ICCJ. Decizia nr. 5214/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5214/2011
Dosar nr. 1408/2/2011
Şedinţa publică de la 8 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.Instanţa de fond
1.Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A.V.C., A.C., A.M., A.S.D., A.C.A., A.G., A.R., A.D., A.C.B., A.S., A.J., A.J.A., A.G.A., A.P., A.C.C., A.C.D., A.E.C., A.E., A.G.B., A.L.M., A.G.C., A.G.D., B.I., B.G., B.A.E., B.I.C., B.D., B.G.A., B.M., B.S., B.V.C.V., B.E.P., B.A.C., B.G.B., B.E., B.I.I., B.D.A., B.M.A., B.P., B.G.C., B.L., B.I.A., B.M.B., B.A., B.G.D., B.M.C., B.C., B.M.D., B.D.I., B.O., B.S.A., B.E.A., B.G.E., B.M.E., B.M.F., B.C., B.I.A.A., B.I.B., B.V., B.S.B., B.V.A., B.P.D., B.V.B., B.D.P., B.G.F., B.R.I., B.E.B., B.I.D., B.V.D., B.L.V., B.V.E., B.V.F., B.V.G., B.P.A., B.T., B.I.E., B.D., B.F., B.M.G., B.S.D., B.A.B., B.G.G., B.A.D., B.C.M., B.G.H., B.G.I., B.S.C., B.M.H., B.M.I., B.V.H., B.A.F., C.V., C.M., C.P., C.L., C.G., C.L.A., C.C., C.I., C.C.G., C.I.A., C.V.A., C.D., C.I.B., C.Z., C.C.A., C.A., C.I.C., C.M.A., C.D.A., C.D.B., C.S.I., C.A.M., C.G.T., C.I.D., C.M.B., C.R.I., C.I.E., C.C.B., C.V.C., C.I.F., C.V.B., C.V.D., C.F.M., C.M.C., C.L.B., C.I.M., C.L.C., C.F.I., C.C.L., C.C.C., C.G.A., C.M.D., C.D.C., C.N., C.V.E., C.I.G., C.F.A., C.G.B., C.V.F., C.M.L., C.C.A.A., C.C.D., C.I.H., C.A.B., C.D.D., C.O., C.M.E., C.A.C., C.V.G., C.I.I., C.L.D., C.G.C., C.M.F., C.C.E., C.G.D., C.D.E., C.C.F., C.P.O., C.V.H., C.T.S.D., C.L.E., C.M.G., C.E., C.G.I., D.M., D.M.A., D.G.C., D.M.B., D.I.U., D.B.I., D.G., D.E., D.D., D.I., D.M.C., D.L., D.M.D., D.N., D.A., D.G.A., D.M.E., D.D.A., D.M.F., D.I.A., D.V., D.N.A., D.D.B., D.C., D.N.B., D.S., D.V.A., D.C.M., D.E.A., D.G.C.A., D.T., D.C.A., D.C.B., D.C.M.A., D.V.B., D.I.B., D.N.C., D.V.C., D.A.A., D.C.C., D.H.O., D.G.B., E.E.R., E.E., E.V., E.L., E.C., E.S., E.F., E.A., F.A., F.L., F.G., F.F., F.N., F.D., F.I.N., F.M., F.C., F.O.G., F.L.A., F.V., F.N.D., G.M., G.M.A., G.N., G.A., G.G., G.M.B., G.M.C., G.P., G.M.D., G.G.R., G.I., G.N.A., G.D., G.G.A., G.L., G.S., G.C.L., G.I.M., G.S.A., G.V., G.S.B., G.D.V., G.G.B., G.L.C., G.I.V., G.I.A., G.M.E., G.N.B., G.E., G.L.A., H.A.V., H.E., H.G., H.G.A., H.I., H.E.C., H.E.A., H.D., H.E.M., I.A., I.D., I.I., I.D.A., I.I.A., I.N., I.C., I.S.S., I.D.B., I.E., I.I.B., I.C.A., I.S., I.L., I.P., I.G., I.G.A., I.V., I.V.A., I.M., I.G.B., I.A.A., I.I.C., J.V., J.G., J.I., J.A.N., L.G., L.N., L.I., L.M., L.S., L.L., L.I.A., L.O.D., L.M.E., L.C., L.A., L.D., L.M.I., L.P., L.D.A., L.A.A., L.A.B., L.D.D., L.M.A., M.C., M.A.A., M.A., M.A.B., M.I.E., M.M., M.V.I., M.A.C., M.P., M.O., M.E., M.M.E., M.V., M.V.A., M.M.A., M.A.D., M.G.I., M.I., M.V.B., M.D., M.T., M.I.A., M.M.B., M.M.R., M.Z., M.M.C., M.S., M.V.C., M.V.D., M.M.A.A., M.M.D., M.G., M.I.B., M.G.A., M.A.E., M.E.A., M.G.B., M.G.D., M.I.C., M.V.E., M.G.C., M.F., M.I.D., M.N., M.F.A., M.M.F., M.T.A., M.V.F., M.P.A., M.M.G., M.D.A., M.D.B., M.I.F., M.M.H., M.G.E., M.I.G., M.D.C., M.E.B., M.I.H., M.I.I., M.I.N., M.F.B., M.G.F., M.I.C.A., M.A.F., M.G.G., M.V.G., M.I.J., M.E.C., M.I.K., M.A.G., M.N.A., M.M.I., M.N.B., M.M.D.A., N.M., N.F., N.D.S., N.I., N.A.C., N.P., N.T., N.I.A., N.G., N.I.T., N.R., N.M.C., N.V., N.S.V., N.I.B., N.G.A., N.F.A., N.S.S., N.C., O.T., O.N., O.I., O.M.F., O.A., O.D., O.D.A., O.C.G., O.S.D., O.N.A., P.R., P.S.V., P.N.T.I., P.A., P.A.M., P.P., P.C., P.T.,P.G., P.M., P.N., P.F., P.I., P.A.B., P.C.A., P.I.V., P.N.A., P.R.A., P.C.M., P.M.A., P.E.F., P.G.A., P.V., P.I.A., P.M.B., P.G.V., P.C.B., P.M.C., P.M.D., P.I.B., P.F.G., P.C.C., P.A.C., P.I.C., P.V.A., P.T.V., P.I.D., P.M.M., P.M.L., P.N.B., P.D., P.G.D., P.I.E., P.L., P.O., P.V.B., P.C.D., P.C.F., P.M.C.A., P.L.N., P.I.F., P.M.E., P.C.G., P.G.E., P.G.F., P.I.G., P.I.H., P.M.G., R.E., R.R.M., R.A.C., R.D., R.G., R.I., R.N., R.I.A., R.C., R.I.B., R.I.C., R.A., R.D.A., R.M., R.P., R.D.E., R.S., R.D.C., R.D.B., R.I.D., R.I.E., R.M., S.V.M., S.V.C., S.G., S.S., S.I., S.V.M.A., S.N., S.P.L., S.I.A., S.P., S.I.B., S.I.C., S.O., S.I.D., S.V.L., S.I.F., S.C., S.N.A., S.A.T., S.A., S.V., S.F., S.M., S.N.B., S.C.A., S.A.S., S.L., S.T., S.A.B., S.I.E., S.I.G., S.M.A., S.M.B., S.A.A., S.I.I., S.V.A., S.M.C., S.M.D., S.M.C.A., S.E., S.E.A., S.I.H., S.N.C., S.D., S.A.C., S.T., S.G.A., S.S.C., T.A., T.C., T.G., T.T., T.D., T.S., T.M., T.A.M., T.D.G., T.G.A., T.C.A., T.G.C., T.V., T.A.A., T.I., T.C.B., T.I.A., T.S.A., T.L.N., T.I.B., T.L., T.S.B., T.I.C., T.I.D., T.D.G.A., T.C.C., T.G.D., T.L.E., T.V.A., T.R.M., T.M.A., T.L.A., T.V.C., T.A.B., T.A.C., T.V.B., T.C.D., T.C.E., T.M.B., T.P., U.E., U.D.R., U.G., U.G.A., U.E.M., V.F., V.A., V.G.,V.F.A., V.A.D., V.F.L., V.I., V.V., V.I.C., V.I.A., V.D., V.G.F., V.D.D., V.M.S., V.M., V.V.A., V.D.A., V.V.B., W.A., Z.L., Z.B.C., Z.V., M.G.H., P.N.C., R.G.A., S.I.J. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, în principal, să se constate intervenirea suspendării de drept în tot a O.U.G. nr. 1/2011 sau doar în parte, în privinţa Anexei 3, în temeiul art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004; în subsidiar, au solicitat să se dispună suspendarea în tot a O.U.G. nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii în constatarea nulităţii aceleiaşi O.U.G. nr. 1/2011, sau suspendarea în parte a O.U.G. nr. 1/2011 şi anume a Anexei 3 care prevede Metodologia de calcul privind revizuirea pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că actul normativ a cărui suspendare se solicită, O.U.G. nr. 1/2011, este un act administrativ normativ supus cenzurii contenciosului administrativ, în baza art. 9 din Legea contenciosului administrativ, fiind o hotărâre de Guvern mascată, iar edictarea ei sub titulatura de ordonanţă de urgenţă reprezintă un abuz de putere.
2. Apărările pârâtului
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul Guvernul României a invocat în principal excepţia netimbrării cererii de suspendare a O.U.G. nr. 1/2011, iar în subsidiar excepţia inadmisibilităţii acestei cereri, susţinând că ordonanţele de urgenţă nu sunt acte administrative, ci acte normative cu putere de lege, adoptate în temeiul delegării legislative stabilite de art. 115 din Constituţia României, iar pentru aceste motive ele nu pot fi anulate sau suspendate de instanţele de contencios administrativ.
A mai arătat pârâtul că legislaţia în vigoare conferă posibilitatea învestirii instanţelor de contencios administrativ cu acţiuni formulate împotriva ordonanţelor Guvernului, însă acestea trebuie să respecte condiţiile stabilite de Legea nr. 554/2004, mai exact art. 9 alin. (1) şi alin. (5).
3. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 2386 din 25 martie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia netimbrării, ca rămasă fără obiect, întrucât la primul termen de judecată din 23 martie 2011 s-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform Legii nr. 146/1997 şi cererea formulată de reclamanţi ca inadmisibilă.
Pentru a adopta această soluţie, prima instanţă a reţinut r eferitor la excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare a O.U.G. nr. 1/2011, în raport de natura actului a cărui suspendare se solicită, că ordonanţele de urgenţă nu sunt acte administrative, nefiind adoptate „în vederea „organizării executării legii sau a executării în concret a legii”, ele constituind tocmai legea. Mai exact, sunt acte emise de Guvern nu ca putere executivă, ci ca legiuitor delegat, în temeiul delegării legislative reglementată de art. 115 din Constituţia României, privind delegarea legislativă. Prin urmare, ele nu pot fi contestate în justiţie similar actelor administrative şi cu atât mai puţin suspendate, având regimul juridic al legii.
Cât priveşte invocarea de către reclamanţi a prevederilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, prima instanţă a reţinut că o acţiune fundamentată pe aceste dispoziţii, deşi sub titulatura echivocă „acţiuni împotriva ordonanţelor guvernului” nu are ca obiect anularea ordonanţei pretins neconstituţională, tocmai pentru că nu este vorba despre un act administrativ, ci poate avea ca obiect, potrivit alin. (5), „acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative”.
Dincolo însă de aspectul inadmisibilităţii contestării şi/sau suspendării ordonanţelor de urgenţă de către instanţa de contencios administrativ, prima instanţă nu respinge de plano posibilitatea ca un anumit act, denumit într-un anume mod de către emitent, să constituie un alt tip de act, cu un cu totul alt regim juridic.
Cu titlu de exemplu, prima instanţă a reţinut cazul adoptării de către guvern a unei ordonanţe de urgenţă pentru trecerea unui bun din domeniul privat al statului în domeniul public al acestuia, în loc să adopte o hotărâre de guvern, după cum impun prevederile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, însă tipul actului prin care se face o asemenea trecere este precizat expres în lege.
În speţă, prima instanţă a apreciat că argumentele reclamanţilor referitoare la deghizarea unei hotărâri de Guvern într-o ordonanţă de urgenţă, în mod abuziv, în vederea eludării controlului judecătoresc asupra acesteia, nu sunt convingătoare.
În cauză, distincţia între ce trebuie să cuprindă reglementarea legală (legea sau ordonanţa de urgenţă, în cazul nostru), cât de detaliată trebuie să fie aceasta sub aspectul normelor de procedură, respectiv ce trebuie să cuprindă normele de punere în aplicare nu se regăseşte nicăieri suficient conturată.
Prima instanţă a apreciat că respectiva ordonanţă a fost adoptată tocmai pentru a se conforma rigorilor impuse de motivele de aparenta nelegalitate ale H.G. nr. 735/2010, astfel cum au fost reţinute de instanţa de judecată când a dispus suspendarea; mai exact, reglementarea a fost adoptată de această manieră tocmai pentru a se reintra în „legalitate”, astfel cum este aceasta conturată de sentinţa de suspendare (din 6 decembrie 2010).
Prin urmare, singurul aspect de aparentă nelegalitate reţinut este faptul că norma de aplicare impune condiţionări suplimentare, care nu se regăsesc în legea în aplicarea căreia a fost dată, în ceea ce priveşte obligaţiile menţionate anterior, impuse de art. 2 alin. (3) şi alin. (4), art. 6 alin. (2) şi art. 120 alin. (2) ale hotărârii de Guvern în sarcina pensionarilor.
Or, aceste reglementări nu se mai regăsesc în textul noii metodologii din Anexa 3 a O.U.G. nr. 1/2011, ele fiind înlăturate tocmai în considerarea reţinută de instanţa de judecată în hotărârea de suspendare.
II. Instanţa de recurs
1. Criticile reclamanţilor
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii, care au criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie solicitând instanţei de recurs:
1) să constate că O.U.G. nr. 1/2011 este un act administrativ normativ, supus cenzurii contenciosului administrativ în baza art. 9 din Legea nr. 554/2004, iar cererea de suspendare formulată de recurenţii–reclamanţi în baza art. 14 din actul normativ menţionat anterior este admisibilă.
Recurenţii au susţinut că art. 9 din Legea contenciosului administrativ dă dreptul persoanelor interesate să formuleze acţiuni în anularea ordonanţelor de urgenţă emise de Guvernul României, cu condiţia ca pe lângă motivele de nelegalitate să invoce şi excepţia de neconstituţionalitate, instanţa de contencios administrativ urmând să sesizeze Curtea Constituţională.
S-a învederat că în aceste condiţii este admisibilă cererea de suspendare, până la soluţionarea în fond a cererii de anulare, deoarece textul art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu face distincţie între natura şi originea actelor administrative normative:
Recurenţii au arătat că argumentul instanţei de fond, cum că art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu reprezintă temeiul legal pentru anularea unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului, ci a unor acte emise în baza acesteia, golesc de conţinut şi eficienţă acest text, ei îndeplinind şi condiţia de a fi invocat excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 1/2011, odată cu promovarea acţiunii în anulare, solicitându-se admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, pe fond Curtea de Apel Bucureşti.
2) Recurenţii au solicitat să se constate că O.U.G. nr. 1/2011 este o hotărâre de guvern mascată, edictarea acesteia sub titulatura de ordonanţa de urgenţă a Guvernului fiind un abuz de putere al Guvernului României, în realitate actul administrativ atacat prezentând toate caracteristicile unui act administrativ normativ, conform art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Recurenţii au susţinut că deşi instanţa de fond a admis posibilitatea ca puterea executivă să emită ordonanţe de urgenţă în domenii ce trebuie reglementate prin hotărâri de guvern, cum este cel în cauză [art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 impunând adoptarea metodologiei de calcul în materia recalculării pensiilor prin hotărâre de guvern] totuşi nu a analizat argumentele reclamanţilor, respingând greşit solicitarea lor.
S-a arătat că puterea de legiferare a Guvernului este condiţionată de abilitarea dată de Parlament, în cazul ordonanţelor simple, sau de legea de aprobare a aceluiaşi Parlament, în cazul ordonanţelor de urgenţă, care din acest motiv trebuie considerate acte administrative supuse cenzurii instanţelor de contencios administrativ, conform art. 52 din Constituţie, Guvernul având obligaţia de a asigura o delimitare clară între modul în care emite aceste acte administrative sau „legi”, pentru a fi respectat principiul separaţiei puterilor în stat.
S-a concluzionat că scopul pentru care s-a recurs la acest tip de act normativ este de a împiedica persoanele interesate să-l atace şi să beneficieze de suspendarea prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, mai ales că potrivit alin. (5) din acest text „în ipoteza în care se emite un act normativ cu acelaşi conţinut ca şi cel suspendat de instanţă, acesta este suspendat de drept”, Guvernul eludând măsura suspendării executării H.G. nr. 735/2010 dispusă de instanţele de judecată, prin edictarea unui act normativ care, aparent nu poate fi atacat în contencios administrativ, ceea ce contravine art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului.
Recurenţii au învederat că O.U.G. nr. 1/2011 a „reedictat” dispoziţiile H.G. nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor militare de stat, a pensiilor de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor , înlocuind termenul de „recalculare” cu cel de „revizuire” în art. 1 din O.U.G. nr. 1/2001, păstrând însă noţiunea de „recalculare” în art. 4, art. 5, art. 6 din ordonanţă, care urmăreşte acelaşi efect cu H.G. nr. 735/2010 pe care o abrogă şi o înlocuieşte, stabilind în Anexa 3 o metodologie de recalculare a pensiilor speciale, în executarea Legii nr. 119/2010, toate aceste aspecte reprezentând argumente pentru calificarea O.U.G. nr. 1/2011 ca act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
S-a mai arătat că nu subzistă argumentul primei instanţe , cum că O.U.G. nr. 1/2011 s-a adoptat de către Guvernul României pentru a se conforma hotărârilor judecătoreşti care au cenzurat legalitatea H.G. nr. 735/2010, întrucât aceasta a fost criticată pe fond pentru că nesocoteşte prevederile Convenţiei europeană a drepturilor omului din materia proprietăţii, aşa cum reiese din sentinţa nr. 491 din 2010 a Curţii de Apel Cluj, ori aceste încălcări se reiterează prin noul act normativ, O.U.G. nr. 1/2011, solicitându-se admiterea recursului, respingerea excepţiei de inadmisibilitate ca neîntemeiată şi trimiterea dosarului spre rejudecare instanţei de fond, fără a se indica vreun temei legal al criticilor formulate.
2. Apărările intimatului
Intimatul–pârât deşi legal citat nu a depus întâmpinare şi nu a trimis reprezentant în instanţă.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa criticată, prin prisma motivelor de recurs, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente, inclusiv ale art. 3041 din C. proc. civ. , Înalta Curte reţine următoarele:
Motivele de recurs prezentate de reclamanţi nu reprezintă veritabile critici ale sentinţei atacate, întrucât reiau argumentele pentru care au solicitat admiterea cererii de suspendare, care au fost judicios analizate de instanţa de fond.
Deşi nu s-a indicat temeiul legal al promovării recursului, se constată că susţinerile recurenţilor pot fi subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.
Recurenţii–reclamanţi au învederat că O.U.G. nr. 1/2011 este un act administrativ normativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, care poate fi cenzurat şi suspendat de instanţa de contencios administrativ, potrivit art. 9 alin. (1) şi respectiv art. 14 din Lege.
Din textul art. 108 din Constituţia României rezultă că numai hotărârile şi ordonanţele emise de Guvern în temeiul unei legi speciale de abilitare, au scopul de a „organiza executarea legilor”, fiind acte administrative, în înţelesul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Ordonanţele de urgenţă nu intră în categoria actelor administrative, acestea fiind emise ca urmare a delegării legislative în favoarea Guvernului, reglementată de art. 115 din Constituţie, adică fie printr-o lege specială de abilitare a Guvernului, emisă de Parlament în domenii care nu fac obiectul legilor organice, art. 115 alin. (1) din Constituţie fie „în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată”, art. 115 alin. (4) din Constituţie.
Prin urmare, prin ordonanţele de urgenţă, Guvernul ca putere executivă exercită temporar, până la aprobarea de către Parlament, în condiţiile legii fundamentale, atribuţii de putere legiuitoare, ordonanţele de urgenţă având rang şi putere de lege până la validarea lor de către puterea legislativă, Parlamentul României, astfel că nu pot forma obiectul acţiunilor de contencios administrativ (nici de anulare şi nici de suspendare, nefiind permis a se suspenda un act a cărui legalitate nu poate fi verificată pe fond) întrucât ordonanţele de urgenţă ale Guvernului nu sunt acte administrative, ci legi, a căror valabilitate în timp este condiţionată de aprobarea Parlamentului.
Art. 9 din Legea nr. 554/2004 invocat de recurenţi nu are aplicabilitate în speţă deoarece acesta priveşte posibilitatea de a invoca excepţia de neconstituţionalitate a unei ordonanţe de Guvern, sau a unor dispoziţii dintr-o ordonanţă de Guvern, odată cu acţiunea în anulare formulată de cei pretins vătămaţi în drepturile sau interesele lor legitime de acest act administrativ, art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 ori, aşa cum deja s-a arătat, ordonanţele de urgenţă au regimul juridic al unei legi temporare şi nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ.
Art. 9 alin. (4) şi alin. (5) din Legea nr. 554/2004 reglementează posibilitatea indemnizării celor prejudiciaţi prin acte administrative sau ordonanţe de urgenţă declarate neconstituţionale, recurenţii neaflându-se nici în această ipoteză.
În concluzie, în mod corect prima instanţă a stabilit că nu poate fi suspendată executarea unui act normativ care nu este un act administrativ, fiind emis de Guvern în exercitarea atribuţiilor legislative delegate, întrucât acest act nu poate fi cenzurat pe calea contenciosului administrativ, astfel că nici măsura suspendării executării actelor administrative reglementată în cadrul procedurii de contencios administrativ de art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu poate fi aplicată.
De altfel, cealaltă susţinere a recurenţilor, care vizează constatarea, de către instanţa de recurs, a împrejurării că O.U.G. nr. 1/2011 este în realitate o hotărâre de guvern mascată, emisă cu abuz de putere, nu face decât să contrazică cele prezentate anterior de recurenţi care, recunosc astfel că O.U.G. nr. 1/2011 nu este un act administrativ, care să poată fi atacat pe calea Legii nr. 554/2004, solicitând însă instanţei să stabilească natura „deghizată”, „mascată” a acestei ordonanţe, care este de fapt o hotărâre de Guvern.
Instanţa de judecată nu se poate substitui atribuţiilor puterii executive, care şi-a calificat actul juridic drept O.U.G. şi a motivat în preambulul acestuia interesul public şi situaţia extraordinară care a determinat-o să emită O.U.G. nr. 1/2011, în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, întrucât s-ar încălca principiul separaţiei puterilor în stat.
Pe de altă parte , rezultă din preambulul ordonanţei, că aceasta s-a emis tocmai pentru a îndrepta neregulile din H.G. nr. 735/2010 privind condiţionarea recalculării pensiilor militare de stat, de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, de depunerea, de către cei vizaţi, a unor documente doveditoare a parcursului întregii cariere, exigenţe subliniate şi de puterea judecătorească prin hotărârile judecătoreşti prin care s-a admis cererea de suspendare sau de anulare a H.G. nr. 735/2010.
Împrejurarea că între O.U.G. nr. 1/2011 şi H.G. nr. 735/2010 pe care l-a abrogat există unele similitudini, ambele având ca scop revizuirea/recalcularea pensiilor beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, printr-o metodologie anexă nu îndreptăţesc instanţa de judecată să constate că în realitate este vorba tot de o „Hotărâre de Guvern mascată” întrucât O.U.G. nr. 1/2011 s-a emis în alte condiţii decât actul normativ abrogat, fiind justificat regimul său juridic special de act legislativ, precum şi îndeplinirea cerinţelor art. 115 alin. (4) din Constituţie, aşa cum s-a motivat în preambulul Ordonanţei.
4. Soluţia instanţei de recurs
Constatând că sentinţa atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzut de art. 304 din C. proc. civ., în temeiul art. 20 alin. (1) şi alin. (2) Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul reclamanţilor ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.V.C., A.C., A.M., A.S.D., A.C.A., A.G., A.R., A.D., A.C.B., A.S., A.J., A.J.A., A.G.A., A.P., A.C.C., A.C.D., A.E.C., A.E., A.G.B., A.L.M., A.G.C., A.G.D., B.I., B.G., B.A.E.., B.I.C., B.D., B.G.A., B.M., B.S., B.V.C.V., B.E.P., B.A.C., B.G.B., B.E., B.I.I., B.D.A., B.M.A., B.P., B.G.C., B.L., B.I.A., B.M.B., B.A., B.G.D., B.M.C., B.C., B.M.D., B.D.I., B.O., B.S.A., B.E.A., B.G.E., B.M.E., B.M.F.,B.C., B.I.A.A., B.I.B., B.V., B.S.B., B.V.A., B.P.D., B.V.B., B.D.P., B.G.F., B.R.I., B.E.B., B.I.D., B.V.D., B.L.V., B.V.E., B.V.F., B.V.G., B.P.A., B.T., B.I.E., B.D., B.F., B.M.G., B.S.D., B.A.B., B.G.G., B.A.D., B.C.M., B.G.H., B.G.I., B.S.C., B.M.H., B.M.I.,B.V.H., B.A.F., C.V., C.M., C.P., C.L., C.G., C.L.A., C.C., C.I., C.C.G., C.I.A., C.V.A., C.D., C.I.B.,C.Z., C.C.A., C.A., C.I.C., C.M.A., C.D.A., C.D.B., C.S.I., C.A.M., C.G.T., C.I.D., C.M.B., C.R.I., C.I.E., C.C.B., C.V.C., C.I.F., C.V.B., C.V.D., C.F.M., C.M.C., C.L.B., C.I.M., C.L.C., C.F.I., C.C.L., C.C.C., C.G.A., C.M.D., C.D.C., C.N., C.V.E., C.I.G.,C.F.A., C.G.B., C.V.F., C.M.L., C.C.A.A., C.C.D., C.I.H., C.A.B., C.D.D., C.O., C.M.E., C.A.C., C.V.G., C.I.I., C.L.D., C.G.C., C.M.F., C.C.E., C.G.D., C.D.E., C.C.F., C.P.O., C.V.H., C.T.S.D., C.L.E., C.M.G., C.E., C.G.I., D.M., D.M.A., D.G.C., D.M.B., D.I.U., D.B.I., D.G., D.E., D.D., D.I., D.M.C., D.L., D.M.D., D.N., D.A., D.G.A., D.M.E., D.D.A., D.M.F., D.I.A., D.V., D.N.A., D.D.B., D.C., D.N.B., D.S., D.V.A., D.C.M., D.E.A., D.G.C.A., D.T., D.C.A., D.C.B., D.C.M.A., D.V.B., D.I.B., D.N.C., D.V.C., D.A.A., D.C.C., D.H.O., D.G.B., E.E.R., E.E., E.V., E.L., E.C., E.S., E.F., E.A., F.A., F.L., F.G., F.F., F.N., F.D., F.I.N., F.M., F.C., F.O.G., F.L.A., F.V., F.N.D., G.M., G.M.A., G.N., G.A., G.G., G.M.B., G.M.C., G.P., G.M.D., G.G.R., G.I., G.N.A., G.D., G.G.A., G.L., G.S., G.C.L., G.I.M., G.S.A., G.V., G.S.B., G.D.V., G.G.B., G.L.C., G.I.V., G.I.A., G.M.E., G.N.B., G.E., G.L.A., H.A.V., H.E., H.G., H.G.A., H.I., H.E.C., H.E.A., H.D., H.E.M., I.A., I.D., I.I., I.D.A., I.I.A., I.N., I.C., I.S.S., I.D.B., I.E., I.I.B., I.C.A., I.S., I.L., I.P., I.G., I.G.A., I.V., I.V.A., I.M., I.G.B., I.A.A., I.I.C., J.V., J.G., J.I., J.A.N., L.G., L.N., L.I., L.M., L.S., L.L., L.I.A., L.O.D., L.M.E., L.C., L.A., L.D., L.M.I., L.P., L.D.A., L.A.A., L.A.B., L.D.D., L.M.A., M.C., M.A.A., M.A., M.A.B., M.I.E., M.M., M.V.I., M.A.C., M.P., M.O., M.E., M.M.E., M.V., M.V.A., M.M.A., M.A.D., M.G.I., M.I., M.V.B., M.D., M.T., M.I.A., M.M.B., M.M.R., M.Z., M.M.C., M.S., M.V.C., M.V.D., M.M.A.A., M.M.D., M.G., M.I.B., M.G.A., M.A.E., M.E.A., M.G.B., M.G.D., M.I.C., M.V.E., M.G.C., M.F., M.I.D., M.N., M.F.A., M.M.F., M.T.A., M.V.F., M.P.A., M.M.G., M.D.A., M.D.B., M.I.F., M.M.H., M.G.E., M.I.G., M.D.C., M.E.B., M.I.H., M.I.I., M.I.N., M.F.B., M.G.F., M.I.C.A., M.A.F., M.G.G., M.V.G., M.I.J., M.E.C., M.I.K., M.A.G., M.N.A., M.M.I., M.N.B., M.M.D.A., N.M., N.F., N.D.S., N.I., N.A.C., N.P., N.T., N.I.A., N.G., N.I.T., N.R., N.M.C., N.V., N.S.V., N.I.B., N.G.A., N.F.A., N.S.S., N.C., O.T., O.N., O.I., O.M.F., O.A., O.D., O.D.A., O.C.G., O.S.D., O.N.A., P.R., P.S.V., P.N.T.I., P.A., P.A.M., P.P., P.C., P.T.,P.G., P.M., P.N., P.F., P.I., P.A.B., P.C.A., P.I.V., P.N.A., P.R.A., P.C.M., P.M.A., P.E.F., P.G.A., P.V., P.I.A., P.M.B., P.G.V., P.C.B., P.M.C., P.M.D., P.I.B., P.F.G., P.C.C., P.A.C., P.I.C., P.V.A., P.T.V., P.I.D., P.M.M., P.M.L., P.N.B., P.D., P.G.D., P.I.E., P.L., P.O., P.V.B., P.C.D., P.C.F., P.M.C.A., P.L.N., P.I.F., P.M.E., P.C.G., P.G.E., P.G.F., P.I.G., P.I.H., P.M.G., R.E., R.R.M., R.A.C., R.D., R.G., R.I., R.N., R.I.A., R.C., R.I.B., R.I.C., R.A., R.D.A., R.M., R.P., R.D.E., R.S., R.D.C., R.D.B., R.I.D., R.I.E., R.M., S.V.M., S.V.C., S.G., S.S., S.I., S.V.M.A., S.N., S.P.L., S.I.A., S.P., S.I.B., S.I.C., S.O., S.I.D., S.V.L., S.I.F., S.C., S.N.A., S.A.T., S.A., S.V., S.F., S.M., S.N.B., S.C.A., S.A.S., S.L., S.T., S.A.B., S.I.E., S.I.G., S.M.A., S.M.B., S.A.A., S.I.I., S.V.A., S.M.C., S.M.D., S.M.C.A., S.E., S.E.A., S.I.H., S.N.C., S.D., S.A.C., S.T., S.G.A., S.S.C., T.A., T.C., T.G., T.T., T.D., T.S., T.M., T.A.M., T.D.G., T.G.A., T.C.A., T.G.C., T.V., T.A.A., T.I., T.C.B., T.I.A., T.S.A., T.L.N., T.I.B., T.L., T.S.B., T.I.C., T.I.D., T.D.G.A., T.C.C., T.G.D., T.L.E., T.V.A., T.R.M., T.M.A., T.L.A., T.V.C., T.A.B., T.A.C., T.V.B., T.C.D., T.C.E., T.M.B., T.P., U.E., U.D.R., U.G., U.G.A., U.E.M., V.F., V.A., V.G.,V.F.A., V.A.D., V.F.L., V.I., V.V., V.I.C., V.I.A., V.D., V.G.F., V.D.D., V.M.S., V.M., V.V.A., V.D.A., V.V.B., W.A., Z.L., Z.B.C., Z.V., M.G.H., P.N.C., R.G.A., S.I.J. împotriva sentinţei nr. 2386 din 25 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5158/2011. Contencios. Completare/lămurire... | ICCJ. Decizia nr. 5235/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
