ICCJ. Decizia nr. 4829/2011. Contencios. Alte cereri. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4829/2011
Dosar nr. 2200/1/2011
Şedinţa publică din 19 octombrie 2011
Asupra recursurilor de faţă:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe.
Prin Decizia nr. 676/CA din 22 noiembrie 2010, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de revizuire a deciziei nr. 423/CA din 6 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, cerere formulată de S.V.E., ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 322 alin. (2) şi art. 322 alin. (5) C. proc. civ.
Împotriva acestei hotărâri revizuenta S.V.E. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 1131 din 24 februarie 2011a respins recursul declarat ca inadmisibil.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reţinut că hotărârea atacată cu recurs a fost pronunţată într-o revizuire, irevocabilă, deoarece cererea de revizuire a fost formulată împotriva unei hotărâri pronunţate în recurs.
Or, potrivit art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.
Aşa fiind şi având în vedere prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., o astfel de hotărâre nu poate fi supusă căii de atac a recursului.
2. Calea extraordinară de atac exercitată.
Împotriva acestei hotărâri S.E. a formulat contestaţie în anulare specială susţinând că în baza Legii nr. 10/2001 şi a Legii nr. 247/2005 a obţinut Decizia nr. 5589/2010 emisă de către A.N.R.P. dar că autoritatea refuză constant să - achite drepturile băneşti iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului nu a solicitat autorităţii întâmpinare şi nici listă cu expropriaţii care au primit despăgubirile prevăzute de lege.
II Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Contestaţia în anulare formulată de S.V.E. va fi respinsă pentru cele ce se vor puncta în continuare:
Împotriva hotărârilor pronunţate de instanţa de recurs se poate exercita calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare numai pentru anumite motive şi în anumite condiţii expres prevăzute în art. 317 C. proc. civ. (contestaţie în anulare generală) sau în conformitate cu dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. (contestaţie în anulare specială).
Pentru folosirea contestaţiei în anulare de drept comun, art. 317 C. proc. civ., cere, pe de o parte ca hotărârea să fie irevocabilă, iar pe de altă parte, ca motivul pe care se sprijină această cale să nu fi putut fi invocat pe căile ordinare de atac. Aşa cum se poate observa din motivarea scrisă a contestaţiei în anulare de fată, nu se decelează motive printre cele prevăzute expres în cuprinsul art. 317 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.
Prevederile art. 318 C. proc. civ. care reglementează ceea ce doctrina juridică a numit ca fiind „contestaţie în anulare specială", cale extraordinară de atac, de retractare, sunt la rândul lor extrem de clare, teza I a acestor prevederi trimiţând la greşelile materiale săvârşite eventual de instanţă, iar teza a II-a vizând omisiunea cercetării vreunuia din motivele de recurs. Deşi indicat acest temei (contestatoare denumind calea extraordinară de atac exercitată - contestaţie în anulare specială -) nu se precizează în nici un fel care din condiţiile limitativ prevăzute de lege se consideră a fi aplicabile.
Cum motivele prezentate pentru retractarea deciziei pronunţate în recurs de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, nu se circumscriu motivelor expres prevăzute de art. 317 şi de art. 318 C. proc. civ., prezenta contestaţie în anulare nu este admisibilă şi de aceea va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de S.E. împotriva deciziei nr. 1131 din 24 februarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4825/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4842/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
