ICCJ. Decizia nr. 5336/2011. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5336/2011
Dosar nr. 763/57/2011/a1
Şedinţa publică de la 11 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, Primarul comunei P.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României şi Camera de Conturi H. anularea încheierii din 19 mai 2011 emisă de Curtea de Conturi a României,anularea în parte a deciziei din 14 ianuarie 2011, emisă de Camera de Conturi H. precum şi suspendarea aplicării măsurilor dispuse prin decizia din 2011 până la soluţionarea prezentei acţiuni.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că prin decizia din 2011 Primarul Comunei P.M. a fost obligat să ia o serie de măsuri pentru intrarea în legalitate, deşi nu există o justificare pentru acestea.
Arată că prin controlul efectuat de către Camera de Conturi H., s-a constatat că a fost acordat fără temei legal sporul de dispozitiv, pentru anul 2009, atât funcţionarilor publici ai primăriei cât şi personalului contractual şi pe cale de consecinţă s-a dispus recuperarea sumelor plătite cu acest titlu, apreciindu-se ca fiind încălcate dispoziţiile din O.U.G. nr. 108/2005, Legii nr. 53/2003, Legii nr. 273/2006, Legii nr. 188/1999 şi Legii nr. 130/1996.
Reclamantul apreciază că sporul a fost corect acordat, raportat la dispoziţiile art. 19 lit. g) din contractul colectiv de muncă aşa cum a fost completat prin actul adiţional la acest contract înregistrat la Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială a judeţului Hunedoara din 31 ianuarie 2008.
În fine, reclamantul a susţinut că drepturile respective au fost corect acordate, cu respectarea art. 12 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 130/1996, avându-şi izvorul în contractul colectiv de muncă aşa cum a fost completat prin actul adiţional la acest contract înregistrat la Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială a judeţului Hunedoara din 31 ianuarie 2008, C. mun., O.U.G. nr. 108/2005 şi Legea nr. 188/1999.
Pârâta Curtea de Conturi a României, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea cererii de suspendare ca inadmisibilă, întrucât nu s-a făcut dovada cazului bine justificat şi a pagubei iminente iar pe fond, respingerea acţiunii ca neîntemeiată, având în vedere că drepturile salariale ale personalului bugetar se stabilesc numai prin lege iar contractul de muncă invocat nu poate deroga de la aceste dispoziţii, în caz contrar el fiind nul absolut.
Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Alba-Iulia, prin sentinţa nr. 216/2011 pronunţată în data de 13 iulie 2011 a respins cererea formulată de reclamantul Primarul comunei P.M. în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României şi Camera de Conturi Hunedoara.
Prin considerentele sentinţei, prima instanţă, a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin decizia din 14 ianuarie 2011 emisă de Camera de Conturi Hunedoara s-au constatat abateri de la legalitate şi regularitate care nu au determinat producerea de prejudicii şi abateri de la legalitate şi regularitate care au determinat producerea de prejudicii. Din această din urmă categorie reclamantul a înţeles să conteste abaterile.
Împotriva acestei decizii s-a formulat contestaţie care însă a fost respinsă prin încheierea din 19 mai 2011 emisă de Curtea de Conturi a României.
Instanţa a reţinut că suspendarea executării unui act administrativ unilateral, potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004, se poate face în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente.
A arătat instanţa că,în ce priveşte cazul bine justificat, reclamantul nu a indicat nici un motiv concret care să vizeze nelegalitatea aparentă a actului dedus judecăţii. Criticile aduse vizează însăşi fondul cauzei iar, în această fază a procedurii, nu poate proceda la o analiză amănunţită, pe fond, a nelegalităţii măsurilor dispuse.
Motivele de nelegalitate invocate de reclamantă în susţinerea cazului bine justificat, presupun cercetarea în profunzime a fondului cauzei şi nu se circumscriu condiţiei prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Concluzionează prima instanţă arătând că suspendarea executării este o măsură de excepţie care se justifică numai dacă actul administrativ conţine dispoziţii a căror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu grav sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului, condiţie care nu este îndeplinită în prezenta cauză, întrucât actul în discuţie îl obligă pe reclamant să ia la rândul său măsuri de remediere a unor deficienţe stabilite de Camera de Conturi de natură a acoperi prejudiciul cauzat bugetului local.
Recursul
Împotriva susmenţionatei sentinţe a declarat recurs reclamanta Comuna P.M. prin Primar.
În motivarea cererii de recurs, reclamantul a arătat în esenţă următoarele:
- Consideră recurentul că în cauză au fost îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În speţă, existenţa unui caz bine justificat care să creeze o îndoială asupra legalităţii deciziei rezultă din faptul că această decizie excede competenţei Curţii de Conturi, astfel se arată că drepturile salariale sau de natură salarială sunt stabilite prin contractul colectiv de muncă şi care în temeiul art. 7 alin. (2) din Legea nr. 130/1996 au putere de lege între părţile contractante, câtă vreme nu au fost anulate pe calea unei acţiuni în justiţie.
- În ceea ce priveşte paguba iminentă se arată că aceasta rezultă ca urmare a măsurilor de recuperare a debitelor stabilite pe fiecare salariat, în temeiul art. 272 din C. mun.
Prejudiciul efectiv stabilit în sarcina celor 15 salariaţi ai primăriei este de 121.677,47 RON, constând în spor de dispozitiv şi alte drepturi sociale plătite în temeiul contractului colectiv de muncă - şi în situaţia în care, urmare a soluţiei de fond, s-ar impune restituirea sumelor către salariaţi ar constitui plăţi deosebit de împovărătoare pentru bugetul local al comunei.
În drept cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.
Întâmpinarea
Pârâta-intimată Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, suspendarea fiind o excepţie de la regula executării din oficiu a actelor administrative iar condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu sunt întrunite cumulativ.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Recursul nu este fondat.
Prin decizia din 4 ianuarie 2011, emisă de Camera de Conturi Hunedoara, s-au constatat abateri de la legalitate şi regularitate consemnate în procesul–verbal de constatare din 10 decembrie 2010. Acestea au constat în acordarea unor drepturi de natură salarială, în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul autorităţii, persoanelor care ocupă funcţii de demnitate publică, personalului contractual şi funcţionarilor publici, respectiv sporul de dispozitiv, plata unor sume pentru menţinerea sănătăţii şi securităţii muncii, prime de paşte, prime de ziua femeii, decontarea cheltuielilor de transport la şi de la locul de muncă, sume alocate pentru formarea profesională.
De asemenea s-a constatat că reclamanta-recurentă nu a respectat prevederile legale referitoare la calcularea şi virarea contribuţiilor la bugetul consolidat al statului pentru indemnizaţiile acordate aleşilor locali şi la întocmirea şi utilizarea documentelor privind achiziţiile, recepţiile, înregistrarea şi evidenţele contabile a materialelor pentru reparaţii şi întreţinere.
Camera de Conturi Hunedoara a dispus pentru înlăturarea abaterilor constatate stabilirea întinderii prejudiciului produs în bugetul entităţii verificate şi luarea măsurilor de recuperare a acestuia.
Reclamanta–recurentă a solicitat suspendarea executării măsurilor dispuse prin decizia din 14 ianuarie 2011 în conformitate cu art. 14 din Legea nr. 554/2004, până la desfiinţarea acţiunii de fond.
În conformitate cu prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „ În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate”.
În ceea ce priveşte cazul bine justificat , se reţine că în mod corect a apreciat instanţa fondului că reclamanta nu a indicat nici un motiv concret care să vizeze aparenta nelegalitate a actului administrativ.
Nu constituie un caz bine justificat motivul privind depăşirea competenţelor Curţii de Conturi, prin constatarea unor abateri de la legalitate şi regularitate în acordarea unor drepturi salariale sau de natură salarială.
Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public [art. 1 alin. (1) din Legea nr. 94/1992].
Procesul–verbal de constatare din 10 decembrie 2010 încheiat în urma acţiunii de audit financiar asupra contului de execuţie bugetară pe anul 2009, a fost emis în considerarea funcţiei de control prevăzută de Legea nr. 94/1992.
Art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 94/1992 precizează ca fiind audit financiar, activitatea prin care se urmăreşte dacă situaţiile financiare sunt complete, reale şi conforme cu legile şi reglementările în vigoare.
Rezultă la o primă analiză, aparentă că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, neexistând indicii de răsturnare a acesteia.
Referitor la drepturile salariale sau de natură salarială acordate, apreciate de Camera de Conturi ca reprezentând abateri de la legalitate, aceste aspecte nu pot fi analizate în mod sumar, ele constituind de fapt motivele de nelegaliate invocate de recurentul–reclamant şi care vor putea fi analizate cu ocazia soluţionării cauzei pe fond. Motivele de nelegalitate nu pot fi identice cu motivele care reprezintă un caz bine justificat.
- Referitor la condiţia prejudiciului iminent, de asemenea se constată că aprecierea instanţei de fond este corectă prin raportare la situaţia de fapt şi prevederile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, în mod corect s-a reţinut că măsurile de remediere şi de stabilire a prejudiciului în vederea recuperării acestuia, nu se încadrează în definiţia prevăzută de lege ca fiind prejudiciu iminent.
În acest sens este şi recomandarea cu privire la protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă în raport cu care „instanţa poate acorda asemenea măsuri în raport cu ansamblul circumstanţelor şi intereselor prezente atunci când executarea actului este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat şi când există un argument valabil de nelegalitate a acestuia” .
Faţă de cele reţinute mai sus, constatând că în cauză nu se conturează motive care să atragă casarea şi modificarea hotărârii recurate, în raport de dispoziţiile art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta Primăria Comunei P.M. prin Primar împotriva sentinţei nr. 216 din 13 iulie 2011 a Curţii de Apel Alba–Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5332/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5338/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
