ICCJ. Decizia nr. 5133/2011. Contencios
| Comentarii |
|
1. Soluția instanței de fond
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești reclamanta M.C.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Comisia de Experți de Medicina Muncii din cadrul Institutului Național de Sănătate Publică anularea hotărârilor nr. X și nr. Y emise de aceasta la data de 12 noiembrie 2010.
în motivarea acțiunii s-au arătat următoarele:
Comisia de Experți de Medicina Muncii a analizat la data de 12 noiembrie 2010 procesul verbal de cercetare al bolii profesionale din 30 iunie 2010 în baza contestațiilor din 24 august 2010, contestatar Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă (C.N.P.A.S., I.N.E.M.R.C.M.) și a contestației din 1 septembrie 2010, contestatar SC N.T.B SRL și a hotărât în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (2) din Ordinul nr. 1256/2008 raportat la prevederile art. 155 alin. (1) din H.G. nr. 1425/2006 Norme metodologice de aplicare a prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006 cu modificările și completările ulterioare: nu se confirmă caracterul de profesionalitate pentru diagnosticul de astm bronșic.
Această hotărâre a fost comunicată Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, angajatorului SC N.T.B SRL și ulterior reclamantei, la cerere.
S-au avut în vedere la analizarea contestațiilor toate documentele aferente dosarului de cercetare conform prevederilor art. 159 din H.G. nr. 1425/2006 cu modificările și completările ulterioare puse la dispoziția Comisiei de către angajator, Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, Institutul Național de Expertiză și Recuperare a Capacității de Muncă și ulterior și de reclamantă, la cerere.
Reclamanta din prezenta cauză a invocat excepția tardivității contestațiilor din 24 august 2010 și din 1 septembrie 2010, excepție care nu a fost reținută de pârâtă întrucât dosarul ce cercetare al bolii profesionale în baza procesului verbal din 30 iunie 2010 a fost înregistrat de către Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, Compartimentul de Medicina Muncii din 12 august 2010, iar contestația formulată de aceasta din urmă către Comisia de Experți de Medicina Muncii a fost înregistrată din 24 august 2010, respectându-se astfel prevederile art. 5 alin. (1) din Ordinul nr. 1256/2008.
în ceea ce privește contestația din 1 septembrie 2010 formulată de SC N.T.B SRL având ca obiect anularea procesului-verbal din 30 iunie 2010, s-a apreciat de către pârâtă că și aceasta a fost făcută în termen legal, respectiv la data de 13 august 2010, în condițiile în care angajatorul a intrat în posesia procesului verbal din 30 iunie 2010 emis de Direcția de Sănătate Publică Argeș la data de 23 iulie 2010.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta Comisia de Experți de Medicina Muncii a invocat excepția lipsei procedurii prealabile, excepția lipsei calității sale procesuale pasive și excepția inadmisibilității acțiunii având în vedere că în raport cu prevederile Ordinului comun nr. 1256/443/2008 al Ministerului Sănătății Publice și Ministerului Muncii Familiei și Egalității de Șanse nu pot fi contestate concluziile Comisiei de Experți de Medicina Muncii, soluțiile fiind adoptate cu majoritatea simplă de voturi în condițiile prezenței a cel puțin două treimi din numărul membrilor.
Prin sentința nr. 35/F-CONT din 9 februarie 2011 Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile invocate și a respins acțiunea formulată de reclamanta M.C.M.
Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut, în esență, următoarele.
în ceea ce privește excepția lipsei procedurii prealabile s-a apreciat că recursul grațios nu este necesar în cauză. De altfel instanța de fond a reținut că reclamanta a formulat un astfel de demers soluționat de pârâtă prin decizia nr. 227 din 26 noiembrie 2010.
în privința calității procesuale pasive s-a apreciat că și pârâta are o astfel de legitimare, fiind lipsit de relevanță faptul că nu are personalitate juridică, știut fiind că în materia contenciosului administrativ este suficientă capacitatea de drept public, care permite emitentului unui act administrativ sau celor asimilate să stea în proces.
în ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată s-au reținut următoarele.
în Ordinul comun nr. 1256/443/2008 ce reglementează modul de constituire și funcționare a Comisiei de Experți de Medicina Muncii nu se prevede o cale de atac în care să fie cenzurate actele emise de aceasta.
O astfel de absență a reglementării speciale nu justifică însă concluzia că deciziile adoptate de pârâtă nu pot fi cenzurate.
Sub aspectul tardivității susținute de reclamantă s-a apreciat că nu există nicio dovadă care să probeze aceste pretenții. Procesul-verbal din 30 iunie 2010 a concluzionat că reclamanta are o boală astmatică profesională, proces-verbal ce a fost contestat potrivit susținerii pârâtei de către Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de Muncă la 12 august 2010 și de SC N.T.B SRL la 13 august 2010.
în absența unor dovezi certe cu privire la data comunicării actului contestat nu s-a putut aprecia că în cauză au fost încălcate dispozițiile art. 5 alin. (1) din Ordinul nr. 1256/2008.
A concluzionat Curtea că celelalte aspecte invocate de către reclamantă în acțiune și care privesc nerespectarea de către angajator a dispozițiilor C. mun. și din Legea nr. 319/2006 cu privire la sănătatea și securitatea în muncă, nu pot face obiectul cercetării în prezenta pricină în care analiza privește temeinicia sau netemeinicia concluziei pârâtei prin care a apreciat că astmul bronșic de care suferă reclamanta are natură profesională.
2. Calea de atac exercitată.
împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Pitești a declarat recurs M.C.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041din C. proc. civ.
în motivarea căii de atac se menționează că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea sa deși, Hotărârile nr. X și nr. Y emise de Comisia de Experți de Medicina Muncii sunt nelegale, întrucât lipsește motivarea, fapt care atrăgea nulitatea acestora.
Se susține că în mod greșit prin cele două hotărâri a căror anulare s-a solicitat i-a fost infirmat caracterul de profesionalitate pentru diagnosticul de astm bronșic, anulându-se procesul verbal din 23 iunie 2010, întrucât din biletele de ieșire din spitalul Colentina de la Clinica de Medicina Muncii București, rezultă cu certitudine că expunerea la pulberi textile (bumbac) a determinat boala de astm bronșic profesional, fapt de altfel conformat și de medicul de medicina muncii al întreprinderii angajatoare.
Recurenta-reclamantă menționează că instanța de fond în mod greșit a reținut că SC N.T.B SRL și Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de Muncă au formulat contestație în termen legal.
Au fost depuse la dosar de recurenta-reclamantă și note de ședință prin care au fost reiterate criticile expuse în cererea de recurs, fiind atașate documente și înscrisuri.
Comisia de Experți de Medicina Muncii a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurenta-reclamantă, solicitând respingerea acestuia, susținând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, combătând criticile din cererea de recurs.
Se susține că la analiza contestațiilor au fost avute în vedere toate documentele aferente dosarului de cercetare, conform prevederilor art. 159 din H.G. nr. 1425/2006 cu modificările și completările ulterioare puse la dispoziția Comisei de către angajator, reprezentantul asigurătorului pentru accidente de muncă și boli profesionale și ulterior de către reclamantă.
De asemenea, excepția tardivității contestațiilor nu se confirmă, fiind respectat termenul prevăzut de art. 5 alin. (1) din Ordinul nr. 1256/2008.
3. Soluția instanței de recurs
înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de susținerile părților, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel cum rezultă din expunerea prezentată anterior, prin procesul-verbal din 30 iunie 2010 de cercetare a cazului de boală profesională, astm bronșic, în ceea ce o privește pe recurenta-reclamantă M.C.M., emis de Direcția de Sănătate Publică Argeș, s-a constatat că îmbolnăvirea profesională se datorează expunerii la pulberi textile, bumbac.
împotriva acestuia s-a formulat contestație de către reprezentantul asigurătorului pentru accidente de muncă și boli profesionale Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de Muncă și de către angajatorul SC N.T.B SRL Pitești, solicitându-se reanalizarea diagnosticului de profesionalitate a bolii în cazul reclamantei.
Prin deciziile nr. X și nr. Y din 12 noiembrie 2010 emise de Comisia de Experți de Medicină a Muncii din cadrul Ministerului Sănătății, Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, s-a hotărât că nu se confirmă caracterul profesional al diagnosticului de astm bronșic și se anulează procesul-verbal din 23 iunie 2010.
După cum se constată, cele două decizii care constituie și obiectul contestației formulată de reclamantă la instanța de contencios administrativ, nu au fost motivate nici în fapt și nici în drept.
Art. 41.2 al Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, consacră dreptul la o bună administrare, statuându-se că acest drept presupune și obligația administrației și a-și motiva deciziile .
Urmare aderării României la Uniunea Europeană și intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, care, prin art. 6 Titlul I din versiunea consolidată din Tratatul UE, recunoaște drepturile, libertățile și principiile prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000, cetățenii români sunt beneficiarii unui drept la o bună administrare ca drept fundamental, în raport cu statutul lor de cetățeni europeni.
Astfel, potrivit art. 41.2 din Cartă, orice persoană are dreptul de a beneficia de o bună administrare, inclusiv sub aspectul motivării deciziilor de către autoritățile administrației emise cu implicații în sfera drepturilor sale.
Având în vedere dispozițiile art. 20 din Constituție, prevederile legale interne referitoare la procedura de soluționare a cererilor care au ca scop stabilirea caracterului de profesionalitate al unui diagnostic de boală, finalizată prin decizii ale autorităților publice emise în acest sens, nu pot fi nici interpretate și nici aplicate cu ignorarea dreptului la o bună administrare și cu încălcarea obligației administrației de a-și motiva deciziile, ca element component al dreptului la o bună administrare.
Obligația autorității emitente de a motiva actul administrativ constituie o garanție contra arbitrariului conduitei administrației publice, menită să asigure posibilitatea verificării limitelor exercitării puterii discreționare. Astfel, obligativitatea motivării nu mai poate fi apreciată doar ca o condiție de formă, ci ca o condiție de legalitate ce vizează fondul actului administrativ.
Motivarea unei decizii administrative trebuie să cuprindă elemente de fapt și de drept care, pe de o parte, să permită destinatarilor să cunoască și să evalueze temeiurile și efectele deciziei, iar pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate.
De asemenea, motivarea actului administrativ conferă acestuia transparența, importantă atât pentru cei vizați cât și pentru instanța de judecată, care înfăptuiește controlul de legalitate, fiind decisivă pentru a face și demarcația între actul administrativ adoptat de autoritatea publică în cadrul marjei de apreciere pe care legea i-o oferă și cel adoptat prin exces de putere.
în consecință, motivarea actelor administrative este o condiție de legalitate, iar neîndeplinirea acesteia conduce la anularea acestora.
De altfel, în practica constantă a înaltei Curți de Casație și Justiție, se constată anularea actelor administrative care nu au fost motivate de autoritățile publice emitente (Deciziile nr. 274/2006, nr. 482/2007, nr. 2919/2007 și nr. 335/2009).
întrucât cele două hotărâri contestate de reclamantă, respectiv nr. X și nr. Y din 12 noiembrie 2010, nu cuprind nicio motivare a deciziei adoptate, instanța de recurs apreciază că se impune anularea acestora, existând o vătămare produsă reclamantei asupra drepturilor și intereselor legitime ale acesteia menționate în cererea de chemare în judecată.
Prin urmare, hotărârea instanței de fond este nelegală, impunându-se casarea acesteia și admiterea acțiunii reclamantei în sensul anulării hotărârilor nr. X și nr. Y din 12 noiembrie 2010.
însă, instanța de judecată nu poate verifica legalitatea procedurii și nici nu se poate substitui Comisiei emitente a hotărârilor contestate cu atât mai mult cu cât la dosarul cauzei nu au fost atașate toate documentele aferente dosarului de cercetare, conform prevederilor art. 159 din H.G. nr. 1425/2006, cu modificările și completările ulterioare, puse la dispoziția Comisiei de către angajator, reprezentantul asigurătorului pentru accidente de muncă și boli profesionale și de către reclamantă, înscrisuri despre care amintește și intimata-pârâtă prin întâmpinarea formulată.
De asemenea, litigiul nu s-a judecat și în contradictoriu cu contestatorii procesului-verbal din 30 iunie 2010.
Față de considerentele expuse, înalta Curte, pentru o bună administrare a justiției, în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt și de drept deplin stabilite, în temeiul art. 313 din C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă, va casa sentința atacată și va admite acțiunea formulată de reclamantă, anulând hotărârile nr. X și nr. Y din 12 noiembrie 2010 emise de Comisia de Experți de Medicina Muncii.
A fost obligată Comisia pârâtă să refacă procedura prevăzută de Ordinul nr. 1256/2008, pentru aprobarea componenței și atribuțiilor Comisiei de experți de medicina muncii acreditat de Ministerul Sănătății Publice și de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, în privința contestațiilor împotriva procesului-verbal din 30 iunie 2010 emis de Direcția de Sănătate Publică Argeș.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5131/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5119/2011. Contencios → |
|---|
