ICCJ. Decizia nr. 4912/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4912/2011
Dosar nr. 9204/2/2009
Şedinţa publică de la 25 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3488 din 21 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta F.D. împotriva pârâtei C.C.S.D.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanţe la data de 1 octombrie 2009, reclamanta F.D., în contradictoriu C.C.S.D. din cadrul A.N.R.P., a solicitat obligarea pârâtei la soluţionarea şi trimiterea Dosarului nr. 13568/CC la evaluator sau la societatea de evaluatori în vederea întocmirii raportului de evaluare, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că Primăria Municipiului Iaşi a emis dispoziţia din 16 decembrie 2005 prin care a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale pentru terenul în suprafaţă de 1000 mp, în prezent sistematizat, şi pentru construcţia demolată din Iaşi, Şos. T., imobil ce a fost deţinut de autorii săi M.F. şi L.F. şi care a fost preluat în mod abuziv în baza Decretului de expropriere nr. 222/1963.
Prin adresa Primăriei Municipiului Iaşi înregistrată la A.N.R.P. din 20 februarie 2006 s-a înaintat pârâtei dosarul său, în urma procesului-verbal din 23 decembrie 2005, astfel cum rezultă din comunicarea din 6 martie 2006.
Din acel moment şi până în prezent pârâta nu a mai întreprins nici un demers în vederea soluţionării dosarului, deşi potrivit legii era obligată să-l analizeze şi să parcurgă etapele ulterioare constând în evaluare, stabilirea despăgubirilor şi emiterea unui titlu de despăgubire.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, art. 16 alin. (4)-alin. (7) din Legea nr. 247/2005.
Prin dispoziţia din 16 decembrie 2005, Primarul Municipiului Iaşi a dispus acordarea de masuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în Iaşi, Şos. T., compus din teren în suprafaţă de 1000 mp şi construcţie demolată.
Această dispoziţie a fost comunicată C.C.S.D., astfel cum rezulta din adresa emisa la data de 6 martie 2006 de A.N.R.P., prin care se aduce la cunoştinţa reclamantei ca a fost înregistrat dosarul la Secretariatul Comisiei Centrale.
Dispoziţiile art. 16 alin. (4) şi alin. (5) din Legea nr. 247/2005 stipulează că:
(4) Pe baza situaţiei juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi alin. (2) în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură.
(5) Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi alin. (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
Rezultă, în raport de dispoziţiile legale anterior menţionate, că legiuitorul a prevăzut o etapa a analizării legalităţii respingerii cererii de restituire în natura, anterioară transmiterii dosarului la un evaluator.
În cadrul acestei prime etape, Secretariatul Comisiei Centrale a constatat faptul că, prin dispoziţia Primarului municipiului Iaşi din 2005 au fost acordate măsuri reparatorii pentru imobilul construcţie demolată, fără a descrie suprafaţa imobilelor construcţii demolate şi în lipsa actelor care să facă dovada preluării abuzive a imobilului construcţie în perioada de referinţă a legii, respectiv 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau menţiunea că preluarea s-a făcut fără titlu.
În vederea completării dosarului de despăgubire cu actele şi informaţiile necesare în vederea transmiterii dosarului unui evaluator autorizat, a fost emisă adresa Secretariatului C.C.S.D. din 3 februarie 2010, prin care se solicită Primăriei municipiului Iaşi completarea dosarului cu actele şi informaţiile necesare.
Aceasta solicitare s-a făcut în raport de dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Titlul VII al Legii 247/2005, potrivit cu care (2) Notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare care nu au fost soluţionate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului C.C.S.D., însoţite de deciziile, dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administraţiei publice centrale conţinând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situaţia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii şi de întreaga documentaţie aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcţii demolate depuse de persoana îndreptăţită şi/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispoziţiilor sau după caz, a ordinelor.
În condiţiile în care entitatea emitenta nu a remis dosarul de despăgubire, însoţit de documentele solicitate de către Secretariatul Comisiei Centrale, nici până la momentul pronunţării prezentei hotărâri, astfel cum rezultă şi din adresa pârâtei din 25 august 2010, apare cu evidenţă că nu poate fi reţinut în speţă refuzul nejustificat al pârâtei de a desemna un evaluator, fapt a impus respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta F.D., în termen legal, arătând, în esenţă, următoarele:
Prima instanţă a pronunţat o hotărâre nelegală, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aceasta încălcând dispoziţiile art. 129 alin. (2)-alin. (5) din acelaşi act normativ. Cauza a fost soluţionată exclusiv pe baza afirmaţiilor intimatei, în sensul că nu s-a făcut dovada trimiterii de către Primăria Iaşi a documentelor solicitate de către Secretariatul Comisiei Centrale, până la data de 25 august 2010, însă autoritatea publică locală mai sus amintită a transmis dosarul cu datele solicitate în adresa din 9 aprilie 2010, cu confirmarea de primire din data de 12 aprilie 2010, conform adresei din 27 ianuarie 2011, care confirmă primirea dosarului de către pârâtă, cu toate datele necesare.
În cauză este incident şi motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., deoarece sentinţa nu cuprinde motivele pe care se sprijină. Instanţa de fond a reprodus susţinerea pârâtei, în sensul că dosarul nu conţine înscrisurile privind preluarea abuzivă a construcţiei şi nici cele privind descrierea construcţiei, fără să se observe că decizia Primăriei municipiului Iaşi nu a fost contestată, Primăria fiind, de altfel, singura entitate învestită de Legea nr. 275/2005 cu recunoaşterea titlului de proprietate. Cât priveşte aşa zisa lipsă a documentelor privind preluarea abuzivă, instanţa de fond a conferit intimatei o competenţă pe care nu o are, Primăria Iaşi reţinând expres că imobilul în discuţie a fost preluat abuziv. În fine, deşi instanţa de fond a fost învestită să se pronunţe cu privire la situaţia imobilului-teren, nu a făcut nici o referire la aceasta.
Examinând sentinţa prin prisma motivelor invocate în recurs, precum şi a prevederilor art. 3041C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat şi urmează a fi admis pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:
În esenţă, prima instanţă a respins acţiunea reclamantei pentru aceea că Primăria municipiului Iaşi nu a trimis Secretariatului Comisiei Centrale, dosarul însoţit de documentele solicitate, după cum rezultă şi din adresa din 25 august 2010, nici până la data pronunţării sentinţei, respectiv 21 septembrie 2010, astfel că nu poate fi reţinut refuzul nejustificat al pârâtei de a desemna un evaluator, aşa cum s-a solicitat în acţiunea introductivă.
Susţinerea instanţei de fond este eronată. Cu mult înainte de pronunţarea hotărârii recurate, Primăria municipiului Iaşi a transmis documentele solicitate, cu adresa din 9 aprilie 2010, după cum rezultă din adresa din 27 ianuarie 2011 depusă în recurs de către reclamantă ca probă nouă, în condiţiile art. 305 C. proc. civ.
Aşadar, netrimiterea de către C.C.S.D. a Dosarului nr. 13568/CC în vederea întocmirii raportului de evaluare reprezintă un refuz nejustificat al aceste autorităţi publice centrale, în sensul în care este definit de art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparaţiilor pentru bunurile imobile preluate abuziv, în condiţiile în care calitatea de persoană îndreptăţită la despăgubiri a fost stabilită prin dispoziţia din 16 februarie 2005 emisă de Primarul municipiului Iaşi, iar dosarul a fost înregistrat în 6 martie 2006 la Comisia Centrală care nu a întreprins nici un demers până la 3 februarie 2010, dată la care a solicitat Primăriei completarea dosarului. Datele solicitate au fost furnizate pârâtei cu nu mai puţin de 5 luni înainte de pronunţarea instanţei de fond, însă pârâta a rămas în continuare în pasivitate, ceea ce conferă consistenţă concluziei, în sensul încălcării principiului soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Aşadar, în raport de cele de mai sus, prin conduita manifestată în soluţionarea dosarului de despăgubire, autoritatea pârâtă, C.C.S.D. a încălcat principiul termenului rezonabil consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, a cărui incidenţă nu este înlăturată de împrejurarea că învestirea Comisiei Centrale şi desemnarea evaluatorului se fac potrivit procedurii speciale reglementate de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Este irelevant că legea specială nu prevede un termen pentru soluţionarea dosarelor, pentru că, în temeiul art. 20 din Constituţia României, normele naţionale cuprinse în legislaţia primară şi secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate şi aplicate într-un sens care să contravină principiului soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ca o garanţie a dreptului la un proces echitabil, aplicabil nu numai în procedura judiciară propriu-zisă, ci şi în cadrul procedurilor administrative ori în etapa executării hotărârilor definitive.
Soluţionarea cauzelor în mod imparţial, echitabil şi într-un termen rezonabil constituie şi element al dreptului la o bună administraţie, drept fundamental al cetăţeanului Uniunii Europene consacrat în art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene şi care reprezintă un reper în orientarea conduitei administrative a autorităţilor publice ale statelor membre.
Complexitatea etapelor procedurale reglementate de lege poate constitui un criteriu de apreciere a respectării termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite arbitrare ori a pasivităţii autorităţii publice. În speţă, pârâta nu poate justifica conduita sa pasivă în soluţionarea dosarului reclamantei. Acest dosar a stat în nelucrare din anul 2006 până în anul 2010, când pârâta a solicitat completarea dosarului, conform celor mai sus arătate, apoi după primirea înscrisurilor solicitate de la Primăria municipiului Iaşi nu a întreprins nici un demers pentru soluţionarea dosarului, respectiv pentru transmiterea la un evaluator, nici până la data pronunţării instanţei de recurs.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin . (1) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamantă, în sensul că va modifica sentinţa atacată şi, în consecinţă, va admite acţiunea şi va obliga pârâta la trimiterea Dosarului nr. 13568/CC în vederea întocmirii raportului de evaluare şi, ulterior, la emiterea deciziei privind titlul de despăgubire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de F.D. împotriva sentinţei nr. 3488 din 21 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că va admite acţiunea formulată de reclamanta F.D. şi obligă pârâta C.C.S.D. la trimiterea Dosarului nr. 13568/CC în vederea întocmirii raportului de evaluare şi, ulterior, la emiterea deciziei privind titlul de despăgubire.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3323/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3324/2011. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
