ICCJ. Decizia nr. 4861/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta P.N. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională Pentru Cetățenie, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate refuzul nejustificat al pârâtei de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române, să fie obligată pârâta să procedeze la analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetățeniei române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței; să fie obligată pârâta să-i emită și să-i comunice, ulterior analizării cererii, Ordinul de redobândire a cetățeniei române prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediul ales în termen de maxim 30 zile de la data analizării/avizării cererii de redobândire a cetățeniei române respectiv să o programeze pentru depunerea jurământului de credință față de țară în maxim 30 zile de la data emiterii ordinului de redobândire a cetățeniei române.
Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 100 lei pe fiecare zi de întârziere cu titlu de daune interese de la data introducerii acțiunii și până la data comunicării Ordinului de redobândire a cetățeniei române.
Prin întâmpinare, pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie a solicitat respingerea acțiunii formulate ca neîntemeiată, arătând că cererea reclamantei de redobândire a cetățeniei române a fost înregistrată la secretariatul Comisiei pentru Cetățenie sub nr. 6564/RD/2010 în data de 03 martie 2010, iar în data de 07 octombrie 2010, constatând îndeplinite cerințele legale, Comisia a avizat pozitiv cererea.
Prin Sentința nr. 4625 din 19 noiembrie 2010, Curtea de Apel București a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta P.N., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, obligând pârâta să efectueze demersurile necesare pentru programarea reclamantei în vederea depunerii jurământului de credință și a respins ca rămase fără obiect capetele de cerere privind constatarea refuzului nejustificat al pârâtei de soluționare a cererii de redobândire a cetățeniei române, obligarea pârâtei la analizarea/avizarea cererii de redobândire a cetățeniei române și de emitere a Ordinului de redobândire a cetățeniei române.
Totodată, Curtea de apel a admis excepția netimbrării capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune interese și anulează ca netimbrat acest capăt de cerere.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că din analiza actelor de la dosar rezultă că cererea reclamantei de redobândire a cetățeniei române a fost avizată pozitiv la data de 07 octombrie 2010, iar la data de 04 noiembrie 2010 Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie a emis Ordinul de redobândire a cetățeniei române nr. 190/P din 04 noiembrie 2010, astfel încât cererile reclamantei de a se constata refuzul nejustificat al pârâtei de soluționare a cererii de redobândire a cetățeniei române, obligarea pârâtei la analizarea/avizarea cererii de redobândire a cetățeniei române și de emitere a Ordinului de redobândire a cetățeniei române sunt rămase fără obiect.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtei să efectueze demersurile necesare pentru programarea reclamantei în vederea depunerii jurământului de credință, prima instanță a constatat că sunt aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 21/1991 republicată și modificată, pârâta fiind obligată să efectueze demersurile necesare pentru programarea reclamantei în vederea depunerii jurământului de credință.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor interese, instanța de fond , constatând că nu a fost achitată taxa de timbru, a apreciat ca fiind întemeiată excepția netimbrării acestui capăt de cerere.
împotriva sentinței civile pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională Pentru Cetățenie, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041C. proc. civ.
Recurenta-pârâtă critică sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit, Curtea de Apel București, a ignorat dispozițiile art. 20 alin. (6) din Legea nr. 21/1991 care reglementează procedura emiterii și comunicării ordinului de redobândire a cetățeniei române în cazul reclamantei care domiciliază în Republica Moldova și nu în România.
Se arată că în cazul reclamantei sunt aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (6) din Legea nr. 21/1991 republicată și în consecință efectuarea demersurilor în vederea programării pentru depunerea jurământului, cade în sarcina misiunii diplomatice din țara de domiciliu Republica Moldova și nu autorității române. Aceasta deoarece reclamanta a solicitat redobândirea cetățeniei române, cu menținerea domiciliului în străinătate, situație reconfirmată și ca urmare a cererii depuse în termen de 3 luni de la data comunicării ordinului.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca fondat, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sentința atacată fiind dată cu aplicarea greșită a legii în ceea ce privește soluția de admitere în parte a acțiunii.
Prin hotărârea pronunțată, instanța de fond în mod greșit a interpretat și aplicat legea, admițând în parte acțiunea reclamantei, prin obligarea pârâtei, Autoritatea Națională pentru Cetățenie, "la efectuarea demersurilor necesare pentru programarea reclamantului în vederea depunerii jurământului ".
După înregistrarea cererii de redobândire a cetățeniei române la secretariatul tehnic al Comisiei pentru Cetățenie, potrivit dispozițiilor art. 15 alin. (2) și (3) din Legea 21/1991, republicată, ..președintele Comisiei, prin rezoluție, stabilește termenul la care se va dezbate cererea de acordare sau redobândire a cetățeniei, dispunând totodată solicitarea de relații de la orice autorități cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b) si e)".
In conformitate cu prevederile art. 18 și 19 din Legea cetățeniei române, avizând cererea " Comisia va întocmi un raport în care va menționa întrunirea condițiilor legale pentru acordarea sau, după caz, redobândirea cetățeniei, raport care, însoțit de cererea de acordare ori de redobândire a cetățeniei, va fi înaintat președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie". Acesta, "constatând îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta lege, emite ordinul de acordare sau de redobândire a cetățeniei române, după caz. Ordinul .de acordare sau de redobândire a cetățeniei române se comunică solicitantului, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, de îndată, de la data emiterii ordinului".
Potrivit art. 20, "cetățenia română se acordă sau se redobândește la data depunerii jurământului de credință iar în termen de 3 luni de la data comunicării ordinului președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie de acordare sau redobândire a cetățeniei romanei persoanele cărora li s-a acordat sau care au redobândit cetățenia română vor depune jurământul de credința fata de România ".
Prin dispozițiile art. 20 alin. (6), ignorate de către instanța de fond, legiuitorul a prevăzut că " persoana care a obținut cetățenia română în condițiile prevăzute la art. 10 si art. 11, cu menținerea domiciliului in străinătate, va depune jurământul de credință în fața șefului misiunii diplomatice sau al oficiului consular al României din tara în care domiciliază, în termenul prevăzut la alin. (2). In acest caz, certificatul de cetățenie română va fi eliberat de șeful misiunii diplomatice sau al oficiului consular respectiv".
Prin urmare, efectuarea demersurilor în vederea programării pentru depunerea jurământului cade în sarcina misiunii diplomatice din țara de domiciliu, și nu a Autorității Naționale pentru Cetățenie. Subliniem faptul că recurenta-pârâtă. Autoritatea Națională pentru Cetățenie, a parcurs toate etapele prevăzute de lege în cadrul procedurii de soluționare a cererii de redobândire a cetățeniei române formulate de către intimata-reclamantă , inclusiv în sensul emiterii și comunicării ordinului privind aprobarea redobândirii cetățeniei române.
întrucât reclamanta a solicitat redobândirea cetățeniei române cu menținerea domiciliului în străinătate, va depune jurământul de credință față de România în fața șefului misiunii diplomatice a României din Republica Moldova, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (6) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, republicată , cu modificările și completările ulterioare.
Așadar, instanța de fond, în mod netemeinic și nelegal, în ciuda dispozițiilor legale menționate anterior, a dispus obligarea Autorității Naționale pentru Cetățenie "la efectuarea demersurilor necesare pentru programarea reclamantei în vederea depunerii jurământului ", în condițiile în care această sarcină, potrivit Legii 21/1991, așa cum a fost modificată și completată, nu revine recurentei-pârâte Autoritatea Națională pentru Cetățenie, ci misiunii diplomatice din țara de domiciliu a intimatei-reclamante P.N., ca urmare a cererii formulate în acest sens de către intimata-reclamantă în termen de 3 luni de la data comunicării ordinului.
Cele solicitate de intimata-reclamantă prin acțiune și admise de instanța de fond sunt lipsite de temei legal deoarece dispozițiile art. 20 alin. (6) din Legea nr. 21/1991 republicată nu permite depunerea jurământului de credință decât în fața misiunii diplomatice sau al Oficiului consular al României din țara în care domiciliază. Iar în cauză intimata-reclamantă nu și-a schimbat domiciliul din Republica Moldova în România pentru a avea competență autoritatea pârâtă privind depunerea jurământului de credință și eliberarea certificatului de cetățenie română.
Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., a admis recursul și a modificat sentința atacată în sensul că a înlăturat dispozițiile privind obligarea pârâtei să efectueze demersurile pentru programarea reclamantei în vederea depunerii jurământului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5247/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4852/2011. contencios → |
|---|
