ICCJ. Decizia nr. 5245/2011. Contencios. Strămutare. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5245/2011
Dosar nr. 452/1/2011
Şedinţa publică de la 8 noiembrie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia în anulare formulată de SC M.D. SRL împotriva deciziei civile nr. 2826 din 17 mai 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 932/46/2010, aceasta a solicitat desfiinţarea hotărârii judecătoreşti atacate, cu motivarea că instanţa de recurs a săvârşit o eroare materială, în sensul prevăzut de art. 318 alin. (1) din C. proc. civ., constând în aceea că, deşi se aflau declaraţiile fiscale pe care le depusese la Primăria Piteşti în vederea stabilirii impozitului aferent anului 2010, la data de 22 martie 2010, deci înainte de emiterea deciziei de impunere, înscrisurile respective nu au fost observate de Înalta Curte. Conform contestatoarei, înscrisurile sunt esenţiale în cauză deoarece atestă că SC M.D. SRL şi-a îndeplinit obligaţia legală de încunoştinţare a organului fiscal despre faptul reevaluării clădirilor în anul 2008, odată cu depunerea declaraţiilor fiscale şi, deci, înainte de emiterea deciziei de impunere cu cotă majorată. De remarcat, susţine contestatoarea că nicăieri în lege nu se impune depunerea unui raport de evaluare, ci exclusiv depunerea declaraţiilor fiscale prin care se înştiinţează autoritatea fiscală, însă, doar atunci când există modificări ale valorilor activelor (bazei de impunere).
Instanţa de recurs, neobservând declaraţiile fiscale sus menţionate, a concluzionat că nu există nicio înştiinţare legală a autorităţii publice fiscale cu privire la reevaluarea activelor în ultimii trei ani faţă de anul fiscal de referinţă, deşi această încunoştinţare există în forma prevăzută de lege, fiind în dosarul cauzei.
Contestaţia în anulare, constată Înalta Curte, formulată de SC M.D. SRL Piteşti, este nefondată.
Contestatoarea susţine că instanţa de recurs nu a observat, din greşeală, că la dosarul cauzei nr. 932/46/2010, se aflau declaraţiile fiscale pentru stabilirea impozitului aferent anului 2010, documente care fac dovada încunoştinţării organului fiscal despre faptul reevaluării clădirilor, în anul 2008, ce fuseseră depuse la Primăria Piteşti încă de la data de 22 martie 2010, anterior emiterii deciziei de impunere.
Ipoteza normativă pe care o are în vedere contestatoarea în cauza de faţă, îşi are sediul în art. 318 alin. (1) din C. proc. civ., şi are în vedere erorile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
În speţă, constată Înalta Curte, nu este vorba, însă, de o eroare materială, în sensul art. 318 alin. (1), pentru că instanţa de recurs nu a săvârşit eroarea de a nu observa declaraţiile fiscale despre care face vorbire contestatoarea.
În realitate, instanţa a reţinut că reclamanta a depus declaraţiile fiscale la care se referă în contestaţia în anulare, concluzia instanţei că reevaluarea clădirilor nu s-a produs în consonanţă cu prevederile art. 253 alin. (6) din C. fisc., bazându-se nu pe lipsa declaraţiilor fiscale, ci pe aceea că dovada reevaluării într-o astfel de situaţie se face cu raportul de reevaluare. Instanţa de recurs a observat că raportul de reevaluare depus de SC M.D. SRL Piteşti nu este datat şi nu poartă număr de înregistrare în evidenţele societăţii, astfel că aceasta nu poate dovedi că raportul a fost întocmit cu respectarea art. 253 alin. (6) din C. fisc., respectiv în ultimii trei ani anteriori anului de referinţă, astfel că nu putea beneficia de o cotă de impozitare de 1,25%.
În ceea ce priveşte critica din contestaţia în anulare, în sensul că dovada reevaluării clădirilor nu se face pe baza raportului de evaluare, ci exclusiv cu declaraţiile fiscale nu poate fi cercetată în cadrul contestaţiei în anulare deoarece prin aceasta se pretinde că s-a comis o eroare de judecată, care, însă, nu poate fi examinată în această cale extraordinară de atac în baza art. 318 alin. (1) din C. proc. civ.
Aşa fiind, văzând prevederile art. 318 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de SC M.D. SRL Piteşti împotriva deciziei civile nr. 2826 din 17 mai 2011 pronunţată în Dosarul nr. 932/46/2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de SC M.D. SRL Piteşti împotriva deciziei nr. 2826 din 17 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5244/2011. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 5248/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
