ICCJ. Decizia nr. 5179/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată, reclamantul G.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, suspendarea/revocarea în tot a H.G. nr. 737/2010 privind "metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010", cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul a arătat că cererea de suspendare a H.G. nr. 737/2010 întrunește condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, republicată.
Prin sentința civilă nr. 2898 din 12 aprilie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a
admis acțiunea formulată de reclamantul G.I., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, și intervenientul accesoriu Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, a dispus suspendarea H.G. nr. 737/2010 până la pronunțarea instanței de fond, a respins cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale și a obligat pârâtul și intervenientul, în solidar, la 1.500 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluția instanța de fond a reținut că prin normele metodologice se reglementează o procedură de recalculare a pensiei unor categorii de persoane în condițiile în care pensionarea s-a produs la o dată anterioară. Existând incertitudine cu privire la posibilitatea statului de a recalcula drepturi conferite la momentul pensionării și, întrucât actul este de natură să producă prejudicii iminente persoanelor ale căror pensii sunt recalculate, instanța de fond a constatat că sunt întrunite condițiile impuse de art. 14 din Legea 554/2004, motiv pentru care a admis acțiunea așa cum a fost formulată, respingând cererea de intervenție accesorie.
Totodată, în baza art. 274 din C. proc. civ. a obligat pârâtul și intervenientul accesoriu la plata cheltuielilor de judecată avansate de stat.
împotriva hotărârii instanței de fond pârâții Guvernul României și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale au declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
I. Recurentul Guvernul României a criticat sentința instanței de fond arătând că în mod nelegal au fost respinse excepțiile lipsei de interes și a calității procesuale active a reclamantului.
Pe fond, recurentul a arătat că nu sunt întrunite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanța efectuând, în cauză, o prejudecare a fondului.
II. Motivele de recurs formulate de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, vizează greșita soluționare a cererii de intervenție formulată, susținând că acest minister este inițiatorul actului normativ a cărui suspendare se solicită.
Pe fondul cauzei recurentul susține că, H.G. nr. 737/2010 a fost emisă în executarea Legii nr. 119/2010, iar reclamantul nu aduce niciun argument cu privire la modalitatea în care metodologia de recalculare a pensiilor ar fi neconformă cu Legea nr. 119/2010.
Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurenți, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 din Codul de procedură civilă, înalta Curte constată că recursurile sunt fondate.
Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Obiectul acțiunii formulate de reclamant îl constituie suspendarea executării H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, temeiul de drept invocat fiind dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Ca urmare a aplicării metodologiei aprobate de Guvernul României prin actul administrativ normativ a cărui suspendare se solicită, intimatului-reclamant, care se încadrează în dispozițiile art. 1 lit. c) referitoare la "pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea", i s-a diminuat substanțial drepturile de pensie stabilite anterior intrării în vigoare a cadrului normativ menționat.
Examinând aspectele invocate în cererea de suspendare, prima instanță în mod greșit a ajuns la concluzia că s-a dovedit îndeplinirea condiției "cazului bine justificat", prevăzut de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
într-adevăr, pentru a se putea dispune măsura suspendării executării unui act administrativ, măsură excepțională în contextul în care acesta beneficiază de prezumția de legalitate, trebuie dovedită, într-o situație concretă, îndeplinirea cumulativă a celor două condiții "cazul bine justificat"și "paguba iminentă", prevăzute de dispozițiile legale sus menționate.
înalta Curte constată că în cauza de față intimatul-reclamant a dovedit numai îndeplinirea celei de-a doua condiții, deoarece, într-adevăr, ca efect al recalculării pensiilor, drepturile stabilite sunt cu aproximativ 70% mai mici decât cele anterioare, așa cum corect a reținut și prima instanță.
Această situație nu este, însă, de natură a conduce la o altă soluție decât cea de respingere a cererii de suspendare.
Instanța de control judiciar apreciază că nu există elemente de nelegalitate evidentă a actului administrativ normativ contestat, care să poată conduce la aprecierea că este îndeplinită condiția referitoare la "cazul bine justificat".
Este adevărat că H.G. nr. 737/2010, publicată în M. Of. al României nr. 528/29.07.2010, a fost adoptată în temeiul art. 108 din Constituție și al art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pe baza unei ample note de fundamentare, având avizul favorabil al Consiliului Legislativ, astfel că nu pot fi identificate elemente de nelegalitate aparentă în operațiunea elaborării și adoptării sale.
De asemenea, verificând sumar concordanța actului administrativ cu Legea nr. 119/2010, în baza și în aplicarea căreia a fost emis, înalta Curte constată că H.G. nr. 737/2010 îndeplinește numai o funcție tehnică, rezumându-se la a stabili instrumentele procedurale care să permită aplicarea actului normativ cu forță juridică superioară, în acord cu dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind nomele de tehnică legislativă.
în realitate, prevederile legale criticate au fost preluate în cuprinsul actului administrativ din chiar Legea nr. 119/2010, respectiv art. 3 alin. (1), conform căruia "Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare" și art. 7 alin. (1), potrivit căruia "Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare".
înalta Curte are în vedere Decizia nr. 871/2010, prin care Curtea Constituțională, analizând Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, din perspectiva prevederilor și principiilor constituționale și comunitare, a statuat că dispozițiile acesteia sunt constituționale.
Prin urmare, înalta Curte constată că susținerile și criticile recurenților sunt întemeiate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală pe care o va modifica.
în consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., înalta Curte a admis recursurile, a modificat sentința recurată și pe cale de consecință a respins cererea de suspendare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5181/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5177/2011. Contencios → |
|---|
