din 27 august 2009, pentru ca în situaţia în care va cădea în pretenţii să fie obligat să suporte suma respectivă.
Prin sentinţa civilă nr. 287/F-CONT din 15 decembrie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis contestaţia formulată de V.A.E. împotriva deciziei din 01 octombrie 2009, în contradictoriu cu Statul Român - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor; a obligat pârâta să emită o nouă decizie-titlu de despăgubiri potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză pentru suma de 3.390.691 RON; a respins cererea de chemare în garanţie a expertului evaluator P.M.; a obligat pârâta să plătească contestatoarei suma de 3.570 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În cauză întocmirea raportului de evaluare s-a făcut fără a fi respectate dispoziţiile legale evocate, pentru că expertul nu a convocat pe reclamantă la efectuarea lucrării, apreciind greşit că nu se impunea o deplasare la faţa locului şi nu a solicitat reclamantei lămuriri, iar după finalizarea expertizei i-a comunicat doar o sinteză a raportului de evaluare şi nu lucrarea în întregime.
În acest mod, reclamanta a fost prejudiciată, pentru că evaluatorul nu a dispus de date şi informaţii suficiente pentru evaluarea corectă, reală a terenului alcătuit din 3 suprafeţe, situate în zone distincte, de importanţă diferită.
Instanţa a reţinut că din cuprinsul probei cu un nou raport de evaluare efectuat în instanţă de către evaluatorul iniţial şi de către cel desemnat de reclamantă, rezultă următoarele:
Valoarea de piaţă estimată la data de 19 noiembrie 2010, pentru suprafaţa de 12.212 m.p. teren compus din patru parcele: parcela 1 - teren intravilan în suprafaţă de 5.000 m.p., situat în mun. Rm. Vâlcea, ocupat de SC A. SA, F. Coop, SC S.S. SA, Pasarela Nord şi drum E81 (DN7); parcela 2 - teren intravilan în suprafaţă de 3.348 m.p., situat în mun. Rm. Vâlcea, ocupat de proprietăţi imobiliare, str. D.C. şi drumul E81 (DN7); parcela 3 - teren intravilan în suprafaţă de 2.023 m.p., situat în mun. Rm. Vâlcea, ocupat Agenţia Domeniului Statului; parcela 4 - teren intravilan în suprafaţă de 1.841 m.p., situat în mun. Rm. Vâlcea, str. C.T., ocupat cu blocuri de locuinţe, este în sumă de 3.390.691 RON.
S-a respins cererea de chemare în garanţie a expertului evaluator P.M., reţinându-se că acesta nu are nicio culpă la evaluarea iniţială, pentru că nu s-a aflat în posesia tuturor datelor necesare, furnizate ulterior de către Primăria mun. Rm. Vâlcea, prin adresa din data de 01 iulie 2010.
În baza art. 274 C. proc. civ., instanţa a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 3.570 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva sentinţei nr. 287/F-Cont din data de 15 decembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs în termen legal Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac şi modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
Recurentul a învederat, prin motivele de recurs, că soluţia primei instanţe este netemeinică şi nelegală, în condiţiile în care Decizia Comisiei Centrale se emite în urma parcurgerii procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente. Or, în cauză, instanţa de judecată a reţinut în mod greşit că întocmirea raportului de evaluare care a stat la baza emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire s-a făcut fără a fi respectate dispoziţiile legale în sensul convocării reclamantei la efectuarea expertizei. Formularea legii este clară, nefiind instituită obligativitatea convocării persoanelor în etapa evaluării.
În speţă a fost respectat principiul contradictorialităţii în desfăşurarea procedurii de specialitate:
- reclamanta a formulat obiecţiuni la raportul de evaluare, fiindu-i comunicat răspunsul la aceste obiecţiuni de către expertul evaluator P.M.;
- reclamantei i-a fost comunicată doar o sinteză a raportului de evaluare, însă aceasta putea solicita atât evaluatorului care a întocmit raportul de evaluare, cât şi recurentei, transmiterea raportului de evaluare în întregime;
- în situaţia în care petenta avea cunoştinţă de faptul că amplasamentul terenului supus evaluării se află în intravilanul localităţii şi nu în extravilanul acesteia, ar fi trebuit să comunice pârâtei aceste aspecte, de urgenţă, precum şi arătarea dovezilor în susţinerea celor afirmate, înaintea emiterii deciziei contestate;
- or, reclamanta a înţeles să invoce această situaţie pe calea acţiunii în instanţă, aşadar după emiterea deciziei atacate, deşi raportul de evaluare care a stat la baza emiterii titlului de despăgubire i-a fost comunicat, iar aceasta a formulat obiecţiuni asupra celor consemnate în raport.
În împrejurările menţionate, recurentul a susţinut că nu poate fi reţinută culpa instituţiei în emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor îndeplinindu-şi în mod legal atribuţiile: dosarul de acordare a despăgubirilor, împreună cu întreaga documentaţie, a fost înaintat spre soluţionare instituţiei pârâte, care, pe baza datelor existente la acest dosar, a urmat procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 247/2005.
În drept recurenta a invocat Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, HG nr. 1095/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, art. 299, art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimata V.A.E. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, şi menţinerea hotărârii atacate ca fiind temeinică şi legală. Intimata a precizat, prin aceste concluzii, că prin obiecţiunile la raportul de evaluare a semnalat pârâtei tocmai că terenul este situat în extravilanul localităţii şi că expertul a evaluat terenul ca şi cum ar fi fost situat în extravilan şi, de asemenea, că valoarea terenului este prea mică raportat la amplasamentul acestuia.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu prevederile punctului 16.12 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, aprobate prin HG nr. 1095/2005, cu modificările şi completările ulterioare, „După primirea dosarului prevăzut la pct. 16.11, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate şi va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire”.
De asemenea, pct. 16.13 din aceleaşi norme precizează că „(1) Dacă pentru întocmirea raportului de evaluare este necesară o lucrare la faţa locului, evaluatorul desemnat va convoca persoanele îndreptăţite să primească despăgubiri prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, arătând zilele şi orele când începe şi când continuă lucrarea. Convocarea va fi remisă persoanei îndreptăţite cu cel puţin 5 zile înaintea efectuării lucrării de evaluare. La calculul termenului nu se socotesc ziuă primirii convocării şi nici data stabilită pentru efectuarea lucrării de evaluare. Confirmarea de primire va fi alăturată lucrării evaluatorului. (2) Persoanele îndreptăţite să primească despăgubiri sunt obligate să dea evaluatorului, la solicitarea acestuia, orice lămuriri în legătură cu obiectul lucrării. Ele vor prezenta evaluatorului orice înscrisuri pe care le posedă, de natură a furniza acestuia informaţii privind valoarea imobilului obiect al lucrării. (3) La data stabilită pentru efectuarea lucrării de evaluare şi pe tot parcursul desfăşurării procedurii de specialitate, persoanele îndreptăţite solicitante pot fi asistate de un evaluator ales şi remunerat de către acestea. Dacă evaluatorii au păreri diferite, lucrarea trebuie să cuprindă părerea motivată a fiecăruia. (4) Raportul de evaluare al evaluatorului desemnat va fi comunicat de către acesta atât Comisiei Centrale, cât şi persoanelor solicitante îndreptăţite solicitante. În măsura în care acestea din urmă formulează obiecţiuni, evaluatorul este dator să răspundă la acestea. Obiecţiunile formulate şi răspunsul la aceste obiecţiuni al evaluatorului desemnat vor fi comunicate în mod obligatoriu şi Comisiei Centrale. (5) Evaluatorii desemnaţi sunt datori să se înfăţişeze înaintea Comisiei Centrale spre a da lămuriri ori de câte ori li se va cere. (6) Dacă Comisia Centrală nu este lămurită prin evaluarea făcută, poate decide efectuarea unei noi expertize”.
În fine, potrivit punctului 16.14 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1095/2005, „în baza raportului de evaluare prevăzut la pct. 16.12 şi 16.13, Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului la reevaluare”.
Cum judicios a reţinut judecătorul fondului, prevederile punctelor 16.12-16.14 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 nu au fost respectate întrucât evaluatorul nu a convocat reclamanta la efectuarea lucrării, apreciind eronat că nu se impunea o deplasare la faţa locului, şi nu a solicitat reclamantei lămuriri, iar după finalizarea raportului de evaluare a comunicat reclamantei doar o sinteză a raportului de evaluare şi nu lucrarea în întregime. În mod evident, procedându-se în această modalitate, au fost vătămate drepturile şi interesele legitime ale intimatei, în condiţiile în care evaluarea şi stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite potrivit legii s-a realizat formal, evaluatorul nedispunând de date şi informaţii suficiente şi reale pentru evaluarea corectă a terenului alcătuit din 3 suprafeţe, situate în zone distincte, de importanţă economică diferită.
Prin noul raport de evaluare, ordonat de instanţa de fond şi efectuat de evaluatorul iniţial şi de către cel desemnat de reclamantă, a fost estimată, la data de 19 noiembrie 2010, valoarea suprafeţei de teren în suprafaţă de. 12.212 m.p., compusă din patru parcele, la suma de 3.390.691 RON - de câteva ori mai mare decât suma de 672.776 RON stabilită prin Decizia din 01 octombrie 2009 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor - estimarea făcându-se în raport de valoarea de piaţă, prin utilizare metodei care se bazează pe comparaţia directă, reprezentând o analiză prin care valoarea de piaţă este apreciată prin compararea proprietăţii imobiliare cu proprietăţi similare, care au fost recent vândute sau propuse pentru vânzare, ori sunt contractate.
În aceste condiţii, rezultă că în mod întemeiat prima instanţă, prin hotărârea atacată, a admis acţiunea reclamantei V.A.E. şi a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea unei noi decizii reprezentând titlul de despăgubiri potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză pentru suma de 3.390.691 RON. Instanţa de fond a procedat în mod legal şi la respingerea cererii de chemare în garanţie a expertului evaluator P.M., formulată de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, nefiind întrunite în litigiu, prin raportare la circumstanţele de fapt şi de drept ale cauzei, cerinţele art. 60-63 C. proc. civ.
Aşa fiind, constatându-se că sunt neîntemeiate motivele invocate în cauză şi că hotărârea atacată este legală şi temeinică, urmează a se dispune, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei nr. 287/F-CONT din data de 15 decembrie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
În temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., fiind în culpă procesuală, recurenta va fi obligată la plata în favoarea intimatei reclamante V.A.E. a sumei de 4.960 de RON reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocaţial) suportate în instanţa de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei nr. 287/F-CONT din 15 decembrie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata în favoarea intimatei-reclamante a sumei de 4.960 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4710/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4717/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
