ICCJ. Decizia nr. 4900/2011. Anulare decizie impozit pe profit și TVA. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4900/2011
Dosar nr. 385/57/2009
Şedinţa publică de la 21 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal reclamanta SC A.I.P. SRL a chemat în judecată pe pârâta D.G.F.P. Hunedoara solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună anularea deciziei din 27 ianuarie 2009, cu consecinţa scutirii reclamantei de plata la bugetul de stat a sumei totale de 586.042 RON, reprezentând impozit pe profit şi TVA stabilite suplimentar, precum şi majorări şi penalităţi de întârziere.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, faptul că, în mod greşit, organul de control fiscal nu a considerat deductibile cheltuielile efectuate de către societate, întrucât achiziţionarea bunurilor este reală, documentele prezentate cu ocazia controlului au caracter justificativ, iar cheltuielile efectuate sunt în strânsă legătură cu activitatea şi veniturile societăţii.
Reclamanta a completat acţiunea introductivă de instanţă cu un capăt de cerere având ca obiect suspendarea efectelor actului fiscal atacat, însă, la termenul de judecată din data de 12 mai 2009, a renunţat la soluţionarea acestuia, fapt de care instanţa a luat act, în temeiul art. 246 C. proc. civ.
În cauză au fost administrate probele cu înscrisuri şi expertiză contabilă.
Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 249 din 24 noiembrie 2009, a respins ca nefondată acţiunea reclamantei SC A.I.P. SRL.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin decizia de impunere din 30 octombrie 2008 emisă de A.N.A.F., Administraţia Financiară pentru Contribuabili Mijlocii Hunedoara s-a stabilit în sarcina de plată a reclamantei suma totală de 586.042 RON, reprezentând impozit pe profit şi TVA stabilite suplimentar, precum şi majorări şi penalităţi de întârziere.
Prin decizia din 27 ianuarie 2009 emisă de A.N.A.F. a fost respinsă contestaţia administrativă formulată de reclamantă împotriva actului de impunere anterior individualizat.
Concluziile expertizei contabile în partea în care se achiesează la constatările organului de control în ceea ce priveşte nedeductibilitatea impozitului pe profit şi a TVA-ului stabilite suplimentar sunt corecte, motiv pentru care sunt însuşite de către instanţă.
De asemenea, în opinia instanţei de fond, sunt nedeductibile fiscal următoarele cheltuieli efectuate de reclamantă:
- cele cu amenajarea stadionului, întrucât nu este demonstrată legătura lor cu activitatea societăţii, iar contractul de asociere în participaţiune încheiat de aceasta cu Asociaţia Clubul Sportiv J.P. în anul 2004 nu respectă condiţiile legale;
- cele generate de serviciile de specialitate furnizate de SC C.G. SRL în data de 28 iunie 2003, deoarece nu s-a putut proba faptul că acestea au fost efectuate în cadrul unei campanii de publicitate pentru popularizarea denumirii firmei;
- cele cu dobânzile, având în vedere faptul că acestea nu sunt efectuate în scopul obţinerii de venituri;
- cele legate de exploatarea snowmobilului X., urmare a faptului că respectivul mijloc de transport pe zăpadă nu este utilizabil, motiv pentru care nu a deservit activitatea societăţii.
În legătură cu amortizările, curtea de apel a arătat că sunt incidente prevederile art. 18 lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, modificată şi completată prin O.G. nr. 54/1997, aprobată prin H.G. nr. 909/1997.
Conform acestei dispoziţii normative, trecerea în conservare a mijloacelor fixe se face atunci când menţinerea în funcţiune a acestora nu se justifică din punct de vedere al randamentului şi al cheltuielilor de funcţionare pe o perioadă de timp limitată.
Astfel, suma de 939.303 RON (cheltuieli cu materiale electrice, 1307 de stâlpi ignifugaţi) constituie un minus în gestiune nedeductibil fiscal pentru 389 bucăţi, deoarece din totalul de stâlpi aprovizionaţi au fost cuprinşi în situaţiile de lucrări doar 918 bucăţi.
Cu toate că expertul face presupuneri ale utilizării celorlalţi stâlpi lipsă, în cauză nu a fost demonstrată folosirea acestora ca elemente de îmbinare ce se obţin prin tăierea stâlpului. În plus, societatea nu a probat faptul că stâlpii au fost degradaţi sau că au existat situaţii de forţă majoră care să justifice lipsa acestora în gestiune.
În opinia instanţei, sunt nedeductibile fiscal şi cheltuielile de exploatare privind amortizările aferente achiziţiei de mijloace fixe în baza facturii emisă de SC D.M. SRL, chiar dacă există contract de vânzare-cumpărare şi facturi care demonstrează achiziţia acestora din punct de vedere fiscal, reclamanta a refuzat să indice unde se află aceste mijloace fixe, lucrările la care au fost folosite, cât şi veniturile care au fost obţinute.
Pe acest aspect, instanţa de fond a arătat că sunt aplicabile prevederile art. 21 alin. (3) lit. i) şi art. 24 C. fisc. şi a concluzionat în sensul că reclamanta nu a dovedit existenţa acestor mijloace fixe, situaţia de fapt, regimul lor juridic, precum şi modul de utilizare şi veniturile obţinute în urma exploatării acestora.
De asemenea, judecătorul fondului a considerat că sunt nedeductibile fiscal cheltuielile cu transportul de mărfuri şi persoane efectuate de SC C.T. SRL Petroşani, întrucât nu s-au emis documente justificative pentru a se proba prestarea serviciilor şi executarea contractului.
Concluzia a fost fundamentată în drept pe prevederile 21 alin. (1) şi alin. (4) lit. m) C. fisc.
În fine, curtea de apel a apreciat că este nedeductibilă fiscal suma de 101.880 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor facturate de către SC G.C. SRL Orăştie, pentru că nu a fost pusă în evidenţă legătura între aceste cheltuieli şi veniturile produse în urma efectuării lor.
În altă ordine de idei, prima instanţă a arătat că accesoriile aferente cheltuielilor principale suplimentare, care au fost corect calculate de către organul de control fiscal, sunt datorate, în temeiul art. 120 alin. (1) C. proc. fisc. şi art. 14 alin. (1) din O.G. nr. 61/2002.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC A.I.P. SRL, care a solicitat, în principal, casarea sa şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, iar în subsidiar, modificarea sa, în sensul admiterii în parte a acţiunii, conform concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză care stabileşte ca valoare unică datorată suma de 67.331 RON.
În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susţinut faptul că sentinţa contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a art. 3 şi art. 11 alin. (2) C. fisc., art. 175 din O.G. nr. 92/2003 şi art. 2 din Ordinul nr. 972/2006.
1) În principal, soluţia de casare a sentinţei atacate se impune, deoarece raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză stabileşte în mod eronat faptul că anumite sume, regăsite în contabilitatea recurentei, ar putea fi nedeductibile fiscal atâta timp cât expertului i-au fost prezentate spre analiză toate documentele justificative necesare.
2) În subsidiar, soluţia de modificare a sentinţei se impune, întrucât instanţa de fond, în mod eronat şi în lipsa altor probe relevante, a considerat că anumite sume din contabilitatea recurentei ar putea fi nedeductibile fiscal, în detrimentul faptului că inclusiv expertul contabil desemnat în cauză le-a apreciat ca fiind deductibile.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă următoarele critici de nelegalitate:
1) Toate sumele de bani folosite în exclusivitate de către Asociaţia Clubul Sportiv J.P. sunt deductibile, conform art. 2 şi art. 145 din Legea nr. 571/2003.
Aceste investiţii se bazează pe contractul de asociere între părţi prin care Asociaţia Clubul Sportiv J.P. a obţinut un drept de folosinţă asupra unor investiţii proprietatea recurentei, iar aceasta din urmă un drept de exploatare a acestora.
Toată amenajarea este proprietatea recurentei, iar activităţile ce urmează să fie desfăşurate în acea investiţie sunt în scopul realizării de venituri viitoare impozabile: activitate hotelieră, precum şi activitate de închiriere spaţii sportive.
Asocierea nu a fost încheiată ulterior amenajărilor efectuate la Clubul sportiv. Intrarea în faliment a SC S. SA. în anul 2004, la 3 ani după încheierea contractului de asociere, a determinat efectuarea unui raport de expertiză contabilă pentru anii 2001-2004. Pentru a nu fi pierdute investiţiile făcute la nivelul anului 2001, în contractele de asociere în participaţiune ulterioare sunt menţionate şi aceste elemente importante.
2) În mod eronat, instanţa de fond a reţinut ca fiind nedeductibilă fiscal cheltuiala efectuată cu ocazia evenimentelor de publicitate organizate de Casa C.
Conform contractului din 26 mai 2005, acţiunea a fost desfăşurată pentru popularizarea numelui şi activităţilor societăţii, cu ocazia împlinirii a 6 ani de existenţă. La eveniment au participat angajaţi, colaboratori, clienţi prezenţi şi viitori ai firmei, personalităţi locale şi judeţene, lista invitaţilor fiind confidenţială. Ca atare, acţiunea a fost în concordanţă cu prevederile pct. 9.1. din H.G. nr. 22/2003.
3) În mod greşit, instanţa de fond a apreciat că:
a) în perioada 1 ianuarie 2006-31 martie 2006, au fost achiziţionate de către recurentă profile de aluminiu care, ulterior, au fost utilizate şi destinate exclusiv Asociaţiei Clubul Sportiv J.P.;
b) în perioada 1 noiembrie 2003-31 martie 2005, au fost date în consum materiale pentru locaţia „stadion”, urmând ca aceste cheltuieli să fie considerate nedeductibile pentru anii 2003-2005.
În realitate, aceste cheltuieli, în cuantum total de 106.392 RON, sunt deductibile: recurenta desfăşoară activitate economică aducătoare de venituri în incinta clubului sportiv; ca atare, este firesc ca pe anumite documente să se regăsească denumirea „stadion”, întrucât stadionul este locaţia de folosinţă a recurentei în cadrul clubului sportiv.
4) În mod eronat, instanţa de fond a reţinut ca fiind nedeductibilă fiscal suma de 29.748 RON, pe 3 ani fiscali, reprezentând amortizare snowmobile X. şi ATV, pe baza unei aprecieri neprobate şi subiective a organului de control, potrivit căruia acest mijloc de transport nu ar fi fost folosit în perioada aprilie-octombrie.
Pentru aceste utilaje există documente justificative de achiziţie, liste de inventariere anuală, fiind bunuri folosite în activitatea societăţii.
5) Cheltuiala cu amortismentul utilajelor D. este deductibilă fiscal deoarece acestea au legătură cu obiectul de activitate al societăţii şi au participat la producerea de venituri.
Amortismentul se regăseşte înregistrat în contabilitatea de gestiune a societăţii, iar bunurile au fost inventariate şi sunt evidenţiate în documentele specifice Legii nr. 15/1994.
6) În mod eronat, instanţa de fond a reţinut ca fiind nedeductibile fiscal cheltuielile cu dobânzile bancare, în condiţiile în care împrumuturile au fost acordate la SC S. SA Petroşani şi Asociaţia Clubul Sportiv J.P. în considerarea faptului că la aceste societăţi recurenta era fondatoare. Ca atare, recurenta nu putea acorda împrumuturi cu dobândă, cu atât mai mult cu cât nu era o instituţie de credit. Aceste operaţiuni nu au afectat în niciun fel cheltuielile societăţii: acordare 461=5.121; recuperare 5.121=461.
7) Concluzia primei instanţe în sensul nedeductibilităţii cheltuielilor cu materialele este eronată, deoarece la anumite poziţii de stâlpi nu s-a ţinut seama de complexitatea acestora în lucrarea efectuată şi decontată prin situaţii de plată, iar consumurile sunt în legătură cu obiectul de activitate şi se regăsesc în contabilitatea societăţii.
8) În mod eronat, instanţa de fond a reţinut ca fiind nedeductibile fiscal cheltuielile cu transportul de mărfuri şi persoane, facturate de SC C.T. SRL, în sumă de 501.211 RON, în condiţiile în care acestea au avut legătură cu obiectul de activitate al societăţii şi au fost facturate cu documente care respectă cerinţele legale şi care se regăsesc în contabilitatea societăţii.
9) Opinia primei instanţe, în sensul nedeductibilităţii consultanţei oferite de SC T. SRL Arad este greşită, întrucât la dosar există factură pentru suma de 15.126 RON, precum şi contractul încheiat de părţi.
10) Soluţia instanţei de fond, în sensul nedeductibilităţii cheltuielilor efectuate pentru lucrările realizate de către SC G.C. SRL este eronată, în condiţiile în care aceste lucrări au legătură cu obiectul de activitate al societăţii şi există documente justificative, respectiv facturi şi contractul încheiat de părţi.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Instanţa de control judiciar constată că, în speţă, nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Astfel, în baza raportului de inspecţie fiscală parţială din 29 octombrie 2008, A.N.A.F., Administraţia Financiară pentru Contribuabili Mijlocii Hunedoara a emis decizia de impunere din 30 octombrie 2008 prin care a stabilit în sarcina de plată a recurentei suma totală de 586.042 RON, reprezentând datorii fiscale suplimentare, după cum urmează: 286.992 RON, impozit pe profit; 258.628 RON, majorări de întârziere; 27.716 RON, TVA; 12.706 RON, majorări de întârziere şi 390 RON, penalităţi de întârziere.
Prin decizia din 27 ianuarie 2009, A.N.A.F., Direcţia de Soluţionare a Contestaţiilor a respins contestaţia administrativă formulată de recurentă împotriva actelor administrativ-fiscale anterior individualizate.
1) Critica recurentei referitoare la cheltuielile efectuate în legătură cu Asociaţia Clubul Sportiv J.P., apreciate de către prima instanţă ca fiind nedeductibile fiscal, este nefondată.
Astfel, în baza contractului de comodat încheiat cu Consiliul Local al municipiului Petroşani, Asociaţia Clubul Sportiv J.P. a preluat în folosinţă gratuită Complexul Sportiv J.
Ulterior, între recurentă şi Clubul Sportiv J.P. s-a încheiat la data de 25 februarie 2004 contractul de asociere în participaţiune, având ca obiect amenajarea unui spaţiu în incinta bazei sportive, cu destinaţia de mini-hotel pentru cantonamentul jucătorilor de fotbal. În cuprinsul contractului se arată că investiţia a fost realizată în perioada 2002-ianuarie 2004.
Înalta Curte achiesează la concluzia primei instanţe, în sensul că actul anterior individualizat, pe de o parte, a fost încheiat la un moment ulterior efectuării investiţiilor, iar pe de altă parte, acesta nu respectă cerinţele legale, deoarece nu prevede cota la venituri şi cheltuieli a asociaţiilor.
Totodată, contractul eludează art. 101 din Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii nr. 82/1991, aprobat prin H.G. nr. 704/1993, în care se menţionează faptul că aceste cheltuieli şi venituri determinate de operaţiunile asocierilor în participaţiune se contabilizează distinct de către unul din asociaţi, conform prevederilor contractului de asociere; la sfârşitul perioadei de raportare, cheltuielile şi veniturile înregistrate, în funcţie de natura lor, se transmit pe bază de decont fiecărui asociat, în vederea înregistrării acestora în contabilitatea proprie.
În speţa de faţă, nu au fost contabilizate în mod distinct veniturile şi cheltuielile înregistrate de asociaţie, pe bază de decont lunar, pentru a fi înregistrate în contabilitatea proprie prin contul 458 „decontări din operaţii în participaţie”; în plus, nu a fost stabilit profitul impozabil la nivelul fiecărei persoane juridice aflată în asociaţie.
2) Critica recurentei referitoare la cheltuielile efectuate în legătură cu evenimentul de publicitate organizat de către Casa C., apreciate de către prima instanţă ca fiind nedeductibile fiscal, este nefondată.
Conform art. 9 alin. (10) din Legea nr. 414/2002 privind impozitul pe profit, la calculul profitului impozabil cheltuielile sunt deductibile numai dacă sunt aferente veniturilor impozabile.
În speţa de faţă, cu toate că recurenta susţine că evenimentul a avut ca scop popularizarea numelui şi a activităţilor societăţii, aceasta a refuzat să prezinte lista invitaţilor pentru a proba cele afirmate.
Ca atare, în mod legal, autoritatea fiscală nu a acordat drept de deducere pentru cheltuielile înregistrate pe baza unor facturi fiscale care nu sunt însoţite de documente justificative privind achiziţionarea serviciului respectiv pentru uzul societăţii, adică pentru obţinerea de venituri impozabile.
Altfel spus, nu s-a putut stabili o legătură între serviciile prestate de către Casa C. la data de 28 iunie 2003 şi derularea unei campanii de publicitate în beneficiul recurentei.
3) Critica recurentei referitoare la suma de 29.748 RON, reprezentând amortizare snowmobile X. şi ATV, apreciată de către prima instanţă ca fiind nedeductibilă fiscal, este nefondată.
Într-adevăr, după cum a arătat şi curtea de apel, art. 18 lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, modificată şi completată prin O.G. nr. 54/1997, aprobată prin H.G. nr. 909/1997, prevede faptul că agenţii economici, persoanele fizice şi asociaţiile fără personalitate juridică, care desfăşoară activităţi în scopul realizării de venituri, sunt scutiţi de la calculul amortizării, în situaţii justificate (...) astfel: b) pentru mijloacele fixe care participă efectiv la realizarea obiectului principal de activitate al agentului economic, al persoanei fizice sau al asociaţiei fără personalitate juridică, care desfăşoară activitate în scopul realizării de venituri, aflate în patrimoniul acesteia, pe o perioadă egală cu perioada de conservare.
Justificarea trecerii în conservare a mijloacelor fixe se face în situaţia în care este îndeplinită următoarea condiţie: când menţinerea în funcţiune a mijloacelor fixe respective nu se justifică din punct de vedere al randamentului şi al cheltuielilor de funcţionare pe o perioadă de timp limitată.
Ca atare, în mod corect, nu s-a acordat drept de deducere pentru cheltuielile privind amortizarea calculată pentru snowmobile X. şi ATV, înregistrate în perioada aprilie-octombrie, când acestea nu se utilizează.
4) Critica recurentei referitoare la cheltuiala cu amortismentul utilajelor D., apreciate de către prima instanţă ca fiind nedeductibile fiscal, este nefondată.
Astfel, chiar dacă recurenta a arătat că este vorba despre achiziţia de mijloace fixe care au legătură cu obiectul său de activitate şi care au participat la producerea de venituri, aceasta nu a probat cele susţinute, întrucât a refuzat să indice unde se află aceste mijloace fixe şi la ce lucrări au fost utilizate.
5) Critica recurentei referitoare la cheltuiala cu dobânzile bancare în sumă de 215.501 RON, apreciate de către prima instanţă ca fiind nedeductibile fiscal, este nefondată.
După cum a reţinut şi curtea de apel, recurenta a luat împrumuturi cu dobândă bancară, cuprinsă între 11-23% pe an şi a acordat împrumuturi fără dobândă către SC S. SA Petroşani şi Asociaţia Clubul Sportiv J.P.
Chiar dacă recurenta a susţinut că a acordat aceste împrumuturi în considerarea faptului că are calitatea de membru fondator la cele două entităţi juridice, aceasta nu a probat că aceste cheltuieli au fost efectuate în scopul obţinerii de venituri impozabile, după cum prevăd dispoziţiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 414/2002 privind impozitul pe profit.
Mai mult decât atât, în mod corect instanţa de fond a invocat ca argument juridic pentru soluţia pronunţată pe acest aspect prevederile pct. 17 din Normele metodologice de aplicare a art. 11 C. fisc., aprobate prin H.G. nr. 44/2004, conform cărora atunci când un contribuabil acordă un împrumut (credit) unei persoane afiliate sau atunci când acesta primeşte un astfel de împrumut (credit), indiferent de scopul şi destinaţia sa, preţul pieţei pentru asemenea serviciu este constituit din dobânda care ar fi fost agreată de persoane independente pentru astfel de servicii furnizate în condiţii comparabile, inclusiv comisionul de administrare a creditului, respectiv împrumutului.
6) Critica recurentei referitoare la cheltuiala cu materialele electrice (stâlpi ignifugaţi) în sumă de 939.303 RON, apreciate de către prima instanţă ca fiind nedeductibile fiscal, este nefondată.
Chiar dacă recurenta susţine că nu au fost avute în vedere complexitatea lucrării realizate, situaţiile de plată existente, precum şi faptul că aceste consumuri sunt în legătură cu obiectul său de activitate, Înalta Curte apreciază că partea aflată în discuţie nu a probat cele afirmate.
Astfel, aprovizionările de la SC P. SRL Comăneşti au avut loc în perioada iulie-august 2004, iar ultimele situaţii de lucrări, în care se consemnează consumuri de stâlpi din lemn au fost întocmite şi acceptate la plată în luna mai 2004.
7) Critica recurentei referitoare la cheltuiala cu transportul de mărfuri şi persoane, facturate de SC C.T. SRL, în sumă de 501.211 RON, apreciate de către prima instanţă ca fiind nedeductibile fiscal, este nefondată.
Conform art. 21 alin. (1) C. fisc., pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare.
Alin. (4) al aceluiaşi articol prevede că nu sunt deductibile fiscal cheltuielile cu serviciile de management, consultanţă, asistenţă sau alte prestări de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul activităţilor desfăşurate şi pentru care nu sunt încheiate contracte.
În speţa de faţă, recurenta nu a prezentat foile de parcurs privind rutele ce au făcut obiectul transportului; în plus, nu au fost arătate nici documente în legătură cu cantitatea materialelor transportate.
Mai precis, după cum a arătat şi prima instanţă, din actele existente la dosar, nu rezultă pe ce trasee s-a efectuat transportul, ce persoane sau ce materiale au fost transportate, scopul pentru care s-au realizat aceste transporturi.
În plus, cu ocazia efectuării unui control la SC C.T. SRL, s-a constatat că aceasta nu a dispus de dotările necesare, materiale şi umane, pentru efectuarea prestaţiilor de transport, pentru suma aflată în discuţie.
8) Critica recurentei referitoare la cheltuiala generată de consultanţa oferită de către SC T. SRL Arad şi SC T.L.S.G. SRL, apreciată de către organul fiscal ca fiind nedeductibilă fiscal, este nefondată.
Din analiza deciziei din 27 ianuarie 2009, se constată faptul că intimata a respins acest capăt de cerere ca fiind nemotivat şi nedovedit, în raport de dispoziţiile art. 206 alin. (1) lit. c) şi lit. d) C. proc. fisc. coroborate cu cele ale pct. 12.1 din Ordinul preşedintelui A.N.A.F. nr. 519/2005 privind aprobarea Instrucţiunilor pentru aplicarea Titlului IX C. proc. fisc.
Conform textului legal anterior individualizat, contestaţia se formulează în scris şi va cuprinde motivele de fapt şi de drept, precum şi dovezile pe care se întemeiază.
Pct. 12.1 din Ordinul preşedintelui A.N.A.F. nr. 519/2005 stipuleză că o contestaţie administrativă poate fi respinsă ca nemotivată, în situaţia în care contestatorul nu prezintă argumente de fapt şi de drept în susţinerea contestaţiei sau argumentele aduce nu sunt incidente cauzei supuse soluţionării.
Înalta Curte constată că recurenta nu a probat faptul că a prezentat motivele de fapt şi de drept pentru care a apreciat că soluţia pronunţată de autoritatea fiscală intimată este nelegală.
9) Critica recurentei referitoare la cheltuielile efectuate în legătură cu lucrările realizate de către SC G.C. SRL, apreciată de către organul fiscal ca fiind nedeductibilă fiscal, este nefondată.
Într-adevăr, recurenta a prezentat contractul de prestări servicii încheiat cu această parte, devizul de plată, precum şi procesul-verbal de recepţie încheiat la momentul terminării lucrărilor.
Însă, instanţa de control judiciar constată că recurenta nu a probat legătura existentă între cheltuielile efectuate şi veniturile obţinute de aceasta pentru ca suma să poată fi considerată deductibilă.
Faţă de împrejurarea că instanţa de fond a interpretat în mod legal şi corect prevederile normative anterior indicate, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ, raportat la art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC A.I.P. SRL Petroşani împotriva sentinţei nr. 249/F/CA din 24 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4856/2011. Constatare calitate de colaborator... | ICCJ. Decizia nr. 3098/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
