ICCJ. Decizia nr. 4919/2011. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4919/2011
Dosar nr. 6160/2/2010
Şedinţa publică din 25 octombrie 2011
Prin Sentinţa nr. 659 din 31 ianuarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca rămasă fără obiect acţiunea formulată de reclamanta C.L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, prin care a solicitat să se constate:
- refuzul nejustificat al pârâtei de a soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei române;
- obligarea pârâtei să procedeze la analizarea/avizarea cererii de redobândire a cetăţeniei române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanţei;
- obligarea pârâtei să emită şi să comunice, ulterior analizării cererii, Ordinul de redobândire a cetăţeniei române, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la sediul ales, în termen de maxim 30 de zile de la data analizării/avizării cererii de redobândire a cetăţeniei române, respectiv programarea pentru depunerea jurământului de credinţă faţă de ţară, în maxim 30 de zile de la data emiterii ordinului de redobândire a cetăţeniei române;
- obligarea pârâtei la plata suma de 100 RON pe fiecare zi de întârziere, cu titlu de daune interese de la data introducerii acţiunii şi până la data analizării/avizării cererii de redobândire a cetăţeniei române.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că cererea reclamantei de redobândire a cetăţeniei române a fost înregistrată la secretariatul tehnic al Comisiei pentru cetăţenie sub nr. 8271/RD/2010 şi a fost avizată pozitiv de Comisia pentru Cetăţenie la data de 20 octombrie 2010, ulterior, prin Ordinul Preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie nr. 299/P din 16 decembrie 2010, privind aprobarea redobândirii cetăţeniei române pentru mai multe persoane, fiind admisă şi cererea reclamantei de redobândire a cetăţeniei române, acesta figurând la poziţia 130 din Anexa nr. 1.
Faţă de aceste împrejurări, Curtea de apel a apreciat că cererea reclamantei de analizare şi avizare a cererii, semnare a Ordinului şi comunicare apare ca fiind rămasă fără obiect, comunicarea realizându-se prin publicarea în M. Of. al României.
În ceea ce priveşte solicitarea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, Curtea a apreciat că această cerere este neîntemeiată, reţinând, pe de-o parte că reclamanta nu a făcut dovada existenţei unui refuz nejustificat din partea pârâtei de a soluţiona cererea reclamantei de redobândire a cetăţeniei române, în condiţiile în care, pârâta a emis Ordinul Preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie nr. 299/P din 16 decembrie 2010, prin care reclamantei i s-a aprobat cererea, sub acest aspect neputând fi reţinută nici culpa procesuală a pârâtei, iar pe de altă parte, cererea reclamantei a fost soluţionată înaintea primului termen de judecată acordat.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamanta C.L., în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului, se arată, în esenţă, că în mod greşit a apreciat instanţa de fond că nu a existat un refuz nejustificat de soluţionare a cererii, atâta timp cât nu a fost soluţionată în termenul expres prevăzut de lege de maxim 5 luni pentru soluţionarea acesteia, respectiv 30 zile de la expirarea celor 5 luni, pentru emiterea şi comunicarea ordinului de redobândire a cetăţeniei române.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul obligării pârâtei la acordarea cheltuielilor de judecată, în conformitate cu prevederile art. 274 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentinţa atacată prin prisma recursului declarat dar şi sub toate aspectele, în condiţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare.
Recurenta-reclamantă C.L. a investit instanţa de contencios administrativ cu cererea având ca obiect, în esenţă, constatarea refuzului nejustificat al pârâţilor de soluţionare a cererii de redobândire a cetăţeniei române obligarea acestei autorităţi la analizarea/avizarea cererii sale în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti, la emiterea şi comunicarea ordinului de redobândire a cetăţeniei române la sediul ales în 30 de zile de la avizare, precum şi programarea la depunerea jurământului de credinţă în 30 de zile de la emiterea ordinului, cu daune interese către intimatul-reclamant de 100 RON pe fiecare zi de întârziere şi cheltuieli de judecată.
Din probele administrate, Înalta Curte reţine că recurenta-reclamantă a depus cerere de redobândire a cetăţeniei române la Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie la data de 17 martie 2010, iar la data de 16 decembrie 2010, Preşedintele ANC a emis Ordinul nr. 299/P privind aprobarea redobândirii cetăţeniei române unui număr de 454 persoane, recurenta C.L. figurând în Anexa nr. 1 (persoane care solicită redobândirea cetăţeniei române cu menţinerea domiciliului în străinătate), la poziţia 130, ordin ce a fost comunicat recurentei, la domiciliul din străinătate.
Este real că potrivit art. 16 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, cererea de redobândire a cetăţeniei române trebuie analizată în termen de 5 luni de la data înregistrării acesteia la comisia pentru cetăţenie din cadrul ANCR, însă recurenta-reclamantă interpretează în mod greşit aceste dispoziţii legale, în condiţiile în care termenul de 5 luni prevăzut de legiuitor priveşte perioada în care se verifică cererea de către Comisia pentru Cetăţenie, sub aspectul îndeplinirii condiţiilor necesare redobândirii cetăţeniei române, nefiind aplicabil altor proceduri, cum ar fi cea de avizare a cererii sau de emitere a ordinului de către preşedintele A.N.C.
La fel ca şi judecătorul fondului, instanţa de control judiciar reţine că nu sunt întrunite condiţiile pentru calificarea conduitei autorităţii publice pârâte ca exprimând un refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri, în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, constând în „exprimarea explicită cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane, criticile recurentei fiind lipsite de obiectivitate.
În concluzie, dată fiind lipsa elementelor necesare reţinerii vreunei culpe procesuale în sarcina pârâtei, pentru a fi îndeplinite condiţiile art. 274 C. proc. civ., în mod corect a fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru considerentele expuse în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a din Codul de procedură civilă, se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.L. împotriva Sentinţei nr. 659 din 31 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4606/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5000/2011. Contencios → |
|---|
