ICCJ. Decizia nr. 5235/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5235/2011
Dosar nr. 2542/62/2010
Şedinţa publică de la 8 noiembrie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Instanţa de fond
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamantul S.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Comisia de Evaluare a Persoanelor cu handicap pentru Adulţi Braşov şi Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi Bucureşti, anularea deciziei din 8 ianuarie 2010 emisă de pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi Bucureşti.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a lucrat 10 ani la Uzina „R” Feldioara ca depanator al aparaturii de măsurare a radiaţiilor, unde folosea surse radioactive pentru etalonarea acestora, iar boala de care suferă poate avea sau nu legătură cu mediul în care a lucrat. A mai arătat că a suferit trei operaţii, plus numeroase internări, pentru ameliorarea durerilor pe care le are la picioare.
2. Apărările pârâtelor
Prin întâmpinare, pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Braşov a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii.
Pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi Bucureşti a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Braşov, prin întâmpinarea formulată.
3. Soluţia Tribunalului Braşov
Tribunalul Braşov, prin sentinţa nr. 844 din 23 iunie 2010, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
4. Judecata la Curtea de Apel Braşov
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 22 iulie 2010 .
Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, citat în cauză în calitate de pârât, ca urmare a reorganizării intervenite prin O.G nr. 68/2010, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii.
Prin cererea precizatoare reclamantul a solicit anularea certificatului din 4 septembrie 2009 emis de pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Judeţean Braşov şi a Deciziei de încadrare în grad de handicap din 8 ianuarie 2010 emisă de Autoritatea Naţională pentru Persoane cu Handicap, Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, (în prezent Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Direcţia Legislaţia Muncii), arătând că înţelege să se judece cu cele 2 autorităţi pârâte care au emis actele în cauză, chiar dacă subordonarea lor s-a schimbat prin lege.
Prin sentinţa nr. 10/F din 28 ianuarie 2011, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtul Ministerul Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale, Direcţia Legislaţia Muncii.
Prin aceeaşi sentinţă, s-a admis acţiunea formulată şi precizată de reclamant şi, în consecinţă, a anulat Certificatul din 4 septembrie 2009 emis de pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Judeţean Braşov şi Decizia de încadrare în grad de handicap din 8 ianuarie 2010 emisă de Autoritatea Naţională pentru Persoane cu Handicap, Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi (în prezent Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Direcţia Legislaţia Muncii), obligând pârâtele să emită un nou certificat, sau după caz, o nouă decizie de încadrare într-un grad de handicap a reclamantului.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, pentru lipsa plângerii prealabile, invocată de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale , prima instanţă a reţinut că a fost parcursă această procedura prin formularea contestaţiei la Comisia Superioară împotriva Certificatului de Handicap, pentru că din decizia contestată din 8 ianuarie 2010 nu rezultă vreo menţiune în sensul că se atacă la alt organ ierarhic, ci se atacă potrivit Legii nr. 554/2004, rezultând astfel că în mod corect a fost contestată în termen legal la instanţa de judecată de către reclamant.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin certificatul de încadrare în gradul de handicap din 4 septembrie 2009, Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din subordinea Consiliului Judeţean Braşov a stabilit că reclamantul nu se încadrează în criteriile medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul nr. 762/2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi Ordinul nr. 1992/2007 al Ministerului Sănătăţii Publice şi prin urmare nici în grad de handicap.
Reclamantul a contestat acest certificat la Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi Bucureşti care, prin decizia din 8 ianuarie 2010, a respins contestaţia, reţinând că reclamantul beneficiază de pensie de invaliditate, diagnosticul clinic fiind cardiopatie ischemică cronică, angor pectoris stabil.AOMI.By-pass Femuro-Politeu, iar acesta nu se încadrează în criteriile medico-psiho-sociale, aprobate prin Ordinul 762/2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi nr. 1992/2007 al Ministerului Sănătăţii Publice, prezentând mai multe boli.
Prima instanţă a reţinut că reclamantul beneficiază de pensie de invaliditate din anul 2000, însă i-a fost schimbată încadrarea din gradul II invaliditate în gradul III de invaliditate prin decizia din 7 iulie 2009, suferind de mai multe afecţiuni cardiace, acesta dovedind cu înscrisuri medicale, necontestate de pârâte, că suferă de această deficienţă de „arteriopatie obliterantă stadiul III Fontaine”, iar legea o prevede ca şi „handicap mediu”, fiind justificate astfel susţinerile acestuia, în sensul că nu au fost luate în seamă toate actele medicale, privind starea sa de handicap.
Totodată, a reţinut că într-adevăr printre criteriile Ordinului nr. 762/2007 nu se prevede şi această deficienţă, însă, în urma modificărilor legislative, pentru armonizarea legislaţiei cu norma de drept comunitar în materie, respectiv prin dispoziţiile Legii nr. 1992/2007 capitolul 2, se prevede posibilitatea încadrării în grad de handicap mediu şi diagnosticul deficitar de care suferă reclamantul, arteriopatie obliterantă stadiul III Fontaine.
De asemenea, prin prevederile Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap s-a abrogat O.U.G. nr. 109/2002, reglementându-se noul cadru şi procedura de acordare a protecţiei speciale, în acord cu prevederile Cartei sociale europene revizuite, ratificată prin Legea nr. 74/1999, precum şi cu celelalte acte interne şi internaţionale în materie, la care România este parte.
Astfel, noua lege defineşte noţiunea de persoane cu handicap ca fiind „acele persoane cărora, datorită unor afecţiuni fizice, mentale sau senzoriale, se lipsesc abilităţile de a desfăşura în mod normal activităţi cotidiene, necesitând măsuri de protecţie în sprijinul recuperării şi incluziunii sociale”, criteriile de stabilire a gradului de handicap fiind cele prevăzute de Ordinul Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse nr. 762/2007.
Prima instanţă a reţinut că acest ordin are doar rolul de a indica criteriile de stabilire a gradului de handicap şi indicarea afecţiunilor considerate handicapante din punct de vedere medical, neconţinând norme privind procedura propriu-zisă de acordare a protecţiei speciale şi, prin urmare nu poate aduce modificări sau limitări în sensul excluderii unor categorii de persoane de la încadrarea în grad de handicap şi , implicit de la acordarea beneficiilor legii speciale O.U.G. nr. 102/1999 respectiv Legea nr. 448/2006 pentru alte criterii decât cele medico-sociale (cum ar fi data ivirii handicapului sau calitatea de asigurat).
Judecătorul fondului a apreciat că, potrivit criteriilor stabilite de Ordinul Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse nr. 762/2007, afecţiunea exprimată prin diagnosticul clinic stabilit în urma expertizării medicale şi reţinut în decizia contestată, emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, se încadrează la capitolul II ca deficienţă medie, adică în gradul de handicap mediu, argumentul autorităţilor pârâte în sensul că handicapul reclamantului are la origine o boală şi prin urmare nu este persoana cu handicap, nu este legal, întrucât ordinul menţionat nu condiţionează încadrarea în grad de handicap pentru adulţi, de modul în care persoana a ajuns să sufere de o astfel de afecţiune.
În raport de prevederile legale, prima instanţă a reţinut că la capitolul II din ordin se intitulează „Persoane cu afecţiuni handicapante”, indiferent de vârstă, de statut şi de data dobândirii handicapului şi trebuie interpretat în sensul că dispoziţiile acestui capitol se aplică şi persoanelor adulte care până la angajarea în muncă şi plata contribuţiilor sociale au dobândit o astfel de afecţiune handicapantă, deci, cu atât mai mult se încadrează în criterii o persoană care avea calitatea de asigurat, cum era şi reclamantul, prim urmare, în cauză este incident principiul de drept potrivit căruia, un act juridic trebuie interpretat în sensul producerii de efecte juridice şi nu în sensul neaplicării lui.
Faptul că reclamantul beneficiază de pensie de invaliditate nu constituie un criteriu de excludere a dreptului de a beneficia de încadrarea în gradul corespunzător de handicap, astfel cum sugerează pârâtele prin întâmpinare. Dimpotrivă, se reţine că dispoziţiile Ordinului Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse nr. 726/2002 sunt date în aplicarea şi executarea actelor normative privind acordarea protecţiei sociale, trebuind corelate şi cu prevederile Legii nr. 19/2000, care stabileşte criteriile de acordare a pensiei de invaliditate. Astfel, în situaţia reclamantului, faptul că i se constatase încadrarea în gradul II-III de invaliditate, cu pierderea parţială a capacităţii de muncă, era un argument în plus, pentru a i se recunoaşte calitatea de persoană cu handicap, pentru a putea beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 448/2006.
Aşadar, se justifică cererea reclamantului şi prin prisma faptului că în timp s-au agravat afecţiunile de care suferă, astfel că acesta se încadrează în prevederile Ordinului nr. 762/2007 şi îndeplineşte condiţiile prevăzute de Legea nr. 448/2006, republicată, pentru acordarea protecţiei sociale, în conformitate cu dispoziţiile art. 42 alin. (2), unde se specifică: „persoanele cu handicap au şi calitatea de pensionari de invaliditate şi pot opta pentru indemnizaţia de însoţitor prevăzută la art. 61 din Legea nr. 19/2000, sau pentru asistentul personal”.
Concluzionând, judecătorul fondului a apreciat că, deşi în certificatul de handicapat şi în decizia Comisiei Superioare se prevede că afecţiunea reclamantului este boală şi nu handicap, în raport de actele dosarului şi de prevederile legale aplicabile, acesta a făcut dovada că se încadrează într-un grad de handicap mediu, având deficienţă medie, arteriopatie obliterantă stadiul III cu claudicaţie intermitentă în repaus, dureri în decubit, arteriopatie obliterantă stadiul III, Fontaine. Stenoză 90% Artera iliaca comuna dreapta. Ocluzie graft venos femuro-popliteu drept. Ocluzie semnificativă artera iliaca internă stângă la origine. Angioplastie cu stent Lad II-2002, permeabil 2008, Ateromatoză carotidiană nesemnificativă hemodinamic. Hemoragie digestivă superioară în antecedente (2005-2006).
II. Instanţa de recurs
1. Criticile pârâţilor
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii Ministerul Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale şi Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Drepturilor Copilului Braşov.
Ambii recurenţi au criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că s-a aplicat greşit legea la soluţionarea cauzei deoarece afecţiunea principală a intimatului, arteriopatie obliterantă membre inferioare by pass femuro popliteu drept nu are corespondent în conţinutul prevederilor Cap. II, Evaluarea gradului de handicap în afectarea funcţiilor arterelor legale de fluxul sanguin din Ordinul comun nr. 762/1992/2007.
În esenţă recurenţii au învederat că bolile de care suferă intimatul şi diagnosticele rezultate din înscrisurile medicale depuse la dosar nu se încadrează în criteriile medico-psiho-sociale de încadrare în grad de handicap aprobate prin Ordinul comun nr. 762/1992/2007, la cap. II, la încadrarea în grad de handicap mediu fiind prevăzută arteriopatia obliterantă stadiul III şi arteriopatie obliterantă stadiul IV cu amputaţie de gambă unilaterală protezată, criteriile de încadrare în pensia de invaliditate, de care beneficiază intimatul, nefiind comune cu cele de încadrare în grad de handicap .
S-a solicitat admiterea recursurilor şi modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii reclamantului ca nefondată, în drept încălcându-se dispoziţiile art. 304 din C. proc. civ.
2. Apărările intimatului
Prin întâmpinarea depusă la dosar în temeiul art. 308 alin. (2) din C. proc. civ. intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, susţinând, în esenţă, că afecţiunea de care suferă „arteriopatie obliterantă stadiul III Fontaine” justifică încadrarea sa în gradul mediu de handicap, Ordinul Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse nr. 762/2007 necondiţionând încadrarea într-un grad de handicap de modul în care persoana a ajuns să sufere de o anumită boală, iar încadrarea în gradul II-III de invaliditate, cu pierderea capacităţii de muncă a fost un argument în plus pentru recunoaşterea calităţii intimatului de persoană cu handicap.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa criticată, prin prisma motivelor de recurs, ţin cont de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente, inclusiv ale art. 3041 din C. proc. civ. , Înalta Curte reţine următoarele:
Reclamantului S.I. i s-a refuzat încadrarea într-un grad de handicap, în urma examinării de către Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din subordinea Consiliului Judeţean Braşov, care a emis în acest sens certificatul din 4 septembrie 2009.
Contestaţia reclamantului împotriva acestui certificat a fort respinsă prin decizia din 8 ianuarie 2010 a Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi în Bucureşti, deoarece bolile de care acesta suferă, care au justificat încadrarea în gradul III de invaliditate prin decizia din 7 iulie 2009, nu se încadrează însă în criteriile medico-psiho-sociale de încadrare în grad de handicap prevăzute de Ordinul nr. 792/2007 al Ministrului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi Ordinul Ministrului Sănătăţii Publice nr. 1992/2007.
Curtea de Apel Braşov prin sentinţa nr. 10F din 28 ianuarie 2011 a considerat însă că afecţiunea intimatului „arteriopatie obliterantă stadiul III Fontaine” se încadrează în gradul mediu de handicap, chiar dacă printre criteriile Ordinului comun nr. 762/1992/2007 nu se prevede această deficienţă, însă, în urma modificărilor legislative, pentru armonizarea legislaţiei cu norma de drept comunitar în materie, respectiv Legea nr. 1992/2007 cap. 2 se prevede şi posibilitatea încălcării în grad de handicap mediu şi a diagnosticului deficitar de care suferă intimatul.
În primul rând nu există nici o Lege nr. 1992/2007 în acest domeniu, există Ordinul comun nr. 762/2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse publicat în M.Of. nr. 885 bis/27.12.2007 şi Ordinul nr. 1992/2007 publicat în M.Of. nr. 885/27.12.2007 al Ministerului Sănătăţii Publice, prin care s-au aprobat criteriile medico-psiho-sociale de încadrare în grad de handicap .
Conform criteriilor medico-psiho-sociale în cap. 4/A/l (evaluarea gradului de handicap în afectarea funcţiilor inimii) sunt specificate cazurile de boli generatoare de handicap, şi anume:
- cardiopatii primare (ex.cardiopatia dilatativa);
- angiopatii congenitale cianogene sau necianogene, operate sau neoperate, cu insuficienta cardiaca clinic manifestata;
- valvulopatii de etiologie diversa, contractate precoce (înainte de împlinire a vârstei de 26 ani);
- tulburări de ritm şi de conducere persistente şi severe contractate precoce (purtători de pacemaker);
- complicaţii post transplant cardiac,
Diagnosticele intimatului S.I. (Cardiopatie ischemică, agnor pectoris stabil, arteriopatie obliteranta membre inferioare By-pass femuro-popliteu drept), nu se încadrează în nici una din categoriile enumerate mai sus, motiv pentru care s-a decis neîncadrarea în grad de handicap.
În privinţa celorlalte diagnostice: [arteriopatie obliteranta membre inferioare (AOMI), by-pass femuro-popliteu drept], în capitolul privind evaluarea gradului de handicap în afectarea funcţiilor arterelor, se specifică că se acordă: gradul mediu de handicap, arteriopatiei obliterante stadiul IV cu amputaţie unilaterala de gamba protezată; gradul accentuat, arteriopatiei obliterante stadiul IV cu amputaţie unilaterala de coapsa bilaterala de gamba; gradul grav, arteriopatiei obliterante stadiul IV cu amputaţie bilaterala de coapse, ori, domnul Sulea Ioan, nu se află în nici una din aceste situaţii, fiind diagnosticat cu: Arteriopatie obliteranta membre inferioare stadiul ll b Fontaine, pentru care a suferit un by-pass femuro-popliteu drept.
Din documentele medicale depuse la dosar, care au fost analizate de cele două comisii din care fac parte medici specialişti pentru evaluarea persoanelor cu handicap, rezultă că intimatul-reclamant nu se află în niciuna dintre situaţiile care ar fi justificat încadrarea sa într-un grad de handicap, fiind diagnosticat cu arteriopatie obliterantă membre inferioare stadiul II b Fontaire , pentru care a suferit un by pass femuro-popliten drept, boală ce determină reducerea progresivă a diametrului arterelor, cu scăderea fluxului sanguin ce ajunge la ţesuturi, pentru car primeşte pensie de invaliditate.
De altfel, chiar instanţa de fond recunoaşte ca boală intimatului nu se regăseşte între cele prevăzute de Ordinul comun nr. 762/2007 al Ministrului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi nr. 1992/2007 al Ministerului Sănătăţii Publice, astfel că este greşită anularea de către instanţă a unor acte de constatare întocmite în baza şi cu respectarea legii, de către Comisii de medici specialişti (Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Judeţean Braşov şi Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi) pe baza unor supoziţii, în lipsa unui fundament legal sau a unor probe concludente (expertiză de specialitate, etc.) care să infirme în mod argumentat şi profesionist constatările celor două comisii.
Procedura încadrării unei persoane într-un grad de handicap are caracter special, tehnic, se desfăşoară în prezenţa unor comisii care cuprind medici şi personal de specialitate, care verifică diagnosticele solicitanţilor şi corespondenţa acestora cu criteriile medico-psiho-sociale stabilite prin acte normative speciale, astfel că incorectitudinea încadrării/neîncadrării unei persoane într-un grad de handicap nu poate fi stabilită decât pe baza unor dovezi medicale, confirmate tot de specialişti, ceea ce în speţă nu s-a realizat, intimatul nesolicitând niciodată vreo expertiză de specialitate, care ar fi putut verifica cele constatate de comisiile menţionate anterior.
Astfel fiind, constatând că s-a aplicat greşit legea de soluţionare a cauzei, în temeiul art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile şi va modifica în tot sentinţa, în sensul că va respinge acţiunea reclamantului ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Drepturilor Copilului Braşov pentru Consiliul Judeţean Braşov, Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Braşov şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Direcţia Legislaţia Muncii împotriva sentinţei nr. 10/F din 28 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea reclamantului S.I. ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5214/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5241/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
