ICCJ. Decizia nr. 5115/2011. Contencios
| Comentarii |
|
1. Soluția instanței de fond
Prin acțiunea formulată, reclamantul N.I.C., în temeiul art. 1, alin. (1) și (7) și art. 8 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, art. 6 și art. 14 din Convenția europeană a drepturilor omului, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Academia de Poliție "A.I.C.", trecerea/ avansarea acestuia în corpul ofițerilor de poliție (categoria profesională "A"), precum și acordarea gradului profesional de ofițer de poliție, prin emiterea unei Dispoziții de numire pe o funcție corespunzătoare pregătirii sale profesionale în cadrul Academiei de Poliție "A.I.C.".
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în anul 1996 a fost angajat în cadrul Ministerului Administrației și Internelor, iar din anul 1998 am fost repartizat să-și desfășoare activitatea în cadrul Academiei de Poliție "A.I.C." București, că în luna august a anului 2000 a fost selecționat (conform nevoilor unității din perioada respectivă) și a susținut examenul de admitere în cadrul Facultății de Drept a Academiei de Poliție "A.I.C.", București, cursuri frecvență redusă, fiind declarat admis, că în perioada anilor 2000-2005 a urmat cursurile Facultății de Drept a Academiei de Poliție "A.I.C.", București, la forma de învățământ frecvență redusă, în profilul Științe Juridice, specialitatea Drept, a susținut examenul de licență la Academia de Poliție "A.I.C.", București în sesiunea iulie 2005 și a obținut media 8,50.
Reclamantul a apreciat că a fost discriminat față de studenții de la cursurile de zi (interpretând textul de lege al art. 21 din Legea nr. 360/2002 conform principiului de drept ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus care au absolvit Facultatea de Drept a Academiei de Poliție "A.I.C.", București, fiind aceeași promoție cu reclamant iulie 2005, deoarece aceștia au fost avansați în gradul de subinspector de poliție odată cu obținerea Diplomei de Licență în Drept (în baza prevederilor legale menționate mai sus), iar reclamantul nu a fost avansat/trecut în corpul ofițerilor de poliție cu gradul profesional de subinspector de poliție, nici până la data formulării acțiunii.
în dovedirea temeiniciei și a legalității acordării gradului profesional de subinspector de poliție și încadrării corespunzătoare pregătirii profesionale pe o funcție de ofițer în cadrul Academiei de Poliție "A.I.C." reclamantul a invocat practică judiciară.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, solicitând admiterea excepției invocate și respingerea cererii de chemare în judecată ca prescrisă.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, în raport de dispozițiile art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, după modificările aduse prin O.U.G. nr. 89/2003.
Pârâta Academia de Poliție "A.I.C." a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Academiei de Poliție "A.I.C.", precum și excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului, iar, pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
în cauză a fost formulată și cerere de intervenție în favoarea reclamantului de către Corpul Național al Polițiștilor, organizația profesională a polițiștilor din Ministerului Administrației și Internelor, în temeiul art. 49 alin. (3), art. 50 și următoarele din C. proc. civ., ale art. 1-art. 14 și urm. din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ale art. 49 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului și al art. 8 lit. t) din Regulamentul de organizare și funcționare a C.N.P. aprobat prin H.G. României nr. 1305/2002 modificată și completată, solicitându-se admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Prin sentința civilă nr. 4299 din 20 iunie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile prescripției și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Academia de Poliție "A.I.C.", ca neîntemeiate; a admis acțiunea formulată de reclamantul N.I.C., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Academia de Poliție "A.I.C."; a admis cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul Corpul Național al Polițiștilor; a obligat pârâtul Ministerul Administrației și Internelor să dispună avansarea/trecerea reclamantului în corpul ofițerilor de poliție (categoria "A"), iar pe pârâta Academia de Poliție "A.I.C." să emită dispoziția de numire a reclamantului corespunzătoare gradului profesional recunoscut prin prezenta.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Academia de Poliție "A.I.C." instanța a reținut că este neîntemeiată, având în vedere că reclamantul a învederat că deține o funcție în cadrul acestei pârâte, împrejurare necontestată de către aceasta, solicitând urmare a recunoașterii gradului ofițer și emiterea unei dispoziții prin care să fie numit într-o funcție corespunzătoare acestui nou grad, astfel încât față de dispozițiile art. 15 alin. (1) lit. b) și art. 76 din Legea nr. 360/2002 se constată că există o identitate între persoana acestei pârâte și persoana căreia îi revine în atribuție competența desemnării unor persoane în vederea ocupării unor funcții în cadrul acesteia, urmând a fi respinsă ca neîntemeiată această excepție.
Asupra excepției prescripției, de asemenea instanța de fond a reținut că este neîntemeiată, având în vedere că începutul termenelor prevăzute de art. 11 din Legea nr. 554/2004 invocate de către pârâtul Ministerul Administrației și Internelor în întâmpinare în susținerea acestei excepții sunt determinate de comunicarea refuzului de avansare a reclamantului din partea pârâtului, iar în raport de această dată 22 octombrie 2010, precum și data introducerii prezentei acțiuni, 24 decembrie 2010, se constată că nu a fost depășit termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, impunându-se respingerea excepției ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că absolvenților Academiei de Poliție "A.I.C." a Ministerului Administrației și Internelor, fără deosebire în funcție de forma de învățământ, cursuri de zi sau cu frecvență redusă, li se acordă gradul profesional de subinspector de poliție și sunt încadrați ca debutanți pe o perioadă de stagiu de 12 luni, fără îndeplinirea altei formalități.
în privința absolvenților Academiei, cursuri cu frecvență redusă, dispozițiile art. 20 alin. (4) din H.G. nr. 294/2007 privind organizarea și funcționarea Academiei de Poliție "A.I.C." din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, prevăd că, la absolvire, dacă promovează examenul de licență, primesc primul grad de ofițer odată cu promoția care finalizează studiile la forma de învățământ la zi.
Deși instanța a reținut că dispozițiile art. 20 alin. (4) din H.G. nr. 294/2007 sunt aplicabile începând cu anul universitar 2007-2008, după cum rezultă din textul art. 25, ele totuși confirmă interpretarea dispozițiilor legale în vederea cărora a fost adoptată această hotărâre de Guvern potrivit căreia, prevederile art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 vizează absolvenții instituțiilor de învățământ superior, altele decât Academia de Poliție "A.I.C.".
S-a mai reținut că în acest sens este și soluția de principiu pentru unificarea practicii judiciare, adoptată la data de 9 februarie 2009, în ședința plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport cu dispozițiile art. 126 alin. (3) din Constituție și ale art. 18 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată.
Pe de altă parte instanța a mai reținut că în raport de calitatea reclamantului, respectiv agent de poliție (agent financiar) în cadrul instituțiilor pârâte, aceste sus-menționate prevederi și jurisprudență adoptată de instanța supremă devin aplicabile în virtutea principiului nediscriminării.
Astfel, s-a constatat că reclamantul are calitatea de polițist, impunându-se recunoașterea dreptului acestuia de a fi numit în gradul de ofițer urmare a absolvirii cursurilor la frecvență redusă în cadrul Facultății de Drept, Academia de Poliție "A.I.C.", neexistând rațiuni obiective și rezonabile pentru ca persoane aflate în aceeași situație-angajați în cadrul pârâților și absolvenți ai acelorași studii-să fie tratați în mod diferit.
Față de aceste considerente, instanța a reținut că susținerile pârâtului Ministerul Administrației și Internelor privind deciziile Curții Constituționale a României privind O.G. nr. 137/2000 nu sunt fondate având în vedere că soluția în privința reclamantului se impune ca urmare a interpretării unei dispoziții legale deja existentă la data obținerii diplomei de licență de către reclamant, nefiind vorba despre crearea unor drepturi în absența unor reglementări legale incidente cauzei, fiind astfel admise acțiunea principală, precum și cererea de intervenție în interesul reclamantului, cu consecința obligării Ministerului Administrației și Internelor să dispună avansarea/trecerea reclamantului în corpul ofițerilor de poliție (categoria "A"), iar pe pârâta Academia de Poliție "A.I.C." să emită dispoziția de numire în cadrul acestei instituții a reclamantului într-o funcție corespunzătoare gradului profesional recunoscut prin această hotărâre.
2. Calea de atac exercitată
împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Academia de Poliție "A.I.C.", criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Ministerul Administrației și Internelor, invocând dispozițiile art. 3041din C. proc. civ. aduce, în esență, următoarele critici sentinței recurate:
- în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune (tardivității formulării acțiunii) al intimatului-reclamant întrucât cererea de chemare în judecată formulată la 24 decembrie 2010 este tardivă în raport de dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, ținându-se seama și de faptul că începând cu anul 2005, anul absolvirii cursurilor Academiei de Poliție "A.I.C." la forma de învățământ cu frecvență redusă, începea să curgă termenul în care persoana în discuție avea posibilitatea de a investi instanța de judecată cu soluționarea unei cereri de chemare în judecată;
- hotărârea recurată este netemeinică și nelegală, întrucât trecerea în corpul ofițerilor de poliție se face prin concurs și nu din oficiu, studiile superioare reprezentând o condiție obligatorie pentru participarea la concurs și nicidecum pentru promovarea directă în corpul ofițerilor de poliție, conform art. 42 alin. (1) din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 665/2008 privind activitatea de resurse umane în unitățile Ministerului Administrației și Internelor, art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, se menționează că potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 menționată, Ministerul Administrației și Internelor are latitudinea și nu obligația imperativă să reglementeze condițiile în care agenții de poliție cu studii superioare pot trece în corpul ofițerilor, cu luarea în considerare a mai multor factori de natură financiară și de necesitățile impuse limitativ de funcțiile existente.
Recurentul susține și faptul că nu a existat o discriminare în ceea ce-l privește pe intimatul-reclamant.
Recurenta-pârâtă Academia de Poliție "A.I.C." prin recursul formulat aduce, în esență, aceleași critici sentinței recurate ca și recurentul Ministerul Administrației și Internelor în ceea ce privește greșita soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune, cât și netemeinicia și nelegalitatea hotărârii primei instanțe referitoare la soluția pe fond.
Această recurentă solicită și admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive, susținând că nu există identitate între persoana sa și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
De asemenea, se menționează că în mod greșit a fost admisă cererea de intervenție formulată de Corpul Național al Polițiștilor întrucât această organizație profesională nu este un sindicat și nu are interes în cauză, astfel cum impun dispozițiile C. proc. civ.
Intimatul-reclamant a formulat concluzii scrise prin care a solicitat: respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Academia de Poliție "A.I.C." întrucât este angajatul acesteia; cererea de intervenție formulată de Corpul Național al Polițiștilor este admisibilă fiind îndeplinite cerințele impuse de art. 49-art. 56 din C. proc. civ.; excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de recurenți este neîntemeiată fiind corect respinsă întrucât singura cerere formulată pentru recunoașterea dreptului pretins a fost la data de 18 octombrie 2010 iar introducerea acțiunii la 24 decembrie 2010, respectă termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004; pe fondul cauzei sentința recurată este temeinică și legală, în acest sens fiind și practica instanțelor de contencios administrativ .
3. Soluția instanței de recurs
înalta Curte, având în vedere că în recursurile formulate de Ministerul Administrației și Internelor și Academia de Poliție "A.I.C.", au fost menționate critici comune în ceea ce privește sentința recurată, urmează a le analiza în ansamblu.
Referitor la greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Academia de Poliție "A.I.C." se reține că această excepție în mod corect a fost apreciată ca neîntemeiată și respinsă, argumentele instanței de fond fiind temeinice și legale, existând identitate între persoana acestei pârâte și persoana despre care se pretinde că ar urma să fie obligată în raportul juridic dedus judecății, dată fiind calitatea de angajator a acestei pârâte, de altfel necontestată.
Astfel, în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că în mod greșit instanța de fond a soluționat excepția tardivității acțiunii, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Nu a fost contestată de către părți situația potrivit căreia intimatul-reclamant a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Academiei de Poliție "A.I.C.", București, promoția 2005, conform diplomei de licență din 15 septembrie 2005, cursuri fără frecvență.
Intimatul-reclamant a susținut că era îndreptățit la încadrarea sa în categoria "A" a Corpului ofițerilor de poliție cu studii superioare, de la data absolvirii Academiei, respectiv anul 2005, însă pârâții nu și-au executat de bună voie obligația prevăzută de Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, astfel că a solicitat printr-un memoriu adresat ministrului Ministerul Administrației și Internelor la 18 octombrie 2010 emiterea ordinului de numire în corpul ofițerilor cu acordarea gradului de subinspector, această solicitare fiindu-i refuzată și comunicată prin adresa din 23 octombrie 2010.
Potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cererile prin care se solicită recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate, se pot introduce în termen de 6 luni, calculat de la datele precizate de legiuitor la lit. a)-d) ale art. menționat.
Conform art. 11 alin. (2) din aceeași lege, "pentru motive temeinice cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 1 an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință_", termenul prevăzut la alin. (1) fiind termen de prescripție, iar cel prevăzut la alin. (2) fiind un termen de decădere, potrivit art. 11 alin. (5) din legea menționată.
Prin urmare, dreptul pretins la absolvirea cursurilor Academiei de Poliție "A.I.C." trebuia valorificat în termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Intimatului-reclamant îi era cunoscută încă din anul 2005 poziția autorităților pârâte referitoare la trecerea în corpul ofițerilor și acordarea gradului de subinspector absolvenților Academiei de Poliție "A.I.C." ce au urmat forma de învățământ cu frecvență redusă și cum acesta a stat în pasivitate de la data absolvirii facultății, respectiv anul 2005, formulând acțiune în instanță abia la 24 decembrie 2010, este evident că în raport de dispozițiile legale menționate anterior acțiunea acestuia este tardivă, urmând a fi respinsă ca atare.
Nu prezintă relevanță faptul că abia în anul 2010 s-a adresat autorităților pârâte cu plângere prealabilă întrucât, astfel cum s-a menționat, dreptul pretins urma să fie valorificat în termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004, astfel că promovarea acțiunii la 24 decembrie 2010, nu poate fi acceptată fără a înfrânge termenul de un an calculat de la data încălcării dreptului pretins
Dezlegarea dată acestei excepții face de prisos analiza celorlalte critici referitoare la sentința recurată.
Apărările intimatului-reclamant menționate în concluziile scrise nu pot fi reținute față de argumentele prezentate anterior. Jurisprudența instanței de contencios administrativ în ceea ce privește soluționarea pe fond a cauzei în acest context al aprecierii ca tardive a acțiunii nu prezintă relevanță în speța dedusă judecății. De altfel, în situații similare cu a intimatului-pârât, jurisprudența instanței de recurs este constantă în sensul respingerii acțiunilor ca tardive (Deciziile înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal nr. 5517/2010; nr. 4638/2010; nr. 1698/2011 și nr. 974/2011)
Față de dezlegarea dată excepției tardivității acțiunii, cu consecința respingerii acțiunii ca fiind tardiv formulată, în raport de dispozițiile art. 49 alin. (1) și (3) și art. 51 din C. proc. civ., se apreciază că este neîntemeiată cererea de intervenție formulată de Corpul Național al Polițiștilor, urmând a fi respinsă.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, înalta Curte a admis recursurile declarate, s-a modificat sentința atacată și a respins acțiunea reclamantului ca fiind tardivă, respingându-se și cererea de intervenție formulată de Corpul Național al Polițiștilor.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5108/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5111/2011. Contencios → |
|---|
