ICCJ. Decizia nr. 4842/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4842/2011
Dosar nr. 720/96/2009
Şedinţa publică din 20 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 4391 din 9 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia insuficientei timbrări şi a anulat acţiunea formulată de reclamantul I.M., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Economiei, C.N.U. SA şi P.N., ca insuficient timbrată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă că deşi reclamantul a fost citat cu menţiunea de a depune la dosar dovada achitării taxei de timbru de 4 lei şi timbrul judiciar de 0,3 lei, totuşi la data de 20 noiembrie 2009 reclamantul a înaintat instanţei taxa de timbru de 4 lei şi timbrul judiciar de doar 0,15 lei, astfel cum rezultă din nota de şedinţă depusă la fila 6 din dosarul de fond.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală a declarat recurs M .I.
In motivarea recursului, reclamantul a arătat în esenţă că acţiunea a fost anulată în mod nelegal, întrucât la dosarul cauzei există înscrisuri care dovedesc timbrarea corespunzătoare a cererii de chemare în judecată.
In acest sens, recurentul arată că a trimis dovada achitării taxei de timbru şi timbrul judiciar aferente cererii de chemare în judecată, prin poştă şi face referire la nota de inventar de la fila 8 al dosarului de fond privind conţinutul scrisorii cu valoare nr. VA09997309822, prin care se atestă că au fost expediate Curţii de Apel Bucureşti, dovada plăţii taxei de timbru de 4 lei şi timbre judiciare în valoare de 1,5 lei.
Mai susţine recurentul că cererea de chemare în judecată era scutită de plata taxei de timbru şi a timbrului judiciar, conform art. 15 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.
Într-un ultim motiv de recurs, reclamantul M.I. arată că, în cauză, au fost încălcate formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ., întrucât prin faptul că după 5 termene de judecată a fost admisă excepţia insuficientei timbrări, fără ca în prealabil reclamantul să fi fost citat cu menţiunea că există discuţii cu privire la timbrajul necorespunzător, s-a produs un prejudiciu recurentului-reclamant.
Înalta Curte, analizând sentinţa prin prisma criticilor invocate şi având în vedere şi dispoziţiile legale incidente, constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Cererile adresate instanţelor judecătoreşti potrivit Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, se timbrează anticipat sau până la primul termen de judecată.
Din analiza actelor de la dosar s-a constatat că, într-adevăr, aşa cum susţine şi recurentul-reclamant, la dosarul cauzei (fila 8 din dosarul de fond) există dovada achitării taxei de timbru de 4 lei şi a timbrului judiciar în valoare de 1,5 lei conform notei de inventar privind conţinutul scrisorii cu valoare nr. VA09997309822, prin care se atestă că au fost expediate Curţii de Apel Bucureşti la dosarul cauzei, dovada achitării taxei de timbru de 4 lei şi timbre judiciare în valoare de 1,5 lei, astfel că în mod eronat, instanţa de fond a anulat cererea de chemare în judecată.
De altfel, contrar celor reţinute de instanţa de fond, şi din notele de şedinţe depuse de reclamant (fila 6 dosarul de fond), rezultă că acesta a depus dovada achitării taxei de timbru de 4 lei şi timbrul judiciar de 1,5 lei.
Prin anularea acţiunii ca insuficient timbrată, instanţa de fond a produs reclamantului o vătămare procesuală esenţială, constând în aplicarea sancţiunii nulităţii acţiunii, nulitate ce nu a mai permis cercetarea pe fond a motivelor cererii de chemare în judecată.
Înalta Curte constată că în speţă nu sunt aplicabile prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din OG nr. 32/1995, atâta vreme cât nota de inventar atestă faptul că reclamantul a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei de timbru de 4 lei şi timbre judiciare în valoare de 1,5 lei la data de 25.10.2010.
Faţă de cele ce preced, recursul fiind întemeiat va fi admis, casându-se hotărârea recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.I. împotriva sentinţei nr. 4391 din data de 9 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4829/2011. Contencios. Alte cereri.... | ICCJ. Decizia nr. 4845/2011. Contencios → |
|---|
