ICCJ. Decizia nr. 4959/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la data de 14 iulie 2010, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate existența calității de colaborator al Securității pentru pârâtul P.N.
în motivarea cererii, reclamantul a învederat că pârâtul, recrutat în decembrie 1978, a furnizat Securității informații referitoare la atitudini potrivnice regimului comunist, de natură să vizeze îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului.
Prin sentința civilă nr. 4623 din 19 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că pârâtul a furnizat informații privind comportamentul și activitatea unui student de la Institutul de învățământ Superior Pitești, respectiv ascultarea în camerele căminului a postului de radio "E.L.", fapt ce putea determina organele de securitate să efectueze cercetări asupra acelei persoane.
Instanța a constatat că ascultarea acelui post de radio fiind considerată o activitate interzisă, interdicția reprezenta o îngrădire a dreptului la viață privată, prevăzut de art. 14 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice.
împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul P.N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, pârâtul a arătat că este beneficiar al Legii nr. 341/2004, deținând certificat de luptător pentru victoria Revoluției din decembrie 1989, astfel încât nu se justifică verificarea sa de către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.
Pe de altă parte, a învederat pârâtul, deși a semnat un angajament nu a avut numele conspirativ "D.", reclamantul inserând astfel date nereale în acțiunea promovată.
De asemenea, pârâtul a menționat și faptul că instanța de fond a reținut în mod greșit calitatea de colaborator al Securității, întrucât din conținutul notelor informative existente la dosar rezultă doar date referitoare la faptele antisociale ale studenților căminiști și nu informații de natură să vizeze îngrădirea dreptului la viață privată.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 3041 din C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, pentru a asigura dreptul de acces la informații de interes public, o serie de persoane juridice, printre care autoritățile și instituțiile publice au dreptul de a fi informate în legătură cu existența sau inexistența calității de colaborator al Securității și printre altele, pentru persoanele care dețin titlul de luptător pentru victoria Revoluției din decembrie 1989.
Pârâtul fiind beneficiarul unui asemenea titlu, s-a pornit verificarea în temeiul actului normativ susmenționat la cererea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, astfel încât primul motiv de recurs este neîntemeiat.
De asemenea privind numele conspirativ al pârâtului după recrutarea sa și semnarea angajamentului, cel de "D.", acesta rezultă din fișa de colaborator și este consemnat în notele informative date în perioada 1978-1981, necontestate de pârât.
în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, colaborator al Securității este persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Contrar afirmațiilor pârâtului instanța de fond a analizat probatoriul administrat în cauză prin prisma prevederilor legale susmenționate, reținând corect că informațiile furnizate organelor securității se încadrează în ipoteza referitoare la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, dreptul la viață privată incluzând și libertatea de exprimare și de opinie.
Notele informative nu vizează, astfel cum a susținut pârâtul numai conduita necorespunzătoare a studenților de la cămin, ci se referă și la o activitate considerată interzisă în anii 1980, respectiv ascultarea postului de radio "E.L.", precum și la contactele avute de un coleg cu studenți străini ce urmau institutul din Pitești.
Aspectele menționate, ce se regăsesc în notele informative aflate la dosar au fost în mod justificat apreciate de instanța de fond ca încadrându-se în prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
în raport de cele expuse mai sus, Curtea a respins ca nefondat recursul declarat în cauză.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4964/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4956/2011. Contencios → |
|---|
