ICCJ. Decizia nr. 5158/2011. Contencios. Completare/lămurire dispozitiv. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5158/2011
Dosar nr. 1877/2/2011
Şedinţa publică de la 3 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 11 ianuarie 2011, sub nr. 205/2/2011, reclamantul A.C.M. în contradictoriu cu pârâtul P.I. a formulat contestaţie la titlu şi a solicitat:
1. Lămurirea dispozitivului sentinţei civile nr. 3121 din 13 noiembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 6495/2/2007.
2. Anularea actului de înfiinţare a popririi pe veniturile reclamantului codebitor solidar, în dosarul de executare nr. 165/2010 al B.E.J.N., întrucât a fost realizat cu nerespectarea dispoziţiilor legale.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, prin sentinţa civilă nr. 3121 din 13 noiembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus, în ceea ce îl priveşte, următoarele: „obligă în solidar pârâţii Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologia Informaţiei şi Secretarul General al Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologia Informaţiei - A.C.M. la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu diferenţele salariale indexate, majorate şi actualizate şi cu celelalte drepturi de care a fost lipsit, de la data emiterii Ordinului nr. 291 din 25 mai 2007 şi până la rămânerea irevocabilă a sentinţei; obligă în solidar pârâţii Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologia Informaţiei şi Secretarul General al Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologia Informaţiei - A.C.M. la plata către reclamant a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale.”
Prin Decizia nr. 4766 din 30 octombrie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a schimbat în parte soluţia astfel: „modifică în parte sentinţa atacată în sensul că obligă în solidar pârâţii la plata sumei de 2000 lei cu titlu de daune morale către reclamantul P.I.” celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate rămânând neschimbate.
Reclamantul a mai susţinut că, la data de 30 noiembrie 2010 a primit la locul de muncă o somaţie prin care i s-a cerut să execute dispoziţiile sentinţei civile nr. 3121/2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal şi ale Deciziei nr. 4766/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dar în somaţie nu era arătată suma care se pretinde, în afara sumelor de 2000 lei şi a cerut executorului judecătoresc lămuriri cu privire la cuantumul sumei pretinse.
De asemenea s-a mai arătat că a achitat suma de 2000 lei, iar ulterior a primit o înştiinţare a popririi pe venituri prin care i s-a comunicat înfiinţarea popririi pe venituri până la concurenţa sumei de 51.618,34 lei.
Cu privire la primul capăt de cerere a susţinut că instanţa a indicat în hotărâre criteriile de determinare a sumei prin indicarea perioadei care trebuie avută în vedere, de la data emiterii Ordinului nr. 291 din 25 mai 2007 şi până la rămânerea irevocabilă a hotărârii” şi respectiv a indicat caracterul sumelor ce trebuie plătite: „despăgubiri salariale”.
Cu privire la cel de-al doilea capăt din prezenta contestaţie şi anume anularea actului de înfiinţare a popririi pe veniturile debitorului în Dosarul de executare nr. 165/2010 al B.E.J.N.D., contestatorul a susţinut că poprirea a fost înfiinţată fără încheierea unui proces verbal prevăzut de art. 388 C. proc. civ. de determinare a sumelor pretinse de creditor.
Pârâtul a depus cerere reconvenţională la contestaţia la titlu prin care a solicitat:
1. Constatarea existenţei valabilităţii şi a continuităţii neîntrerupte a efectelor Ordinului nr. 226 din 3 mai 2007 până la data de 30 octombrie 2009.
2. Obligarea pârâtului Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale la emiterea cu maximă celeritate a ordinului de reîncadrare pe post prin recunoaşterea ca valabil a Ordinului nr. 226/2007.
3. Obligarea pârâţilor în solidar la plata unor daune morale de 2000 lei şi la plata despăgubirilor astfel cum au fost stabilite prin hotărârea titlu executoriu, pentru perioada 24 mai 2007 - 30 octombrie 2009, cu precizarea lămuritoare în sensul plăţii daunelor la nivel integral al salariului şi a celorlalte drepturi aflate în plată pentru perioada 13 aprilie 2009 - 30 octombrie 2009.
4. Constatarea neexecutării de către pârât, cu rea credinţă, până la data de 11 noiembrie 2010 a hotărârilor judecătoreşti irevocabile şi compensarea prin acordarea de daune în continuare de la data de 30 octombrie 2009 şi până la emiterea ordinului de reintegrare pe post;
5. Obligarea pârâţilor Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale şi A.C.M. la despăgubiri pentru întârziere în temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. civ.
Pârâtul P.I. a depus întâmpinare la contestaţia la titlu prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca inadmisibilă şi în subsidiar ca netemeinică şi nelegală.
Pârâtul a invocat excepţia necompetenţei materiale, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, autoritatea de lucru judecat.
Prin sentinţa civilă nr. 1366 din 23 iunie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal a disjuns capătul de cerere privind lămurirea dispozitivului sentinţei civile nr. 3121 din 13 noiembrie 2008 pronunţată în Dosarul nr. 6495/2/2007 precum şi cererea reconvenţională formulată de pârâtul P.I. şi a dispus formarea unui nou dosar, înregistrat sub nr. 1877/2/2010.
Prin aceeaşi sentinţă Curtea, a admis excepţia necompetenţei materiale cu privire la capătul de cerere referitor la anularea actului de înfiinţare a popririi pe veniturile contestatorului debitor solidar în Dosarul de executare nr. 165/2010 al B.E.J.N.D. şi a declinat competenţa de soluţionare al celui de-al doilea capăt de cerere în favoarea Judecătoriei Sector 5 Bucureşti.
În prezenta cauză, intimatul reclamant P.I. a depus concluzii scrise prin care a solicitat pe cale de excepţie respingerea cererii de lămurire dispozitiv ca inadmisibilă, pentru puterea de lucru judecat, şi ca rămasă fără obiect iar în subsidiar ca neîntemeiată. Cu privire la cererea reconvenţională a solicitat admiterea cererii prin explicitarea „pe înţelesul desluşit” al părţilor ce obligaţie administrativă presupune din punct de vedere juridic sintagma „anulează în parte Ordinul nr. 291 din 24 mai 2007 emisă de Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţionale, în ceea ce priveşte dispoziţia de eliberare a reclamantului din funcţia de şef serviciu Antifraudă şi Securitate IT” în sensul reparaţiei echitabile avute în vedere de instanţă, ţinând cont de cererea sa iniţială de repunerea integrală în drepturile avute anterior acestei date.
Contestatorul A.C.M. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat pentru capetele 3 şi 5 din cererea reconvenţională.
La termenul de judecată din 29 iunie 2011, Curtea, din oficiu a pus în discuţia părţilor inadmisibilitatea cererii reconvenţionale.
Prin sentinţa nr. 4673 din 6 iulie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, a respins excepţia inadmisibilităţii, excepţia autorităţii de lucru judecat şi excepţia rămânerii fără obiect a contestaţiei, invocată de P.I., a respins contestaţia la titlu formulată de contestatorul A.C.M. ca neîntemeiată, a luat act de renunţarea la judecata unor capete din cererea reconvenţională şi a respins în rest cererea reconvenţională ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea, a reţinut în esenţă următoarele.
Conform art. 399 C. proc. civ., teza a II-a „dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu”.
Reclamantul a solicitat în baza acestor prevederi legale lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea şi aplicarea titlului executoriu sentinţa civilă nr. 3121 din 13 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosar nr. 6495/2/2007 în privinţa dispoziţiei „obligă în solidar pârâţii Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţionale şi Secretarul General al Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţionale A.C.M. la plata către reclamant a unor despăgubiri egale cu diferenţele salariale indexate, majorate de la data emiterii Ordinului nr. 291 din 25 mai 2007 şi până la rămânerea irevocabilă a sentinţei”.
Contestatorul a solicitat lămurirea aspectelor legate de întinderea sumelor datorate creditorului P.I. întrucât din dispozitiv nu rezultă cuantumul sumei şi nu există suficiente criterii de individualizare a acesteia.
Cu privire la excepţiile invocate de pârâtul P.I. s-a constatat că sunt neîntemeiate.
Pârâtul a invocat inadmisibilitatea contestaţiei la titlu pe aspectul că sentinţa nr. 3121 din 13 noiembrie 2008 a cărei lămurire s-a cerut a lămurit deja aspectele susţinute de contestator.
Conform art. 399 C. proc. civ., s-a reţinut deja că oricare parte interesată poate face contestaţie la titlu dacă nu a uzat de calea prevăzută de art. 2811 C. proc. civ.
Contestatorul A.C.M. nu a formulat şi acţiune de lămurire dispozitiv în temeiul art. 2811 C. proc. civ. pentru a aprecia ca fiind inadmisibilă contestaţia la titlu.
Autoritatea de lucru judecat presupune identitate de obiect, părţi şi cauză iar în speţă a fost dedusă judecăţii o contestaţie la titlu în temeiul art. 399 C. proc. civ., în timp ce, în cauza soluţionată prin Încheierea din 13 ianuarie 2011 în Dosarul nr. 6495/2/2007 a fost dedusă judecăţii o cerere de lămurire dispozitiv în temeiul art. 2811 C. proc. civ.
Sub acest aspect s-a reţinut că nu există identitate de cauză ceea ce conduce la constatarea că nu există triplă identitate de obiect, părţi şi cauză pentru a aprecia intervenită vreo autoritate de lucru judecat în privinţa contestaţiei la titlu.
Cu privire la excepţia rămânerii fără obiect a contestaţiei la titlu s-a constatat că este de asemenea neîntemeiată.
Împrejurarea că de la data formulării contestaţiei şi până la soluţionarea acesteia, contestatorul a executat sentinţa civilă a cărei lămurire solicită, nu conduce la constatarea rămânerii fără obiect a contestaţiei, din moment ce executarea s-a făcut în baza unei hotărâri dată conform art. 24 din Legea nr. 554/2004 (sentinţa nr. 3423 din 13 mai 2011) şi nu în urma lămuririi înţelesului sentinţei civile nr. 3121/2008 pe o altă cale.
Cu privire la contestaţia la titlu s-a reţinut că din dispozitivul sentinţei civile nr. 3121 din 13 noiembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, astfel cum a fost modificată prin Decizia nr. 4766 din 30 octombrie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a constatat că nu sunt necesare lămuririle solicitate de A.C.M. cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, întrucât măsurile dispuse de instanţă sunt redactate cu claritate, iar motivele de fapt şi de drept pe care acestea s-au fundamentat se regăsesc în considerentele sentinţei.
Astfel, în privinţa intervalului de timp pentru care se stabileşte despăgubirea în dispozitivul sentinţei s-a reţinut că s-a prevăzut expres „de la data emiterii Ordinului nr. 291 din 25 mai 2007 şi până la data rămânerii irevocabile a sentinţei” (30 octombrie 2009, data pronunţării deciziei nr. 4766 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal).
În privinţa naturii sumelor de plată, respectiv dacă despăgubirea reprezintă un drept salarial, rezultă că în considerentele sentinţei instanţa a motivat în fapt şi în drept, nefiind necesare lămuriri sub acest aspect .
Cu privire la măsura de anulare parţială a Ordinului nr. 291 din 24 mai 2007, s-a reţinut că în dispozitivul sentinţei se menţionează expres ce dispoziţii au fost anulate, precizându-se că celelalte au fost menţinute, iar în considerente se regăseşte motivarea măsurilor dispuse de instanţă, fără a se constata neclarităţi ce trebuie lămurite.
Celelalte aspecte invocate de contestator în sensul că P.I. nu mai avea contract de muncă valabil pe perioada impusă prin titlul executoriu s-a reţinut că acesta este un aspect care nu a fost suspus judecăţii, prin sentinţa civilă a cărei lămurire se cere prin contestaţia la titlu.
Referitor la cererea reconvenţională s-a constatat că aceasta este inadmisibilă în raport de art. 119 C. proc. civ.
Pârâtul recurent are faţă de contestator pretenţii care pot fi deduse judecăţii doar în cadrul litigiului de fond şi nu pe calea contestaţiei la titlu, în condiţiile art. 399 C. proc. civ.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond
| ← ICCJ. Decizia nr. 5077/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5214/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
