ICCJ. Decizia nr. 465/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Deciza nr. 465/2011
Dosar nr. 1492/35/2009
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată revizuienta E.U. a solicitat în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Bihor admiterea cererii de revizuire, să se constate că sunt incidente dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. şi rejudecând cauza să se anuleze sentinţa nr. 159/CA/2007 a Curţii de Apel Oradea şi pe cale de consecinţă să se admită acţiunea astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de revizuire a arătat că, în urma adresei emisă de Arhivele Naţionale - Direcţia Judeţeană Bihor, către revizuientă, prin intermediul apărătorului său, la data de 25 noiembrie 2009, se poate reţine un aspect esenţial, respectiv că numita B.F. a fost refugiată în cursul lunii februarie 1944, mai cu seamă că în tabelul intitulat „Mişcarea refugiaţilor pe teritoriul judeţului Bihor", la rubrica „Unde a plecat" figurează localitatea Subpiatră, iar la rubrica „De unde a venit" figurează tot localitatea Subpiatră.
În drept au fost invocate prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
În probaţiune reclamanta a depus la dosar adresa nr. 1588 din 13 noiembrie 2009 emisă de Arhivele Naţionale - Direcţia Judeţeană Bihor.
Prin sentinţa civilă nr. 465 din 27 ianuarie 2011 Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, invocată de intimată,
t
a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuienta E.U., în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Bihor.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut conform dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., că înscrisul nou invocat în revizuire trebuie să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării fondului, soluţia ar fi fost alta decât cea pronunţată. De asemenea, o altă condiţie este aceea ca înscrisul nou să nu fie invocat în procesul de fond, fie pentru că a fost reţinut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
În speţă, înscrisul nou invocat reprezintă răspunsul adresat revizuientei de către Arhivele Naţionale - Direcţia Judeţeană Bihor, la cererea formulată de aceasta, ceea ce înseamnă că nu reprezintă un înscris care nu a putut fi invocat de revizuienta în cadrul procesului de fond, deoarece aceasta avea posibilitatea şi în cadrul acelui proces să solicite aceste informaţii de la acea instituţie.
Referitor la conţinutul înscrisului invocat, instanţa a constatat că acesta nu este determinant, întrucât, dacă ar fi fost cunoscut de prima instanţă, soluţia pronunţată ar fi fost aceeaşi, deoarece răspunsul cuprins în înscrisul invocat în revizuire nu aduce elemente noi, faţă de înscrisurile care existau deja la dosar.
Împotriva sentinţei nr. 171/CA din 5 mai 2010 a Curţii de Apel Oradea, E.U. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că instanţa în mod greşit a considerat depunerea înscrisului eliberat de Arhivele Naţionale – Direcţia Judeţeană Bihor ca fiind tardivă.
Examinând cauza şi sentinţa recurată în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri se poate cere în cazul în care „dacă după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere".
Din cuprinsul dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. rezultă de asemenea faptul că înscrisul nou invocat trebuie să fi existat la momentul soluţionării fondului, ceea ce nu este cazul în speţă, înscrisul invocat de revizuientă fiind emis de către Arhivele Naţionale - Direcţia Judeţeană Bihor la data de 13 noiembrie 2009, deci cu mult ulterior pronunţării hotărârii judecătoreşti a cărei revizuire se solicită (sentinţa nr. 159 din 1 octombrie 2007).
Condiţia existenţei înscrisului, anterior soluţionării fondului, rezultă din formularea aleasă de legiuitor, respectiv înscrisuri „reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate".
Faptul că localitatea Subpiatră a fost partajată de graniţă iar locuitorii din partea aliată sub ocupaţie străină s-au refugiat în partea neocupată a localităţii Subpiatră, aspecte pe care revizuienta a încercat să le dovedească prin înscrisul invocat, rezultau şi din adresa nr. 207 din 31 mai 2005, aflată la fila 63 din dosarul nr. 930/2007.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanţa în mod corect a respins cererea de revizuire ca tardiv declarată.
În consecinţă pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de E.U. împotriva sentinţei civile nr. 171/CA din 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 464/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4684/2011. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
