ICCJ. Decizia nr. 4961/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.4961/2011
Dosar nr. 545/39/2008/a1
Şedinţa publică din 26 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea adresată Curţii de Apel Suceava, C.G.N. a solicitat revizuirea sentinţei nr. 3 din 7 ianuarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, invocând ca temei juridic dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin sentinţa nr. 75 din 14 februarie 2011 a Curţii de Apel Suceava s-a constatat perimată cererea de revizuire a sentinţei nr. 3 din 7 ianuarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. 341/39/2007.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin încheierea de şedinţă de la data de 13 februarie 2009 a fost suspendată judecarea cauzei la cererea părţilor, având în vedere că în dosarul nr. 341/39/2007 s-a formulat contestaţie în anulare şi dosarul a fost înaintat spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Instanţa a constatat că prin Decizia nr. 1705 din 25 martie 2010 a I.C.C.J. a fost anulat recursul revizuentului, reţinând că încheierea din 13 februarie 2009 a rămas irevocabilă, motiv pentru care a concluzionat că cererea de revizuire formulată este perimată.
3. Recursul declarat de revizuent
Recurentul a arătat că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile legale, întrucât suspendarea cauzei nu a fost cauzată de lipsa de stăruinţă a revizuentului, întrucât a formulat atât recurs împotriva încheierii respective la data de 27 octombrie 2009, cât şi o cerere de repunere pe rol, ambele cereri fiind respinse.
II. Decizia instanţei de control judiciar
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va admite recursul şi va casa hotărârea atacată, trimiţând cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru considerentele ce urmează:
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., fiind incident în cauză motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) teza I-a C. proc. civ. orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.
Înalta Curte reţine că prin rămânerea în nelucrare se înţelege situaţia în care, într-o pricină înregistrată pe rolul unei instanţe, nu se efectuează nici un act de procedură, care să dureze cel puţin un an şi să fie imputabilă părţilor care nu au stăruit în judecată.
Perimarea este o sancţiune procesuală care se bazează pe prezumţia de desistare a părţii la cererea făcută, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată.
Or, având în vedere sensul dispoziţiei legale, care cuprinde o sancţiune pentru renunţarea la judecată, renunţare care nu a fost făcută în condiţiile şi forma prevăzută de lege, Înalta Curtea a constatat că instanţa de fond în mod greşit a apreciat că cererea de revizuire este perimată.
Din analiza cronologică a faptelor şi evenimentelor a rezultat că, la data de 13 februarie 2009, a fost dispusă suspendarea judecării cauzei la cererea părţilor, având în vedere că în dosarul nr. 341/39/2007 s-a formulat contestaţie în anulare şi dosarul a fost înaintat spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
La data de 27 octombrie 2009, revizuentul a formulat recurs împotriva încheierii de suspendare a cauzei, care a fost constatat nul de instanţa de recurs, prin Decizia nr. 1705 din 25 martie 2010 pronunţată de I.C.C.J.
Ulterior, la data de 26 iulie 2010 revizuentul a făcut cerere de repunere pe rol a cauzei, fila 16 dosar fond revizuire, care a fost respinsă prin încheierea de şedinţă de la data de 27 septembrie 2010 de Curtea de Apel Suceava.
Având în vedere dispoziţiile art.249 în conformitate cu care perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes, Înalta Curte a constatat că în cauza dedusă judecăţii termenul de perimare a fost întrerupt prin diligenta uneia dintre părţi, manifestată expres prin exercitarea căii de atac împotriva încheierii de suspendare, dar şi prin cererea expresă de repunere pe rol a cauzei, acte care fac parte din judecată şi au ca scop continuarea acestei judecăţi.
Înalta Curte constată că intenţia părţii care a manifestat interesul în reluarea judecăţii cauzei a vizat continuarea judecăţii şi pronunţarea unei soluţii pe cererea de revizuire formulată.
Astfel, constatând că termenul de perimare nu este împlinit în cauză, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul şi va casa hotărârea atacată, cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de C.G.N. împotriva sentinţei nr. 75 din 14 februarie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 496/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4963/2011. Contencios → |
|---|
