ICCJ. Decizia nr. 5329/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5329/2011
Dosar nr. 10698/2/2010
Şedinţa publică de la 11 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a reclamanta SC V. SA, aflată în insolvenţă, a solicitat in contradictoriu cu pârâta Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate din Cadrul Ministerului Finanţelor, în temeiul dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării deciziilor din 30 iulie 2010 şi din 30 septembrie 2010 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei precum şi anularea deciziilor din 30 iulie 2010 şi din 30 septembrie 2010 emise de Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate din Cadrul Ministerului Finanţelor ca netemeinice şi nelegale .
În motivarea cererii,reclamanta arată că, în ceea ce priveşte existenta cazului bine justificat este de menţionat faptul că punerea în executare a deciziilor a cărei suspendare o solicită ar avea efecte negative, iremediabile, asupra activităţii societăţii şi personalului salariat al acesteia.
S-a menţionat faptul că, reclamanta este în reorganizare judiciară, iar prin aplicarea efectelor deciziei în discuţie, practic, posibilitatea de realizare şi aplicare a planului de reorganizare ar fi imposibilă, în condiţiile în care întreaga activitate a societăţii ar fi blocată.
Mai mult decât atât, având în vedere regimul juridic al reorganizării judiciare, care impunea respectarea unor termene stricte în ceea ce priveşte programul de plăţi pe care societatea trebuie să îl urmeze în aceasta perioadă ca urmare a obligaţiilor asumate în cadrul adunării creditorilor şi comitetului creditorilor, fiind agreat de societăţile creditoare, sub controlul administratorului judiciar, evident acesta nu s-ar mai putea respecta, iar consecinţa ar fi intrarea societăţii in procedura simplificată a falimentului, producând în acelaşi timp grave tulburări de flux financiar societăţilor creditoare.
Dintr-o altă perspectivă, arată reclamanta că admiterea cererii de suspendare se impune avându-se în vedere şi împrejurarea că prin efectele sale decizia ar fi de natură să ducă şi la disponibilizarea unui număr de peste 80 de angajaţi de care societatea dispune în prezent, locuitori ai oraşului Baia Sprie, subscrisa fiind principala sursă de venit a locuitorilor din zonă, odată cu dispariţia profilului minier al zonei.
Pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acţiunii, având în vedere că nu sunt îndeplinite condiţiile dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată şi republicată.
Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 15 aprilie 2011, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta SC V. SA, în contradictoriu cu pârâta Comisia Pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate din Cadrul Ministerului Finanţelor Publice, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă, a reţinut, aşa cum reiese din considerentele sentinţei, următoarele:
Potrivit dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată şi republicată, pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, pe lângă cerinţa iniţierii procedurii de anulare a acestuia este necesară întrunirea cumulativă a altor două condiţii, respectiv, existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube care altfel nu poate fi prevenită. Cele două condiţii prin caracterul lor imperativ denotă natura de excepţie a măsurii suspendării executării actului administrativ şi presupun dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat care să fie de natură a argumenta existenţa unui caz bine justificat şi a iminenţei pagubei.
Instanţa a constatat că, în raport de definiţia cuprinsă în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 modificată şi republicată, vădita nelegalitate a unui act administrativ, respectiv împrejurări intrinseci sau extrinseci acestuia care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului, pot fi considerate caz bine justificat pentru admiterea cererii de suspendare.
În cauză, reclamanta asimilează acestei noţiuni faptul că este în reorganizare judiciară, iar prin aplicarea efectelor deciziei, posibilitatea de realizare şi aplicare a planului de reorganizare ar fi imposibilă în condiţiile în care întreaga activitate a societăţii ar fi blocată, întrucât reorganizarea judiciară impune respectarea unor termene stricte în ceea ce priveşte programul de plăţi, în imposibilitatea de achitare a creditelor contractate, disponibilizarea unui număr de peste 80 de angajaţi ai societăţii, aspecte care nu pot fi asimilate cazului bine justificat în sensul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, iar invocarea unor presupuse ilegalităţi care afectează actul administrativ, fără un minim probatoriu care să conducă la concluzia că suspendarea executării actului administrativ se impune pentru evitarea producerii unor consecinţe grave în patrimoniul contestatoarei.
Aşadar, nici cea de-a doua condiţie impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004 referitoare la paguba iminentă pe care ar suferi-o reclamanta prin executarea deciziei, nu poate fi reţinută.
De asemenea,arată instanţa, invocarea suspendării nu este suficientă pentru a garanta reuşita planului de reorganizarea sau menţinerea în condiţii bune a activităţii.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC V. SA Baia Mare.
În motivarea cererii de recurs s-au arătat în esenţă că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, întrucât a făcut o cercetare formală a cauzei, confundând motivele cererii cu o analiză pe fond a cauzei.
- În ceea ce priveşte existenţa cazului bine justificat se arată că în cauză au fost încălcate în mod evident dispoziţiile art. 45 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., care stabilesc că „Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menţionată în actul administrativ comunicat, potrivit legii”.
Se arată de recurentă că la data la care au fost emise cele două autorizaţii, nu i se comunicase procesul–verbal de control şi nu a avut posibilitatea de a efectua vreo apărare în raport de cele reţinute în cadrul procesului verbal de control.
Instanţa de fond nu a avut în discuţie nici faptul că, anterior au mai fost efectuate două controale având acelaşi obiect, când s-a constatat că societatea ţine evidenţele exacte şi actualizate cu privire la materiile prime, lucrările în derulare şi produse accizabile finite.
- În ceea ce priveşte prejudiciul iminent, această condiţie este îndeplinită, arată recurentul, având în vedere să societatea este în reorganizare judiciară şi în condiţiile în care întreaga activitate a societăţii ar fi blocată, planul de reorganizare ar fi imposibil, producând grave tulburări de flux financiar societăţilor creditoare.
S-a mai arătat că prin efectele sale decizia ar fi de natură să ducă la disponibilizarea unui număr de peste 80 de angajaţi, societatea recurată fiind principala sursă a locuitorilor din zonă odată cu dispariţia profilului minier al zonei.
În drept cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va admite recursul formulat şi va modifica hotărârea atacată, în sensul că va admite cererea de suspendare a executării actelor administrativ fiscale atacate, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „ În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond”.
Este consacrat în jurisprudenţă faptul că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate care la rândul său, se bazează pe prezumţia de autenticitate şi veridicitate, actul administrativ constituind el însuşi titlu executoriu.
A nu executa actele administrative emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce este de neconceput într-o bună ordine juridică, într-un stat de drept şi o democraţie constituţională.
Tocmai de aceea, o întrerupere vremelnică a efectelor actelor administrative apare ca o situaţie de excepţie, care poate fi de drept , când legea o prevede [ex. art. 123 alin. (1) din Constituţie] sau judecătorească în limitele şi condiţiile prevăzute de lege.
Dispoziţiile art. 14 alin. (1) prevăd obligaţia îndeplinirii cumulative a condiţiilor cazului bine justificat şi producerea prejudiciului iminent.
În cauza dedusă judecăţii ne aflăm în situaţia prevăzută de art. 15 din Legea nr. 554/2004, în conformitate cu care „suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat, în acest caz instanţa având posibilitatea să dispună suspendarea actului administrativ atacat până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei”.
În ceea ce priveşte cazul bine justificat, Înalta Curte reţine că, recurenta–reclamantă a invocat unele aspecte privind necomunicarea actului administrativ, respectiv procesul–verbal de control, că organele de control aveau obligaţia de a-i aduce la cunoştinţă deficienţele constatate şi de a-i acorda un termen de 10 zile pentru remediere, ceea ce înseamnă că motivele de revocare invocate în decizie sunt fără temei, faptele care au stat la baza propunerii de revocare fiind necunoscute şi neopozabile.
De asemenea, s-a mai arătat că societatea s-a mai confruntat cu mai multe controale din partea organelor de specialitate, inclusiv din partea Gărzii Financiare, finalizate fără constatări sau consecinţe care să conducă la revocarea autorizaţiei de antrepozit.
Instanţa de fond a făcut o analiză eronată a condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Cazul bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube trebuie analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze.
În speţă, Înalta Curte rejudecând cererea de suspendare constată că prin decizia din 30 iulie 2010 emisă de Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse supuse accizelor armonizate, s-a decis, revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal din 28 decembrie 2008, emisă de către SC V. SA pentru încălcarea prevederilor art. 20626 alin. (1) lit. d) şi lit. e) şi art. 20655 din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc.
Pentru a se pronunţa în acest sens Comisia a avut în vedere adresa din 8 iulie 2010 prin care Garda Financiară, Comisariatul General, a transmis propunerea de revocare a autorizaţiei.
În conformitate cu prevederile art. 20626 alin. (1) lit. d) e) din C. fisc.:
„Orice antrepozitar autorizat are obligaţia de a îndeplini următoarele cerinţe:
d) să ţină evidenţe exacte şi actualizate cu privire la materiile prime, lucrările în derulare şi produsele accizabile finite, produse sau primite în antrepozitele fiscale şi expediate din antrepozitele fiscale, şi să prezinte evidenţele corespunzătoare, la cererea autorităţilor competente;
e) să ţină un sistem corespunzător de evidenţă a stocurilor din antrepozitul fiscal, inclusiv un sistem de administrare, contabil şi de securitate”
Art. 20655 din Legea nr. 571/2003 prevede:
Responsabilităţile plătitorilor de accize
(1) Orice plătitor de accize poartă răspunderea pentru calcularea corectă şi plata la termenul legal a accizelor către bugetul de stat şi pentru depunerea la termenul legal a declaraţiilor de accize la autoritatea competentă, conform prevederilor prezentului capitol şi celor ale legislaţiei vamale în vigoare.
(2) Antrepozitarii autorizaţi pentru producţie sunt obligaţi să depună la autoritatea competentă o situaţie care să conţină informaţii cu privire la produsele accizabile: stocul de materii prime şi produse finite la începutul perioadei de raportare, achiziţiile de materii prime, cantitatea fabricată în cursul perioadei de raportare, stocul de produse finite şi materii prime la sfârşitul perioadei de raportare şi cantitatea de produse livrate, la termenul şi conform modelului prezentat în normele metodologice.
(3) Antrepozitarii autorizaţi pentru depozitare sunt obligaţi să depună la autoritatea competentă o situaţie, care să conţină informaţii cu privire la stocul de produse finite la începutul perioadei de raportare, achiziţiile şi livrările de produse finite în cursul perioadei de raportare, stocul de produse finite la sfârşitul perioadei de raportare, la termenul şi conform modelului prezentat în normele metodologice.
Înalta Curte apreciază că atâta vreme cât reclamanta–recurentă invocă faptul că nu i s-au adus la cunoştinţă neregulile constatate prin procesul verbal de control, nu i s-au acordat cele 10 zile de remediere a deficienţelor constatate [potrivit pct. 88 alin. (5) din Normele Metodologice de aplicare a C. fisc.]; faptul că la controalele anterioare, nu au fost constatate deficienţe (nota de constatare din 28 mai 2009 şi nota de constatare din 21 decembrie 2009); faptul că în decizia din 30 septembrie 2010, prin care s-a soluţionat plângerea prealabilă împotriva deciziei din 30 iulie 2007 de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal, s-a reţinut că societatea nu este îndreptăţită să conteste faptul că organele de control nu au respectat prevederile legale în ceea ce priveşte remedierea deficienţelor care atrag măsura revocării, toate acestea constituie împrejurări de natură să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube.
Înalta Curte constată că întotdeauna suspendarea actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului.
În speţă, se constată că este nevoie de administrare de probe pentru lămurirea împrejurărilor de fapt, contestate de recurentul–reclamant, nefiind probate în această etapă, că autorităţile de control au permis reclamantei să ia cunoştinţă de deficienţe, să le remedieze, să aibă o bază reală pentru stabilirea prejudiciului şi a cuantumului acestuia.
Din ansamblul actelor dosarului, se apreciază că pentru a se evita exercitarea abuzivă a prerogativelor de care dispun autorităţile publice şi pentru a nu se ajunge la un risc iminent de vătămare a reclamantei–recurente, se impune suspendarea executării actelor administrative atacate.
Înalta Curte are în vedere consecinţele vătămătoare ale actului administrativ în condiţiile conturării unui caz bine justificat, în privinţa procedurii de reorganizare al societăţii precum şi disponibilizarea angajaţilor societăţii.
Faţă de cele arătate mai sus, în conformitate cu art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., se va admite recursul, se va modifica încheierea atacată, în sensul că se va admite cererea de suspendare, se va dispune suspendarea actelor administrative atacate până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC V. SA Baia Mare împotriva încheierii din 15 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică încheierea atacată în sensul că admite cererea de suspendare a executării deciziilor din 30 iulie 2010 şi din 30 septembrie 2010 emise de intimata–pârâtă Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5290/2011. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 5330/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
