ICCJ. Decizia nr. 5185/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios Administrativ și Fiscal, reclamanții V.E., P.A.S. și V.S. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună:
- obligarea pârâtului să selecteze dosarul de despăgubiri înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, aferent dispoziției Primarului Municipiului Brașov din 9 octombrie 2008 și dispoziției Primarului Municipiului Brașov din 2 aprilie 2009 de completare a primei dispoziții și să-l trimită unui evaluator, sub sancțiunea unor penalități de 1.000 RON/zi de întârziere și a unei amenzi, conform art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, modificată.
- obligarea pârâtului ca în termen de 20 zile de la comunicarea, respectiv, înregistrarea raportului de evaluare, acceptat de reclamanți, la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire, conform sumei înscrise în raportul de evaluare, sub sancțiunea unor penalități de 1.000 RON/zi de întârziere și a unei amenzi, conform art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, modificată.
în întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii reclamanților.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 840 din 4 februarie 2011, a admis în parte acțiunea reclamanților, a respins capătul de cerere privind selectarea dosarului ca rămas fără obiect și cererea de plată a amenzii ca neîntemeiată, a obligat pârâta să înainteze dosarul la evaluator în termen de 15 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, sub sancțiunea plății de penalități de 1.000 RON/zi de întârziere și a obligat pârâta să emită titlul de despăgubire, conform raportului de evaluare, în termen de 30 zile de la comunicarea raportului de evaluare către reclamanți, sub sancțiunea plății de penalități de 1.000 RON/zi de întârziere.
Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 9 octombrie 2008, a fost emisă dispoziția Primarului Municipiului Brașov prin care s-a propus acordarea de despăgubiri pentru reclamanți, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, modificată și completată.
La data de 2 aprilie 2009, a fost emisă dispoziția Primarului Municipiului Brașov prin care s-a completat preambulul dispoziției anterior individualizate.
Prin adresa din 20 noiembrie 2009, Prefectul Municipiului Brașov a comunicat reclamanților faptul că dosarul lor având ca obiect acordarea de despăgubiri a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la data de 29 mai 2009.
Dosarul reclamanților a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat, motiv pentru care acest capăt de cerere a rămas fără obiect.
însă, dosarul aflat în discuție nu a fost înaintat la evaluator, deși reclamanții au depus notificarea în cursul anului 2001, ceea ce reprezintă o încălcare a dreptului acestora la un proces echitabil, în sensul art. 6 parag. (1) din C.E.D.O.
în privința penalităților, Curtea a arătat că, potrivit art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, modificată, o obligație de a efectua o anumită operațiune administrativă, cum este cea de înaintare a dosarului reclamanților la un evaluator, poate fi stabilită sub sancțiunea plății de penalități, iar pentru determinarea cuantumului acestora nu trebuie făcută dovada unui prejudiciu produs.
în altă ordine de idei, Curtea a precizat că cererea reclamanților de plată a unei amenzi de către conducătorul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor este neîntemeiată, în raport de prevederile art. 24 din Legea contenciosului administrativ.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care a solicitat modificarea sa, în sensul respingerii capătului de cerere privind transmiterea dosarului la evaluator ca lipsit de obiect, iar a capătului de cerere privind emiterea titlului de despăgubire, sub sancțiunea plății penalităților, ca neîntemeiat.
în motivarea căii de atac, încadrabilă în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că sentința contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
în dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă următoarele critici de nelegalitate:
Instanța de fond a constatat în mod eronat că a fost încălcat dreptul intimaților la un proces echitabil, drept ce presupune soluționarea cererii acestora într-un termen rezonabil.
Pe acest aspect, se susține că procedura administrativă, reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, este complexă, cuprinde mai multe etape, iar în baza pct. 17.1 din Normele metodologice de aplicare a acestor dispoziții legale, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, a fost emisă decizia nr. 2 din 28 februarie 2006 care, ulterior, a fost înlocuită cu decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008. Conform noii decizii, dosarele transmise Secretariatului Comisiei Centrale se împart în două categorii: cele trimise înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007 și cele trimise după intrarea în vigoare a acestui act normativ.
Obligarea recurentei la plata penalităților este nejustificată, întrucât dosarul intimaților a fost analizat cu prioritate de către Comisie, în raport de prevederile art. 3 din decizia nr. 2 din 28 februarie 2006, și urmează să fie înaintat la evaluator, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 3041 din C. proc. civ., înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Obiectul cererii deduse judecății îl reprezintă, în principal, obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la trimiterea dosarului, aferent dispoziției Primarului Municipiului Brașov din 9 octombrie 2008, astfel cum a fost completată, la evaluator și emiterea titlu de despăgubire, sub sancțiunea plății unor penalități pe zi de întârziere.
După cum s-a relevat anterior, prima instanță a admis, în parte, cererea reclamanților și a obligat pârâta să înainteze dosarul la evaluator, în termen de 15 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, sub sancțiunea plății de penalități de 1.000 RON/zi de întârziere și să emită titlul de despăgubire, conform raportului de evaluare, în termen de 30 zile de la comunicarea raportului de evaluare către reclamanți, sub sancțiunea plății de penalități de 1.000 RON/zi de întârziere.
în opinia înaltei Curți, critica recurentei privind greșita aplicare a prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului este nefondată.
Astfel, este indiscutabil faptul că procedurile administrative stabilite prin Legea nr. 247/2005 pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv sunt proceduri complexe, care cuprind mai multe etape distincte în care, pe lângă recurentă, mai sunt antrenate și alte entități (de pildă, evaluatorii), astfel încât, în mod obiectiv nu pot fi soluționate în termenul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, modificată, care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ.
Omisiunea legiuitorului de a stabili un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă a procedurii administrative nu poate conduce la concluzia că autoritatea publică este îndreptățită să determine ea însăși acest interval de timp, întrucât este necesar ca deciziile, care reprezintă titluri de despăgubiri, să fie emise într-un termen rezonabil, în sensul prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, după cum s-a pronunțat în mod constant și instanța supremă.
Termenul rezonabil se referă atât la durata procedurilor preliminare, administrative, cât și la timpul necesar finalizării procedurilor judiciare, statul având obligația de a organiza funcționarea puterilor sale în așa fel încât să răspundă acestei cerințe, pentru ca persoana îndreptățită să poată beneficia în mod efectiv de protecția asigurată de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
în speță, înalta Curte apreciază că, în raport de perioada îndelungată de timp care s-a scurs de la data emiterii dispoziției Primarului Municipiului Brașov de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, 9 octombrie 2008, perioadă în care nu s-a ajuns nici măcar la întocmirea raportului de evaluare, în mod corect prima instanță a concluzionat că este vorba de o încălcare evidentă a prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Ca atare, critica recurentei privind nesocotirea de către instanța de fond a criteriilor pe baza cărora se apreciază termenul rezonabil, rezultate din jurisprudența C.E.D.O., nu este justificată.
în altă ordine de idei, înalta Curte reține faptul că termenele fixate de către curtea de apel pentru soluționarea cererii intimaților sunt necorespunzătoare, în raport de etapele procedurii ce urmează a fi parcurse.
De asemenea, instanța de control judiciar consideră că este fondată critica recurentei privind greșita acordare a penalităților de întârziere, întrucât în cazul neexecutării hotărârii judecătorești sunt incidente prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004, modificată.
Pe cale de consecință, înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, a admis recursul, a modificat, în parte, sentința atacată, în sensul că a admis în parte acțiunea reclamanților și a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să înainteze dosarul la evaluator și să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul situat în B., județul Brașov, în termen de 6 luni de la pronunțarea prezentei decizii.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5186/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5183/2011. Contencios → |
|---|
