ICCJ. Decizia nr. 5440/2011. Contencios
| Comentarii |
|
I.Circumstanțele cauzei.
1. Obiectul acțiunii
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, reclamantele A.L., D.C., A.M., F.V., S.I., M.R. și C.M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României suspendarea executării H.G. nr. 737/2010 privind Metodologia de calcul a categoriilor de pensii prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, acordate prin legi speciale, precum și anularea acestei hotărâri, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
în motivarea acțiunii, reclamantele au susținut că au făcut parte din personalul auxiliar de specialitate, după caz, al instanțelor judecătorești sau al parchetelor de pe lângă acestea, beneficiind de pensii de serviciu potrivit dispozițiilor Legii nr. 567/2004, iar prin H.G. nr. 737/2010 aceste pensii urmează să fie recalculate, cuantumul lor fiind mult diminuat.
Au mai arătat că, deși hotărârea a fost adoptată pentru punerea în aplicare a Legii nr. 119/2010, supusă controlului de constituționalitate, dreptul lor la pensia de serviciu, instituită în virtutea statutului lor profesional, este reglementat nu numai de legislația internă ci și de dispozițiile C.E.D.O., prioritare în raport de dreptul intern.
în opinia reclamantelor, recalcularea pensiilor speciale aflate în plată încalcă dreptul de a beneficia de proprietatea pe care o dețin titularii, raportat la prevederile art. 1 din Protocolul 1 și art. 14 din C.E.D.O., fiind invocate hotărârile pronunțate de C.E.D.O. în cauzele Buchen c/a Republicii Cehia, Andrejeva c/a Letonie, Gaygusuz c/a Austriei, precum și principiul neretroactivității legii prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție.
De asemenea, recalcularea pensiei potrivit noilor criterii este apreciată ca echivalând cu o expropriere, în cauza Muller c/a Austriei reținându-se de C.E.D.O. că reducerea substanțială a nivelului pensiei ar putea fi considerată ca afectând substanța dreptului de proprietate și chiar a dreptului de a rămâne beneficiar al sistemului de asigurare de bătrânețe.
Reclamantele au susținut că se produce o discriminare majoră între diferitele categorii de beneficiari ai pensiilor speciale, fără a exista o justificare obiectivă și rezonabilă, iar interesul statului de a asigura o aplicare uniformă a legii pensiilor nu poate viza retroactiv recalcularea unei pensii stabilite pe cale judiciară, fiind invocată în acest sens hotărârea C.E.D.O. în cauza Pravednaya c/a Rusia.
S-a mai susținut că un act normativ cum este H.G. nr. 737/2010, nu poate să conțină dispoziții care să conducă la desființarea unui drept câștigat, atâta vreme cât dreptul la pensie este garantat de art. 47 alin. (2) din Constituția României și de C.E.D.O.
Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României a invocat excepția nulității acțiunii pentru lipsa timbrajului aferent și a lipsei calității procesuale active a reclamantelor deoarece nu au făcut dovada drepturilor existente, vătămate prin actul contestat, excepția lipsei de interes a reclamantelor, întrucât actul administrativ a fost executat material, a intrat în circuitul civil, iar prezenta cerere nu asigură un folos practic.
în ceea ce privește cererea de suspendare a executării hotărârii se arată că actul a fost executat material, iar reclamantele nu au dovedit îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul acțiunii s-a solicitat de către pârât respingerea acesteia ca neîntemeiată deoarece hotărârea a fost emisă cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 24/2000 și a Regulamentului aprobat prin H.G. nr. 561/2009, proiectul de hotărâre fiind avizat de autoritățile publice interesate în aplicarea acestuia, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției, precum și de Consiliul Legislativ.
Recalcularea tuturor pensiilor speciale, prin delimitarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, este reglementată de Legea nr. 119/2010, în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (3) din acest act normativ fiind emise atât H.G. nr. 735/2010, cât și H.G. nr. 737/2010, prin acestea prevăzându-se procedura de recalculare a pensiilor acordate prin legi speciale.
Pârâtul a mai susținut că actul care califică pensiile speciale ca fiind pensii în sensul Legii nr. 19/2010, respectiv, Legea nr. 119/2010 a făcut obiectul controlului de constituționalitate, nefiind încălcat principiul neretroactivității în măsura în care recalcularea pensiilor se produce de la data intrării în vigoare a legii, fără afectarea pensiilor deja încasate, fiind invocată Decizia Curții Constituționale nr. 458/2003.
Se arată de către pârât că este garantat de Constituție dreptul la pensie, iar nu cuantumul acestuia, legiuitorul fiind în drept să modifice ori de câte ori apare vreo necesitate condițiile, criteriile de acordare a pensiilor, iar în jurisprudența C.E.D.O. s-a statuat că legea garantează nu un anumit cuantum al dreptului patrimonial, ci doar plata acestuia ca drept câștigat.
Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a depus o cerere de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României, justificată de calitatea sa de contrasemnatar al actului normativ, invocând excepția netimbrării acțiunii și solicitând respingerea cererilor de suspendare și de anulare a hotărârii.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantele au solicitat respingerea excepțiilor ca nefondate, învederând în privința cererii de suspendare că este accesorie acțiunii în anulare în care s-au relevat suficiente motive de nelegalitate raportat la normele și jurisprudența C.E.D.O., iar prejudiciul cauzat prin diminuarea considerabilă a pensiilor este material și previzibil.
Deliberând cu prioritate asupra excepțiilor invocate de pârât și intervenient în conformitate cu prevederile art. 137 din C. proc. civ., instanța a respins excepțiile pentru considerentele arătate în practicaua hotărârii.
2. Hotărârea primei instanțe
Prin sentința nr. 43 din 15 februarie 2011, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României formulată de intervenientul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, a respins acțiunea în anulare H.G. nr. 737/2010 a formulată de reclamante, precum și cererea de suspendare a executării H.G. nr. 737/2010.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut următoarele:
H.G. nr. 737/2010 a fost adoptată în temeiul art. 108 din Constituția României și al art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010, în scopul stabilirii metodologiei de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 119/2010, printre alte categorii de pensii prevăzute expres, și pensiile prevăzute la lit. c), respectiv, pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Modalitatea de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1, stabilite potrivit legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, a fost reglementată prin art. 3 alin. (1) din lege, prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, alin. (3) al acestui articol stipulând că, metodologia de recalculare ce va fi elaborată în termen de 15 zile, va fi aprobată prin hotărâre a Guvernului.
Această lege a făcut obiectul controlului de constituționalitate, prin Decizia nr. 873/2010, Curtea Constituțională constatând că dispozițiile art. 1 lit. a), b), d)-i) și art. 2-12 din Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale.
Ceea ce contestă reclamantele este de fapt, măsura recalculării pensiilor de serviciu aflate în plată aprobată prin legea cadru, nefiind adus nici un argument cu privire la modalitatea în care metodologia aprobată prin actul Guvernului ar fi neconformă cu actul superior sau cu dispozițiile Convenției pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, cu protocoalele aferente.
Astfel, Curtea Constituțională a constatat, prin invocarea și a Deciziei nr. 458 din 2 decembrie 2003, că dispozițiile Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu contravin prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, întrucât în conceptul de "drepturi câștigate" pot intra doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări.
De asemenea, Curtea a reținut că au fost respectate și dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției deoarece pensia de serviciu a unei categorii profesionale, reglementată printr-o lege specială, are două componente, și anume pensia contributivă și un supliment din partea statului, iar acordarea acestui supliment ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, astfel cum este reglementat în art. 47 alin. (2) din Constituție. Acordându-se numai în măsura în care există resursele financiare necesare, suprimarea pentru viitor a acestei componente, fără afectarea părții contributive, a fost apreciată că nu poate avea semnificația unei exproprieri, C.E.D.O. pronunțându-se în Cauza Muller contra Austriei, 1972, că art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție nu poate fi interpretat în sensul că o persoană care a contribuit la sistemul de asigurări sociale ar avea dreptul la o pensie într-un anumit cuantum.
în ceea ce privește discriminarea existentă între diferite categorii de pensionari, beneficiari ai pensiilor speciale, fără identificarea lor expresă, Curtea de apel a reținut că, în privința pensiei de serviciu a magistraților, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale prevederile legii în raport de statutul constituțional al magistraților, statut dezvoltat prin lege organică și care cuprinde o serie de incompatibilități și interdicții, precum și responsabilități și riscuri, acordarea pensiei de serviciu impunându-se ca o componentă a independenței justiției, garanție a statului de drept, prevăzut de art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală.
Și în situația persoanelor beneficiare a pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, recalcularea lor se realizează în conformitate cu prevederile H.G. nr. 735/2010, conform algoritmului de calcul utilizat de Legea nr. 19/2000, existența unor acte normative distincte fiind apreciată ca justificată de către instanță prin diferențele de reglementare a stagiului complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual, ca urmare a modului de contribuire la bugetul asigurărilor sociale.
în măsura în care Curtea Constituțională a considerat că, nefiind un privilegiu, pensiile speciale pot fi eliminate doar dacă există o rațiune suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestațiilor sociale ale statului sub forma pensiei, o astfel de rațiune fiind dovedită de Guvern în expunerea de motive a legii prin invocarea unei grave situații de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (bugetul de stat și cel al asigurărilor sociale de stat), cât și necesitatea reformării sistemului de pensii, prin eliminarea inechităților din acest sistem, nu pot fi reținute susținerile reclamatelor cu privire la inexistența unor justificări obiective și rezonabile, permise de art. 14 din C.E.D.O., doar în privința actului de aprobare a metodologiei de recalculare.
în raport de considerentele reținute de Curtea Constituțională în decizia privind obiecția de neconstituționalitate a Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, respectiv, conformitatea acesteia în privința pensiilor de care beneficiază categoria de pensionari din care fac parte și reclamantele, atât față de legea fundamentală, cât și față de prevederile Convenției și a protocolului adițional, nu se poate reține o încălcare distinctă a prevederilor acestei Convenții prin trimitere la hotărârile C.E.D.O. pronunțate în cauzele Buchen c/a Republicii Cehia, Andrejeva c/a Letonie, Gaygusuz c/a Austriei, de către actul care dezvoltă principiile recalculării din lege, printr-o metodologie de calcul.
întrucât nu s-a făcut dovada că pensiile de serviciu ale reclamantelor au făcut obiectul unor cauze soluționate prin hotărâri definitive și irevocabile ale instanțelor de judecată, invocarea deciziei C.E.D.O. din cauza Pravednaya c/a Rusia nu are relevanță în cauză, în probarea vătămării suferite de reclamante prin art. 11 din H.G. nr. 737/2010.
Față de cererea de suspendare a executării hotărârii de guvern, instanța a considerat că numai condiția prejudiciului material viitor și previzibil, așa cum este definit de art. 2 lit. ș) din Legea contenciosului administrativ poate fi apreciată ca întrunită sub aspectul diminuării cuantumului pensiei încasate de la Casa Județeană de Pensii în urma recalculării, în actualul context economic.
în privința cazului bine justificat, reclamantele nu au dovedit împrejurările legate de starea de fapt și de drept, prevăzute la art. 2 lit. t) care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului de aprobare a metodologiei în raport de actul de bază.
în conformitate cu dispozițiile art. 49 alin. (3) din C. proc. civ, instanța a admis cererea de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României formulată de intervenientul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
2. Recursul declarat în cauză.
împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia au declarat recurs reclamantele A.L., D.C., A.M., F.V., S.I., M.R. și C.M., criticând-o pentru nelegalitate.
Recurentele și-au întemeiat recursul pe prevederile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., apreciindu-se că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Au învederat că prin cererea lor au invocat și demonstrat nelegalitatea H.G. nr. 737/2010, prin raportare la normele comunitare și jurisprudența C.E.D.O., aspecte pe care instanța nu le-a avut în vedere.
Au arătat, în esență, că prin actul administrativ contestat nu se putea modifica pensiile aflate în plată, stabilite printr-un act normativ anterior, Legea nr. 567/2004, decât cu încălcarea principiului neretroactivității, a drepturilor câștigate de beneficiarii unui sistem ocupațional de pensii, a art. 1 Protocol 1 C.E.D.O., a principiului proporționalității și nediscriminării.
Au susținut că actul contestat încalcă ordinea de drept instituită în România; tratatele internaționale la care România este parte sau a aderat; principiile de drept constituțional; drepturile fundamentale ale cetățenilor; regulile de interpretare și aplicare ale legii civile în timp instituite de întreaga legislație internă anterioară și consolidate prin decizii ale Curții Constituționale și Hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului.
Or, prin H.G. nr. 737/2010 se încalcă prevederile art. 14 din Convenția pentru interzicerea discriminării, Directiva nr. 86/378/CEE astfel cum a fost modificată prin Directiva nr. 96/97/CEE și transpusă în dreptul intern, prin care se recunoaște implementarea în sistemul de pensii a pensiilor profesionale sau ocupaționale, ca drepturi conferite cetățenilor săi de dreptul comunitar precum art. 1 din Primul protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
II.Considerentele înaltei Curți de Casație și Justiție.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate și a prevederilor art. 3041din C. proc. civ., înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Motivele de recurs formulate în cauză sunt nefondate, întrucât instanța de fond a analizat corect susținerile părților și actele prezentate în raport cu dispozițiile constituționale și cu cele ale legii speciale care reglementează drepturile persoanelor ale căror drepturi sau interese legitime au fost vătămate de către o autoritate publică prin acte administrative.
întreaga argumentație a recurentelor vizează nelegalitate dispozițiilor H.G. nr. 737/2010, în integralitatea sa, prin raportare la normele comunitare și jurisprudența dezvoltată în aplicarea acestora.
Dispozițiile Legii nr. 119/2010 în temeiul căreia s-a emis H.G. nr. 737/2010, au făcut deja obiectul unor excepții de neconstituționalitate, respinse prin Decizia nr. 871/2010, în considerentele deciziei reținându-se că sunt neîntemeiate criticile ce vizau încălcarea art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 44,art. 47,art. 53,art. 135 alin. (2) lit. f) și art. 20 din Constituție , prin raportare la Primul Protocol adițional la Convenție (art. 1), Declarația Universală a Drepturilor Omului (art. 17,art. 23 pct. 3 și art. 25 pct. 1), Carta Drepturilor Fundamentale U.E. (art. 1 , art. 17 alin. (1) , art. 25,art. 34 alin. (1) și art. 52 alin. (1).
De asemenea, prin Decizia nr. 873/2010 s-a constatat că dispozițiile art. 1 lit. a), b), d)-i) și art. 2-12 din Legea nr. 119/2010 sunt constituționale, constatându-se în schimb neconstituționalitatea art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010, în raport cu prevederile art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție (este vorba de pensiile de serviciu al judecătorilor, procurorilor, respectiv magistraților-asistenți ai Curții Constituționale).
în cuprinsul acestor Decizii instanța constituțională a analizat compatibilitatea dispozițiilor Legii nr. 119/2010 cu principiile de drept național și comunitar invocate de recurente, astfel că ținând cont de ierarhia și atribuțiile instanțelor de judecată, așa cum acestea au fost reglementate în sistemul juridic românesc prin art. 146 lit. a), 147 alin. (4) din Constituție, Legea nr. 47/1992 și Legea nr. 303/2004, înalta Curte constată că nu se poate substitui și nu poate pronunța soluții contrare în probleme de drept ce au format obiectul cercetării judecătorești de către Curtea Constituțională.
Prin urmare, se observă că instanța constituțională a considerat că dispozițiile Legii nr. 119/2010 privind unele măsuri în domeniul pensiilor, care prevăd recalcularea pensiilor de serviciu prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, nu încalcă principiul constituțional instituit prin art. 15 alin. (2), al neretroactivității legii, luând în considerare componentele pensiei de serviciu reglementată prin lege specială pentru o anumită categorie profesională, respectiv pensia contributivă, care se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat și suplimentul care depășește acest cuantum și se suportă din bugetul de stat.
A constatat Curtea Constituțională că acordarea acestui supliment ține de politica statului în domeniul pensiilor și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, așa cum este reglementat de art. 47 alin. (2) Constituție, din rațiuni suficient de puternice cum ar fi criza economică, pensiile speciale putând fi eliminate.
în Decizia nr. 873/2010 instanța constituțională a clarificat conceptul de "drepturi câștigate"precizând că acestea pot cuprinde numai prestațiile realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări, care nu le-a afectat în nici un fel și așa cum a arătat și în Decizia nr. 458/2003 a statuat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul vechii legi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare".
Pe baza celor două componente ale pensiei de serviciu, ținând cont de împrejurarea că suplimentul din partea statului se acordă numai în măsura în care există resursele financiare necesare, suprimarea pe viitor a acestei componente nu încalcă art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenție, în cauza Muller contra Austriei-1972, instanța europeană subliniind că acest text nu poate fi interpretat în sensul garantării numai anumit cuantum al pensiei, ci numai a dreptului la pensie, de care recurentele nu au fost private (cauza Bechen v.Cehia 2006, Kjartan Asmundsson v. Islanda).
Sunt nefondate și criticile referitoare la existența unui tratament discriminatoriu între diferitele categorii de beneficiari ai pensiilor speciale, prin raportare la art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și Directiva 96/97/CE a Consiliului Uniunii Europene de modificare a Directivei 86/378/CEE.
Chiar Legea nr. 119/2010 a prevăzut două modalități de recalculare a pensiei, în raport cu specificul acestora , militare sau de serviciu, art. 3 din Lege, astfel că stabilirea unor modalități diferite de recalculare nu este discriminatorie, deoarece nu privește categorii profesionale identice sau similare.
Ca urmare a schimbării politicii statului în domeniul sistemului de pensii și a altor drepturi de asigurări sociale, stabilirea unor metodologii de recalculare a pensiilor pe baza unor criterii diferite, corespunzătoare statului specific unor categorii socio-profesionale aflate în situații comparabile, are la bază o justificare obiectivă, iar metodele de atingere a cestui scop sunt adecvate și necesare, în sensul excepției instituite de art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 37/2000, neexistând nici un fel de tratament discriminatoriu între metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu atât în baza H.G. nr. 735/2010 cât și a H.G. nr. 737/2010.
înalta Curte are în vedere și faptul că, în considerentele Deciziei nr. 873/2010, Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile Legii nr. 119/2010 nu intră în conflict cu Directiva 96/97/CE a Consiliului Uniunii Europene de modificare a Directivei 86/378/CEE, "care creează cadrul legal la nivelul Uniunii Europene pentru ca statele membre, în considerarea locului și a rolului unui anumit sector profesional să stabilească pentru acesta un regim profesional de securitate socială, cu respectarea principiului egalității de tratament între bărbați și femei". Astfel fiind, atâta timp cât actul normativ cu forță juridică superioară nu intră în conflict cu actul european menționat, nici actul administrativ subsidiary, H.G. nr. 737/2010, emis pentru executarea și în limitele impuse de actul de bază, Legea nr. 119/2010, nu contravine reglementării respective.
2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., înalta Curte a respins recursul, ca nefondat, neexistând motive de reformare a sentinței atacate, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 sau art. 3041din C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5466/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5453/2011. Contencios → |
|---|
