ICCJ. Decizia nr. 5141/2011. Contencios

1. Soluția instanței de fond.

Prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Oficiul Român pentru Imigrări obligarea la trecerea/avansarea în corpul ofițerilor de poliție (categoria profesională A), acordarea gradului profesional de ofițer de poliție și emiterea unei Dispoziții de numire pe o funcție corespunzătoare pregătirii sale profesionale în cadrul Oficiului Român pentru Imigrări.

în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că din anul 1994 este angajată în cadrul Ministerului Administrației și Internelor, iar din anul 2010 își desfășoară activitatea în cadrul Oficiului Român pentru Imigrări.

A mai arătat reclamanta că în anul 2001 a susținut examenul de admitere în cadrul Facultății de Drept a Academiei de Poliție A.I.C., cursuri frecvență redusă, absolvind în anul 2006, la forma de învățământ frecvență redusă, profilul științe juridice specialitatea Drept.

Reclamanta a apreciat că a fost discriminată față de studenții de la cursurile de zi (interpretând textul de lege al art. 21 din Legea nr. 360/2002 conform principiului de drept ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus care au absolvit Facultatea de Drept a Academiei de Poliție "A.I.C." - București, absolvenți ai aceleași facultăți și în aceeași promoție, deoarece aceștia au fost avansați în gradul de subinspector de poliție odată cu obținerea Diplomei de Licență în Drept (în baza prevederilor legale menționate mai sus), iar reclamanta nu a fost avansată/trecută în corpul ofițerilor de poliție cu gradul profesional de subinspector de poliție, nici până la data formulării acțiunii.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, solicitând admiterea excepției invocate și respingerea cererii de chemare în judecată ca prescrisă.

Pârâtul Oficiul Român pentru Imigrări a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității formulării acțiunii.

în cauză a fost formulată și cerere de intervenție în favoarea reclamantei de către Corpul Național al Polițiștilor.

Prin sentința civilă nr. 3802 din 30 mai 2011, Curtea de Apel București, a admis excepția tardivității invocată de pârâtul Oficiul Român pentru Imigrări, a respins acțiunea formulată de reclamanta I.L. ca tardiv declarată și a respins cererea de intervenție formulată de Corpul Național al Polițiștilor.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Asupra excepției prescripției instanța de fond a reținut că dreptul reclamantei, în legătură cu trecerea/avansarea sa în corpul ofițerilor de poliție (categoria profesională A) s-a născut în momentul absolvirii facultății și promovării examenului de licență, deci în iulie 2006, dată de la care reclamanta putea să-și valorifice dreptul său pe calea contenciosului administrativ.

Curtea, a reținut că prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004 sunt aplicabile atât în ceea ce privește cererile care au ca obiect anularea unui act administrativ, cât și cererile care au ca obiect obligarea autorității la emiterea unui act administrativ - cum este cazul de față.

Astfel s-a apreciat că având în vedere că în cauza de față reclamanta s-a adresat instanței în data de 21 decembrie 2010, dreptul său la emiterea unui act administrativ de numire pe o funcție corespunzătoare pregătirii sale profesionale s-a născut la data absolvirii studiilor superioare, adică în iulie 2006, ceea ce a determinat instanța să respingă acțiunea ca tardivă.

2. Calea de atac exercitată.

împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs reclamanta I.L. și intervenientul Corpul Național al Polițiștilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recursul declarat de reclamanta I.L.

Instanța de fond ar fi trebuit să constate că nu sunt incidente dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004 deoarece obiectul analizei juridice, în speță, îl constituie, în primul rând, modalitatea de recrutare a ofițerilor de poliție, în conformitate cu prevederile Legii nr. 360/2002, astfel cum a fost modificată.

Se mai arată în motivarea căii de atac că dreptul de a cere obligarea angajatorului la emiterea unui act administrativ se naște după acordarea gradului profesional de ofițer de poliție de către Ministrul Administrației și Internelor, la propunerea inspectorului general, și nu în termen de 1 an de zile de la absolvirea facultății, cum greșit a reținut instanța de fond.

Consideră recurenta că dreptul la acordarea gradului profesional ar fi trebuit analizat separat de către instanța de fond și cu prioritate față de dreptul de a cere emiterea actului administrativ.

A mai susținut recurenta că dreptul de a cere acordarea gradului profesional nu poate fi confundat nici măcar cu emiterea unui act administrativ prin care s-a întrerupt raportul de serviciu, motiv pentru care consideră recurenta că prin cererea de chemare în judecată se urmărește soluționarea unui litigiu de muncă reglementat de Legea nr. 188/1999.

în continuare prin cererea de recurs sunt reiterate argumentele prezentate de reclamantă și prin cererea de chemare în judecată.

Recursul declarat de intervenientul Corpul Național al Polițiștilor.

Se arată că instanța de fond în mod greșit a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Se mai arată că instanța de fond în mod greșit a reținut că raportul reclamantei înregistrat sub numărul 236.210 din data de 10 iulie 2008 și adresat Direcției Generale Management Resurse Umane a M.A.I. ar fi constituit o procedură prealabilă în sensul dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004.

3. Soluția instanței de recurs

înalta Curte, având în vedere că în recursurile formulate de I.L. și Corpul Național al Polițiștilor, au fost menționate critici comune în ceea ce privește sentința recurată, urmează a le analiza în ansamblu.

Recurenta reclamantă a absolvit cursurile Academiei de Poliție - A.I.C. - Facultatea de Drept promoția 2006, la forma de învățământ cu frecvență redusă.

Având în vedere aceste aspecte, instanța de fond a reținut că prin urmare, dreptul reclamantei în legătură cu trecerea/avansarea sa în corpul ofițerilor de poliție categoria profesională A s-a născut în momentul absolvirii facultății și promovării examenului de licență, deci în iulie 2006, dată de la care reclamanta putea să-și valorifice dreptul său pe calea contenciosului administrativ.

în acord cu soluția pronunțată de instanța de fond aceasta este data de la care începe să curgă termenul în care persoana în discuție avea posibilitatea de a învesti instanța de judecată competentă cu soluționarea unei cereri de chemare în judecată.

La data de 10 iulie 2008 recurenta-reclamantă a formulat în acest sens un raport adresat Direcției Generale Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, înregistrat sub nr. 236210, în urma căruia, la data de 08 august 2008, prin comunicarea cu nr. 558.158, i s-a răspuns negativ.

Contrar celor susținute de recurenta - reclamantă și recurentul-intervenient, chiar dacă I.L. nu a contestat un act administrativ de autoritate, litigiul face parte din categoria celor de contencios administrativ, în speță fiind pe deplin aplicabile prevederile Legii nr. 554/2004

Potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cererile prin care se solicită recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate, se pot introduce în termen de 6 luni, calculat de la datele precizate de legiuitor la lit. a) și d) ale articolului menționat.

Conform art. 11 alin. (2) din aceeași lege, "pentru motive temeinice cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 1 an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință", termenul prevăzut la alin. (1) fiind termen de prescripție, iar cel prevăzut la alin. (2) fiind un termen de decădere, potrivit art. 11 alin. (5) din legea menționată.

Prin urmare, dreptul pretins la absolvirea cursurilor Academiei de Poliție "A.I.C." trebuia valorificat în termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Recurentei-reclamante îi era cunoscută încă din anul 2008 poziția autorităților pârâte referitoare la trecerea în corpul ofițerilor și acordarea gradului de subinspector absolvenților Academiei de Poliție A.I.C. ce au urmat forma de învățământ cu frecvență redusă și cum aceasta a stat în pasivitate de la data absolvirii facultății, respectiv anul 2006, formulând acțiune în instanță abia la 21 decembrie 2010, este evident că în raport de dispozițiile legale menționate anterior acțiunea acesteia este tardivă.

De altfel, în situații similare cu a recurentei-reclamante, jurisprudența instanței de recurs este constantă în sensul respingerii acțiunilor ca tardive (Deciziile înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal nr. 5517/ 2010; nr. 4638/2010; nr. 1698/2011 și nr. 974/2011)

Față de dezlegarea dată excepției tardivității acțiunii, cu consecința respingerii acțiunii ca fiind tardiv formulată, în raport de dispozițiile art. 49 alin. (1) și (3) și art. 51 C. proc. civ., s-a apreciat în mod corect de către instanța de fond că este neîntemeiată cererea de intervenție formulată de Corpul Național al Polițiștilor, fiind respinsă.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., instanța a respins recursurile ca nefondate.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5141/2011. Contencios