ICCJ. Decizia nr. 4970/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 2 octombrie 2009 la Tribunalul Prahova, reclamanta F.C. a solicitat obligarea pârâților Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești , Administrația Națională a Penitenciarelor Ploiești și Penitenciarul Ploiești la restituirea cotelor de 30%, de 40% și de 50% din impozitul pe profit reținut în mod nelegal în ultimii 3 ani de la data introducerii acțiunii, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare și fiind decorată cu Semnul onorific "în Serviciul Armatei", beneficiază de reducerea impozitului pe venit prevăzută de art. 10 din Legea nr. 80/1995, iar pârâții au refuzat fără temei să-i restituie sumele încasate cu acest titlu în ultimii trei ani.
La data de 8 octombrie 2009, au formulat cerere de intervenție B.I., D.C.D., I.T., C.S., R.T., G.I., C.C., B.L. și B.G., în calitate de funcționari publici cu statut special în cadrul Penitenciarului P., solicitând obligarea autorităților pârâte la restituirea cotelor de 30%, de 40% și de 50% din impozitul pe venit reținut în mod nelegal în ultimii 3 ani, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Prin cererile depuse la 16 decembrie 2009 și respectiv, la 9 februarie 2010, reclamanta și intervenienții au renunțat la judecata cererii de chemare în judecată a pârâților Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești și Administrația Națională a Penitenciarelor .
Penitenciarul Ploiești a formulat la data de 6 mai 2010 cerere de chemare în garanție a Autorității Naționale a Penitenciarelor în temeiul dispozițiilor art. 60-art. 63 din C. proc. civ. și ale H.G. nr. 1849/2004 și H.G. nr. 208/2005.
Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ II, a invocat din oficiu excepția de necompetență materială și prin sentința nr. 341 din 10 mai 2011 a admis această excepție și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești.
Hotărârea Tribunalului Prahova s-a întemeiat pe dispozițiile art. 3 pct. 1 din C. proc. civ. și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, competența de a se pronunța în primă instanță asupra legalității actelor administrative întocmite de autoritățile și instituțiile publice centrale aparține Curții de Apel.
Prin sentința nr. 231 din 6 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția de necompetență materială invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, iar în vederea rezolvării conflictului de competență astfel ivit, a fost înaintat dosarul la înalta Curte de Casație și Justiție.
Curtea de Apel Ploiești a aplicat de asemenea normele de competență materială prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu motivarea că, obligația de plată a sumelor solicitate prin acțiunea principală și prin cererea de intervenție aparține Penitenciarului P., respectiv unei autorități publice de la nivel local și în consecință, competența de a se pronunța în primă instanță revine tribunalului .
Sesizată asupra conflictului negativ de competență, ivit în condițiile prevăzute de art. 20 pct. 2 și art. 22 din C. proc. civ., înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 293/2004 republicată, personalul din sistemul administrației penitenciare este constituit din funcționari publici cu statut special și din personal contractual, încadrat pe baza contractului individual de muncă și suspus legislației muncii.
Pentru categoria funcționarilor publici cu statut special este aplicabilă legislația privind funcționarii publici și numai în completarea acesteia, sunt incidente prevederile din legislația muncii.
Legea generală privind statutul funcționarilor publici, Legea nr. 188/1999 se aplică tuturor categoriilor de funcționari publici și prevede expres în art. 109 competența instanței de contencios administrativ pentru judecarea acțiunilor privind raportul de serviciu al funcționarului public.
Parte în raportul de serviciu al funcționarilor publici din prezentul litigiu este Penitenciarul P., în cadrul căruia își desfășoară activitatea atât reclamanta , cât și intervenienții.
în consecință, titular al obligației de plată care formează obiectul cererii de chemare în judecată este o autoritate publică de nivel județean și litigiile din materia contenciosului administrativ privind actele administrative întocmite de aceasta sau refuzul de recunoaștere a unui drept sau a unui interes legitim sunt de competența tribunalului, conform dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare și art. 2 pct. 1 lit. d) din C. proc. civ.
Pentru motivele care au fost expuse, înalta Curte a stabilit că Tribunalul Prahova, ca instanță de contencios administrativ, era competent să se pronunțe în primă instanță asupra cauzei privind pe reclamanta F.C., intervenienții B.I., D.C.D., I.T., C.S., R.T., G.I., C.C., B.L., B.G. și pârâții Penitenciarul P., Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Națională a Penitenciarelor.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4979/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4972/2011. Contencios → |
|---|
