ICCJ. Decizia nr. 5207/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul C.P., născut la data de 4 august 1940, în satul D., comuna C., județul Alba, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să constate calitatea pârâtului de lucrător al Securității.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, întrucât activitățile desfășurate de pârât, în calitate de angajat al fostei Securității, au îngrădit dreptul la viață privată, prevăzut de art. 32 din Constituția României din 1965 și de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.
Pârâtul a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 4662 din 23 noiembrie 2010, a admis acțiunea reclamantului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat calitatea pârâtului C.P. de lucrător al Securității.
Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut, în esență, faptul că, în speță, sunt întrunite condițiile cumulative impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea pârâtului de lucrător al Securității.
Mai precis, instanța a arătat faptul că pârâtul a fost ofițer în cadrul I.J.S. Hunedoara, Serviciul II și a avut gradele de locotenent major (1974), căpitan (1976-1979, 1981) și maior (1986-1987).
în ceea ce privește activitatea pârâtului, din materialul probator administrat în cauză curtea de apel a reținut faptul că acesta a semnat un plan de combinație pentru obținerea mulajului cheilor de la locuința obiectivului "Maistrul" în vederea introducerii mijloacelor de interceptare a convorbirilor telefonice ale persoanei suspecte de înființarea unui canal clandestin de legătură cu postul de radio E.L., plan de măsuri care a fost finalizat.
De asemenea, instanța de fond a menționat faptul că la dosarul cauzei există dovezi în sensul că pârâtul a dispus recrutarea unui colaborator și adoptarea unor măsuri specifice acestei operațiuni, precum și elaborarea unor materiale despre persoane care urmau să plece în străinătate.
în mod constant, pârâtul a formulat cereri de investigație a unor persoane suspectate că au atitudini ostile regimului comunist, cereri pe care le-a adresat diverselor structuri ale aparatului represiv comunist.
Totodată, curtea de apel a apreciat că, prin activitățile pe care le-a desfășurat în virtutea funcției sale, pârâtul a adus atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor, recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată, și a prejudiciat în mod grav statutul persoanelor urmărite.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul C.P., care a solicitat modificarea sa, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
în motivarea căii de atac, încadrabilă în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041din C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că sentința contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.
în dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent următoarele critici de nelegalitate:
în mod greșit, prima instanță a apreciat că activitatea pe care a desfășurat-o, în calitate de ofițer de carieră la S.R.I., se încadrează în noțiunea de lucrător de Securitate, definită de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
Mai precis, în activitățile operativ-informative pe care le-a întreprins a respectat legislația în vigoare, ordinele de serviciu și instrucțiunile specifice de muncă pentru descoperirea și prevenirea oricăror acțiuni care ar fi adus atingere siguranței naționale și ordinii de drept din acea perioadă.
în altă ordine de idei, recurentul a susținut că judecătorul fondului nu a luat în considerare faptul că numitul G.S. a solicitat intimatului doar comunicarea unor date referitoare la mai mulți ofițeri, dar nu a investit această autoritate cu competența de a sesiza instanța de judecată cu soluționarea unei acțiuni în constatarea calității de lucrător al Securității.
Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 3041din C. proc. civ., înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
în prezenta cauză, problema dedusă judecății este aceea dacă Curtea de Apel București a fost sau nu legal sesizată de către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității cu acțiunea în constatarea calității recurentului-pârât de lucrător al Securității, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.
Prezenta acțiune în contencios administrativ a avut la bază cererea de verificare din 17 octombrie 2008 a ofițerilor care au instrumentat dosarul, cerere efectuată de numitul G.S., în temeiul art. 6 alin. (1) din ordonanța aflată în discuție.
înalta Curte apreciază că este fondată critica recurentului în sensul că prima instanță a făcut o interpretare eronată a prevederilor art. 1 alin. (1), (7) și (9) din ordonanța aflată în discuție.
Astfel, conform art. 1 alin. (1) din această reglementare, orice cetățean român sau cetățean străin care după 1945 a avut cetățenie română, precum și orice cetățean al unei țări membre a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru al Uniunii Europene au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de Securitate, precum și la alte documente și informații care privesc propria persoană, potrivit acestei ordonanțe și în conformitate cu prevederile legii privind protejarea informațiilor care privesc siguranța națională; acest drept se exercită la cerere și constă în studierea nemijlocită a dosarului și eliberarea de copii de pe actele dosarului și de pe alte înscrisuri care privesc propria persoană.
Art. 1 alin. (7) din ordonanță prevede că persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.
Art. 1 alin. (9) din ordonanță precizează faptul că exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1)-(3), (6) și (7) se face personal sau prin reprezentant cu procură specială și autentică.
Din interpretarea textelor legale anterior citate, se poate desprinde ideea că nu orice persoană poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea unui dosar întocmit de această instituție, ci numai acele persoane care, având acces la propriul dosar, au constatat că au fost subiecți ai unui dosar din care rezultă că au fost urmărite de Securitate.
Pe de altă parte, în ceea ce privește sfera verificării calității de lucrător al Securității, aceasta este limitată la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului solicitantului, respectiv persoana subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, iar nu și a altor persoane.
Cu alte cuvinte, legea în materie a statuat că verificarea calității de lucrător al Securității se face numai cu privire la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea propriului dosar al solicitantului, iar nu și la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au cerut verificarea.
Mai mult decât atât, niciun text din O.U.G. nr. 24/2008 nu prevede extinderea verificărilor calității de lucrător al Securității cu privire la alte persoane decât solicitantul, presupuse a fi fost subiecte ale unui dosar întocmit de Securitate dacă aceste persoane nu au formulat o cerere în acest sens.
Ca atare, exercitarea dreptului de a solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului de Securitate al unei persoane aparține în exclusivitate numai acelei persoane, iar nu și altor persoane, cu excepția situației în care acestea din urmă au fost împuternicite cu procură specială și autentică în acest scop.
într-adevăr, în cauza de față, atât acțiunea în constatare, cât și nota de constatare din 3 decembrie 2009 anexată acesteia au avut în vedere cererea formulată de către numitul G.S., iar acesta din urmă nu a avut nicio legătură cu măsurile luate sau aprobate de recurent, individualizate în respectiva notă de constatare.
în plus, informarea aflată la dosar fond care face referire la activitatea numitului G.S. nu a fost întocmită de către recurent, ci doar a fost primită de acesta; de menționat faptul că acest material nu a fost individualizat în nota de constatare aflată în discuție, după cum s-a relevat anterior.
Ca atare, în raport de probatoriul administrat, numitul G.S. nu poate avea calitatea de subiect ale unui dosar din care să rezulte că ar fi fost urmărit de către Securitate, mai precis, de către recurent, prin activitățile întreprinse sau dispuse de către acesta.
Prin urmare, cererea de verificare a calității de "lucrător de Securitate", formulată de această persoană fizică, nu putea să stea la baza prezentei acțiuni în constatare introdusă de intimat.
Având în vedere nelegala sesizare a instanței de contencios administrativ cu prezenta acțiune în constatare, înalta Curte nu va mai proceda la verificarea îndeplinirii condițiilor impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea pârâtului de lucrător al Securității.
în raport de cele anterior expuse, instanța de control judiciar apreciază că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., deoarece prima instanță a realizat o interpretare greșită a prevederilor art. 1 alin. (1), (7) și (9) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.
Pe cale de consecință, înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, a admis recursul, a modificat sentința atacată, în sensul că a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5210/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5193/2011. Contencios → |
|---|
