ICCJ. Decizia nr. 4996/2011. Contencios
Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 107 din 7 aprilie 2011 Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta A.J.V.P.S. Galați în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (M.A.D.R.), dispunând suspendarea executării Ordinului nr. 15 din 20 ianuarie 2011, emis de pârât, precum și a Procedurii de emitere și eliberare a permiselor de pescuit recreativ/sportiv și a Autorizației de pescuit recreativ/sportiv Anexa 1 la Decizia nr. 116 din 28 ianuarie 2011 emisă în aplicarea Ordinului menționat mai sus, până la soluționarea cauzei pe fond; a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta A.J.V.P.S. Galați.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că:
în motivarea cererii de suspendare reclamanta a invocat cererea formulată în temeiul art. 1 și art. 7 din Legea nr. 554/2004 prin care s-a solicitat ministerului pârât să își revoce Ordinul nr. 15 din 20 ianuarie 2011 apreciind că acesta este contrar unor prevederi din O.G. nr. 23/2008 aprobate prin Legea nr. 317/2009, precizând că în cazul neadmiterii cererii de suspendare a Ordinului și implicit a Procedurilor de emitere a permiselor de pescuit recreativ-sportiv și a Autorizației de pescuit recreativ-sportiv în aplicarea Ordinului, există riscul de a fi autorizată o altă asociație pentru eliberarea permiselor de pescuit recreativ-sportiv în zonele piscicole pe care reclamanta le-a deținut în baza unui contract de folosință de peste 60 de ani, existând totodată pericolul pentru asociația reclamantă de a pierde atât posibilitatea accesării resursei acvatice vii cât și investițiile financiare suportate care au asigurat condiții de pescuit recreativ-sportiv pentru peste 9.000 de membri pescari, dar și posibilitatea organizării și desfășurării competițiilor de pescuit recreativ-sportiv în anul 2011.
Argumentația reclamantei a fost luată în considerare concluzionându-se că sunt întrunite condițiile imperative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, existând îndoieli serioase cu privire la legalitatea actelor a căror suspendare s-a cerut (caz bine justificat), fiind de la sine înțeles că prin adoptarea Ordinului respectiv se creează pericolul unei pagube iminente deoarece este afectată activitatea reclamantei: investiții, condiții de pescuit recreativ-sportiv pentru toți membrii asociației, organizarea și desfășurarea competițiilor de pescuit recreativ-sportiv.
împotriva susmenționatei sentințe au declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și intervenienta A.J.V.P.S. Galați, Administrator al Parcului Național L.J.P.I.
Invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 5, pct. 9 și art. 3041din C. proc. civ., recurentul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a adus ca principală critică încălcarea de către instanța de fond a formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) din C. proc. civ., explicând că prin necomunicarea cererii de chemare în judecată i s-a produs o vătămare procesuală fiind în călcate principiul contradictorialității și principiul dreptului la apărare, deci la un proces echitabil statuat prin art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și libertăților fundamentale.
Recurenta A.J.V.P.S. Galați s-a prevalat de dispozițiile art. 304 pct. 6, pct. 7 și pct. 9 din C. proc. civ., criticând în esență acordarea a ceea ce nu s-a cerut prin cererea de intervenție în interes propriu formulată potrivit art. 49-art. 56 din C. proc. civ., respectiv suspendarea cererii de suspendare a executării actului administrativ deși intervenienta și-a justificat interesul în sensul respingerii unei astfel de cereri. Soluția instanței este contrară unui raționament logico-juridic prin admiterea a două cereri total opuse: una vizând suspendarea actului administrativ, iar cealaltă vizând respingerea cererii de suspendare.
Soluția pronunțată de Curtea de Apel Galați s-a dat cu încălcarea art. 261 pct. 3 și pct. 5 din C. proc. civ., fără a se face o analiză a îndeplinirii cumulative a celor două condiții necesare pentru admisibilitatea cererii de suspendare a executării: cazul bine justificat și paguba iminentă.
Mai mult, a subliniat recurenta-intervenientă, suspendarea aplicării Ordinului nr. 15/2011 nu mai are efecte deoarece intimata-reclamantă nu a dovedit respectarea art. 14 alin. (1) ultima frază din Legea nr. 554/2004 conform cărora "în cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiune în anularea actului în termen de 60 de zile , suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate".
Examinând cauza prin prisma criticilor enunțate rezumativ, a obiectului acțiunii și a dispozițiilor legale ce reglementează măsura întreruperii temporare a efectelor unui act administrativ, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, înalta Curte reține incidența motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct. 9 din C. proc. civ. în raport cu care devin operante dispozițiile art. 312 alin. (1) și alin. (3) teza I din C. proc. civ., astfel că recursurile vor fi admise iar sentința atacată va fi modificată în parte în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de suspendare a executării formulată de A.J.V.P.S. Galați, pentru cele ce vor fi punctate în continuare:
Obiectul cererii de suspendare conform art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ îl constituie Ordinul nr. 15 din 20 ianuarie 2011 al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale (privind condițiile de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, regulamentul de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, precum și modelele permiselor de pescuit recreativ/ sportiv, publicat în M. Of. al României, Partea I, nr. 74/28.01.2011), și implicit a procedurii de emitere și eliberare a permiselor de pescuit recreativ/sportiv și a Autorizației de pescuit recreativ/sportiv, Anexa 1 la decizia nr. 116 din 28 ianuarie 2011 emisă de Președintele Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură în aplicarea Ordinului Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Motivele solicitării de suspendare a executării actelor administrative au fost redate rezumativ în sentința recurată și în considerentele prezentei decizii.
întrucât actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate și este supus regulii executării imediate și din oficiu, legiuitorul a stabilit posibilitatea întreruperii efectelor actului administrativ, ca măsură de excepție care poate opera numai dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiții: existența cazului bine justificat și pentru prevenirea unei pagube iminente. Sintagmele menționate care se identifică cu cele două condiții stabilite prin art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt lămurite prin art. 2 alin. (1) lit. t) și lit. ș) din același act normativ.
Rezultă că pentru înlăturarea regulii executării imediate și din oficiu a actului administrativ este necesar ca instanța să procedeze la o analiză sumară a aparenței de legalitate, prin raportare la probatoriul administrat în fiecare caz în parte în care se cere suspendarea executării, iar probatoriul să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumției de legalitate.
în speță, nu se regăsește nici un element probator care să justifice aplicarea art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, judecătorul fondului limitându-se la preluarea susținerilor asociației reclamante fără să identifice împrejurările de fapt și de drept care creează o îndoială serioasă asupra legalității Ordinului Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 15 din 20 ianuarie 2011 și a actului subsecvent decizia nr. 116 din 28 ianuarie 2011 Anexa 1.
Actele dosarului evidențiază că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele imperative impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se aplica măsura de protecție provizorie ce îmbracă forma suspendării executării actelor administrative.
Ca argument suplimentar, înalta Curte amintește de unul din principiile cuprinse în Recomandarea nr. R(89)8 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei către statele membre privind protecția provizorie în materie de contencios administrativ, potrivit căruia măsurile de protecție provizorie pot fi îndeosebi acordate dacă executarea actului administrativ este de natură să cauzeze prejudicii grave, reparabile doar cu dificultate, și sub condiția existenței unui caz prima facie împotriva validității actului respectiv.
Cele arătate deja vin să argumenteze și să dea substanță soluției de admitere a cererii de intervenție în nume propriu formulată de A.J.V.P.S. Galați, care va fi menținută.
- împrejurarea relevată de recurenta-intervenientă A.J.V.P.S. Galați privind încetarea de drept a suspendării acordate ca urmare a neintroducerii acțiunii în anularea celor două acte administrative pendinte [art. 14 alin. (1) ultima frază din Legea nr. 554/2004] nu mai este oportun a fi verificată în raport de concluzia la care a ajuns instanța de control judiciar.
- Nu în ultimul rând, critica recurentului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale privind încălcarea dreptului său la apărare nu era susținută de actele dosarului din care rezultă că i s-a comunicat copia cererii de chemare în judecată și în plus trebuia subliniat că potrivit art. 14 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 instanța era datoare a soluționa cererile de suspendare de urgență și cu precădere, iar Curtea de Apel Galați a procedat întocmai.
← ICCJ. Decizia nr. 5017/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5002/2011. Contencios → |
---|