ICCJ. Decizia nr. 5137/2011. Contencios
| Comentarii |
|
1. Prima instanță.
a) Cererea de chemare în judecată.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC D. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 8 din 17 martie 2011 emisă de A.F.M., până la pronunțarea instanței pe fondul cauzei, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat în esență următoarele.
Prin Decizia de impunere nr. 8 din 17 martie 2011 pârâta Administrația Fondului pentru Mediu a dispus aplicarea penalității în cuantumul de 1.061.619 lei (echivalentul a 257.200 EURO) pentru nerestituirea unui număr de 2572 certificate de emisii de gaze cu efect de seră aferente anului 2009.
A mai arătat reclamanta că la data de 27 aprilie 2011 a formulat contestație prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 8 din 17 martie 2011 ca fiind nelegală și netemeinică, contestație ce a fost înregistrată la A.F.M. sub nr. 44012 din 27 aprilie 2011.
Prin adresa nr. 49392 din 04 mai 2011, AFM a comunicat reclamantei că procedura de soluționare a contestației pe cale administrativă se suspendă, întrucât au solicitat un punct de vedere la A.N.P.M., iar ulterior, la data de 09 mai 2011, i-au comunicat acesteia Somația și Titlul Executoriu nr. 117, înregistrate la A.F.M. sub nr. 50182 din 05 mai 2011.
Față de cele expuse, reclamanta a considerat că se află în prezența unui caz bine justificat și că punerea în executare a Deciziei de impunere nr. 8 din 17 martie 2011 mai înainte de soluționarea contestației pe care a formulat-o, printr-o hotărâre irevocabilă, este de natură a-i cauza o pagubă iminentă.
b) Soluția și considerentele primei instanțe.
Prin sentința nr. 4107 din 9 iunie 2011 Curtea de Apel București, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC D. SRL în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 8 din 17 martie 2011 emisă de Administrația Fondului pentru Mediu, până la pronunțarea instanței de fond.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea, a reținut referitor la condiția cazului bine justificat că împrejurările de fapt și de drept sunt de natură să creeze o îndoială serioasă privind legalitatea Deciziei nr. 8 din 17 martie 2011, atât timp cât aceasta a fost emisă în baza unor acte normative intrate în vigoare după producerea faptei.
Referitor la cerința existenței unei pagube iminente s-a reținut că prin comunicarea Somației și a Titlului executoriu nr. 117/2011, A.F.M. și-a manifestat fără echivoc intenția de a proceda la executarea silită a sumei de 1.061.619 lei mai înainte de a soluționa în fond măcar plângerea prealabilă/contestația formulată de reclamantă.
2. Instanța de recurs.
împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat recurs Administrația Fondului pentru Mediu.
a) Motivele de recurs.
în motivele de recurs recurenta a arătat că instanța de fond a apreciat greșit asupra existenței cazului bine justificat, întrucât îndeplinirea acestei condiții nu poate fi argumentată prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitate actului, astfel cum procedează instanța fondului, deoarece acestea vizează fondul actului care se analizează numai în cadrul acțiunii în anulare.
în ceea ce privește paguba iminentă s-a precizat că reclamanta nu a dovedit sub aspectul prejudiciului intrarea în incapacitate de plată.
c) Analiza motivelor de recurs.
înalta Curte, examinând cererea reclamantei, motivele de recurs, legislația aplicabilă și situația de fapt dovedită în cauză reține că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce se vor enunța în continuare.
Legislația aplicabilă C. proc. fisc. art. 215: Suspendarea executării actului administrativ fiscal:
(1) Introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.
(2) Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei.
Legea nr. 554/2004,Art. 14 alin. (1): Suspendarea executării actului.
în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. în cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nici o formalitate.
Art. 2 lit. ș): pagubă iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public;
Art. 2 lit. t) cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ;
Analiza legislației aplicabile în materia suspendării actelor administrativ-fiscale relevă că instanța poate dispune suspendarea executării actului administrativ fiscal, dacă sunt îndeplinite cerințele legale, respectiv formularea plângerii prealabile, plata cauțiunii, existența cazului bine justificat și pentru prevenirea producerii unui prejudiciu.
în speță, s-a formulat plângere prealabilă și de asemenea s-a plătit cauțiune.
Recurenta a susținut că nu sunt îndeplinite celelalte două condiții, cazul bine justificat și producerea prejudiciului.
Critica este neîntemeiată.
în mod corect judecătorul fondului a reținut în sentința pronunțată că sunt întrunite condițiile cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea actului administrativ fiscal.
în ceea ce privește dovada existenței unui caz bine justificat.
Așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, împrejurările de fapt și de drept din prezenta cauză sunt de natură să pună sub semnul întrebării prezumția de legalitate a deciziei de impunere atacată.
Mai mult decât atât, se poate observa că Decizia de impunere a fost emisă de către A.F.M. cu nerespectarea prevederilor exprese ale Art. II din H.G. nr. 1300/2010 care stipulează că prevederile prezentei hotărâri se aplică operatorilor de aeronave în privința cărora, după intrarea în vigoare a acesteia (28 decembrie 2010), Agenția Națională pentru Protecția Mediului constată că nu și-au îndeplinit obligația de a restitui certificatele de emisii de gaze cu efect de seră în termenul prevăzut de lege.
în cazul societății intimate Agenția Națională pentru Protecția Mediului a constatat nerespectarea de către aceasta a termenului legal de restituire a certificatelor de emisii cu mai mult de 6 luni înainte de intrarea în vigoare a H.G. nr. 1300/2010, așa cum de altfel rezultă și din adresa nr. 1/851/IN din 14 iunie 2010 comunicată reclamantei-intimate.
Prin urmare, împrejurările de fapt și de drept au fost dovedite cu înscrisuri, în concordanță cu prevederile legale aplicabile speței, astfel că nu pot fi reținute apărările recurentei în sensul că este vorba despre simple susțineri/afirmații ale părților.
în ceea ce privește cea de a doua condiție, aceea a pagubei iminente, înalta Curte, în acord cu soluția pronunțată de instanța de fond reține că și aceasta este îndeplinită.
Instanța de fond a reținut corect atât circumstanțele de fapt și pe cele de drept, respectiv soluționarea contestației fusese suspendată, recurenta începuse demersurile pentru executarea silită, deși la data emiterii Somației de plată și a Titlului executoriu intimata avea în curs de soluționare o cerere de rambursare a TVA a cărei valoare depășea cu mult valoarea penalităților, ceea ce contravenea dispozițiilor art. 136 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.
Astfel, intimata-reclamantă a dovedit și îndeplinirea celei de a doua condiții legale pentru măsura de suspendare solicitată, dat fiind că iminența producerii unei pagube în patrimoniul societății rezultă din începerea procedurii de executare silită, prin comunicarea Somației și a Titlului executoriu nr. 117.
în consecință, înalta Curte, nu va reține criticile circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și constată că, în mod corect instanța de fond a reținut, în urma analizei circumstanțelor concrete ale cauzei, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, că în cauză sunt indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate de care se bucură Decizia de impunere nr. 8 din 17 martie 2011 și care fac verosimilă iminența producerii unei pagube, dificil de reparat, fiind îndeplinite, astfel, cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din L.C.A.
d) Soluția instanței de recurs.
Toate considerentele expuse, converg către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, motiv pentru care recursul a fost respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5141/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5125/2011. Contencios → |
|---|
