ICCJ. Decizia nr. 4963/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4963/2011
Dosar nr. 7085/2/2010
Şedinţa publică din 26 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauze.
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 11 august 2010 reclamanta B.A., cetăţean moldovean de naţionalitate română, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate refuzul nejustificat al pârâtei de a soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei romane; să fie obligată pârâta să procedeze la analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetăţeniei române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanţei; să fie obligată pârâta să emită şi comunice, ulterior analizării cererii, Ordinul de redobândire a cetăţeniei române prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediul ales în termen de maxim 30 zile de la data analizării/avizării cererii de redobândire a cetăţeniei romane (indiferent dacă avizul este pozitiv sau negativ), respectiv să o programeze pentru depunerea jurământului de credinţă faţă de ţară; să fie obligată pârâta să plătească suma de 100 lei pe fiecare zi de întârziere cu titlu de daune interese de la data introducerii acţiunii şi până la data comunicării Ordinului de redobândire a cetăţeniei române şi să fie obligată pârâta la plata sumei de 1000 lei cu titlu de daune morale.
2. Hotărărea Curţii de Apel
Prin sentinţa nr. 5188 din 17 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă excepţia netimbrării capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune interese invocată din oficiu şi a fost anulat acest capăt de cerere ca netimbrat.
Instanţa a respins excepţia netimbrării capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale ca neîntemeiată şi a respins acţiunea formulată de reclamanta B.A. în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU CETĂŢENIE în ceea ce priveşte constatarea refuzului nejustificat al pârâtei de soluţionare a cererii, obligarea la analizarea/avizarea cererii de redobândire a cetăţeniei române, la emiterea şi comunicarea Ordinului de redobândire a cetăţeniei române, ca rămasă fără obiect.
A fost respinsă acţiunea în ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale, ca neîntemeiată şi a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1884,3 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în ceea ce priveşte excepţia netimbrării capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor interese, Curtea a anulat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune interese ca netimbrat.
În ce priveşte excepţia netimbrării capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale, Curtea a respins această excepţie întrucât acest capăt de cerere este scutit de plata taxei de timbru.
Referitor la capetele de cerere privind constatarea refuzului nejustificat al pârâtei de soluţionare a cererii, obligarea la analizarea/avizarea cererii de redobândire a cetăţeniei române, la emiterea şi comunicarea Ordinului de redobândire a cetăţeniei român, instanţa de fond a constatat că au rămas fără obiect, având în vedere că la data de 02 noiembrie 2010 Comisia pentru cetăţenie a avizat pozitiv cererea reclamantei, ulterior fiind emis Ordinul privind aprobarea redobândirii cetăţeniei române nr. 218/P la data de 22 noiembrie 2010.
Instanţa de fond a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale ca neîntemeiată, reclamanta nefăcând dovada prejudiciului moral provocat ca urmare a întârzierii în emiterea ordinului mai sus menţionat, iar în temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. instanţa a obligat pârâta către reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1884,3 lei reprezentând taxă timbru, timbre judiciare şi onorariu avocat.
3. Recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie
Autoritatea recurentă a criticat soluţia dată de instanţa de fond numai cu privire la greşita obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, indicând ca temei juridic dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta a arătat că hotărârea primei instanţe a fost dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a legii, admiţând în parte acţiunea reclamantei, în sensul acordării cheltuielilor de judecată, în condiţiile în care acţiunea introductivă era lipsită de obiect.
II. Decizia instanţei de control judiciar
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va admite recursul, în sensul că va modifica în parte sentinţa atacată şi va respinge cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, pentru considerentele ce urmează: În conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
In conformitate cu dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, iar dispoziţiile art. 275 C. proc. civ. prevăd condiţiile în care nu se vor acorda cheltuielile de judecată.
Astfel, conform art. 275 C. proc. civ. pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că cererea reclamantei de chemare în judecată a fost depusă la data de 11 august 2010, iar primul termen a fost stabilit la 17 decembrie 2010, în condiţiile în care autoritatea pârâtă a emis Ordinul nr. 218/P privind aprobarea redobândirii cetăţeniei române unui număr de 405 persoane, printre care şi reclamantei, la data de 22 noiembrie 2010, până la primul termen de judecată acordat în cauză.
De asemenea, verificând înscrisurile dosarului, Înalta Curte a constatat că împuternicirea avocaţială a fost emisă la data de 11 iulie 2010, iar factura fiscală depusă la dosarul cauzei are data de 7 mai 2010, în condiţiile în care cererea de redobândire a cetăţeniei române a fost formulată de reclamantă şi înregistrată la autoritatea pârâtă la data de 28 aprilie 2010, fără a exista la acel moment un contract avocaţial.
Văzând faptul că instanţa de fond în mod greşit a dispus obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor judiciare, în condiţiile în care cererea intimatei-reclamante a fost soluţionată favorabil de autoritatea pârâtă până la primul termen de judecată, precum şi faptul că nu a fost dovedită culpa recurentului şi nici cheltuielile ocazionate de redactarea cererii de acordare a cetăţeniei române, Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ. va admite recursul formulat, în sensul că va modifica în parte sentinţa atacată şi va respinge cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie împotriva sentinţei nr. 5188 din 17 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că respinge cererea reclamantei B.A. de acordare a cheltuielilor de judecată.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4961/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 500/2011. Contencios → |
|---|
