ICCJ. Decizia nr. 5342/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5342/2011
Dosar nr.114/57/2010
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.C., contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Sibiu, a solicitat anularea Deciziei nr. 917 din 18 noiembrie 2010 a A.N.P.M. de numire temporară a reclamantului pe postul de conducere de şef birou Arii Protejate din cadrul A.R.P.M. Sibiu şi obligarea pârâtelor la numirea acestuia definitivă pe postul de conducere de Şef Birou Ari Protejate, din cadrul aceleaşi instituţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că prin HG nr. 918/2010 privind reorganizarea şi funcţionarea A.N.P.M. Bucureşti şi a instituţiilor aflate în subordine (agenţii judeţene şi regionale de mediu), la Sibiu unde funcţionau întâi agenţia regională de mediu cu competente pe regiunea 7 Centru, cât şi agenţie judeţeană de mediu, a rămas numai Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Sibiu.
Reclamantul a mai arătat că, până la data apariţiei HG nr. 918/2010, ocupa funcţia de Şef Serviciu Implementare Politici de Mediu, în cadrul A.R.P.M. Sibiu, cu atribuţii în domeniul gestiunii deşeurilor şi arii protejate şi biosecuritate. Prin noua hotărâre de reorganizare, acest serviciul I.P.M.a fost desfiinţat, fiind înfiinţate 2 birouri, unul pe gestiunea deşeurilor şi unul pe arii protejate şi biosecuritate. Reclamantul, deşi instituţia sa rămâne (A.R.P.M. Sibiu) este numit temporar şef birou Arii Protejate, în baza deciziei sus incriminate, iar omologul său de şef serviciu I.P.M. de la fosta agenţie locală desfiinţată, este numit definitiv şef birou gestiunea deşeurilor în cadrul noii A.R.P.M. Sibiu.
Conchide, susţinând că, în prezent, postul a fost scos la concurs de către A.N.F.P., procedură pe care reclamantul n-o acceptă, având în vedere că întruneşte toate condiţiile de numire directă pe funcţia de şef birou în conformitate cu Legea nr. 188/1999 a Statutului funcţionarilor publici, a Normelor de aplicare a HG nr. 918/2010, a atribuţiilor de serviciu, a R.O.F.-ului. Se invocă şi practica administrativă a celorlalte agenţii regionale.
Pârâtele A.N.P.M. şi A.R.P.M. Sibiu, prin întâmpinările formulate au solicitat respingerea acţiunii reclamantului ca nefondată, arătând că prin reorganizarea instituţională realizată în temeiul HG nr. 918/2010 privind reorganizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului şi a instituţiilor publice aflate în subordinea acesteia, funcţia de Şef Serviciu Implementare Politici de Mediu ocupată de reclamant nu s-a mai regăsit în structura organizatorică şi pe statul de funcţii al instituţiei, fiind desfiinţată.
Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 110/2011 pronunţată în data de 12 aprilie 2011, a respins acţiunea formulată de reclamantul C.C. în contradictoriu cu Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Sibiu, ca nefondată.
Prin considerentele sentinţei, instanţa de fond, a reţinut, în esenţă, aşa cum reiese din considerentele sentinţei, următoarele:
Reclamantul C.C. a deţinut până la data de 16 noiembrie 2010 funcţia publică de conducere de şef serviciu implementare Politici de Mediu din cadrul Agenţiei Regionale pentru Protecţia Mediului.
Prin HG nr. 918/2010 Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Sibiu şi Agenţia Judeţeană pentru Protecţia Mediului Sibiu s-au reorganizat prin absorbţia celei de-a doua de către prima, rezultând A.R.P.M. Sibiu, personalul celor două agenţii fiind preluat de agenţia regională rezultantă, în limita structurii organizatorice aprobate acesteia din urmă.
A mai reţinut prima instanţă că, urmare a desfiinţării Serviciului de implementare politici de mediu prin Decizia nr. 104 din 16 noiembrie 2010 emisă de A.R.P.M. s-a dispus ca începând cu data de 15 noiembrie 2010, reclamantul să fie numit în funcţia publică de consilier, clasa I, grad profesional superior, treapta 1 de salarizare, gradaţia 5 la Biroul Arii Protejate din cadrul A.R.P.M. reorganizată.
În legătură cu această numire, reclamantul şi-a dat acordul la data de 16 noiembrie 2010, menţionând totuşi că legea îi dă dreptul să fie trecut pe funcţie de conducere în cadrul biroului Arii Protejate, rezervându-şi dreptul de a face contestaţie.
A mai arătat instanţa că, prin contestaţia formulată, reclamantul se plânge de conduita pârâtelor care nu l-au numit direct pe o funcţie de conducere în instituţia publică ce s-a reorganizat. Anularea deciziei de numire temporară în funcţie de conducere l-ar readuce pe acesta în funcţia publică de execuţie în care a fost numit prin Decizia nr. 104 din 16 noiembrie 2010, postură din care reclamantul nu poate pretinde numirea directă pe o funcţie de conducere, numirea directă fiind posibilă de pe o funcţie de conducere pe alta, de pe o funcţie de execuţie pe alta, ori de pe o funcţie de conducere pe o funcţie de execuţie şi nu de pe o funcţie de execuţie pe o funcţie conducere, pentru că prin ipoteză nu este vorba de o funcţie publică de nivel inferior, urmare a reorganizării şi cu îndeplinirea condiţiilor legale.
Concluzionând, instanţa a arătat că la acest rezultat se putea ajunge, în condiţiile arătate, prin contestarea Deciziei nr. 104 din 16 noiembrie 2010, aşa cum reclamantul a tins iniţial când şi-a dat acordul pentru numirea sa pe funcţia de execuţie la biroul Arii protejate. Necontestarea acestui act administrativ îl definitivează, astfel că efectele sale se produc, impunându-se părţilor raportului juridic creat şi de care e obligată a ţine seama şi instanţa în rezolvarea conflictului dedus judecăţii.
Recursu.
Împotriva acestei sentinţe, în termenul legal, a declarat recurs reclamantul C.C.
În motivarea cererii de recurs, reclamantul C.C. a arătat în esenţă următoarele:
- În mod greşit prima instanţă a analizat cu precădere cererea privind anularea Deciziei nr. 917 din 18 noiembrie 2010 şi a tratat cererea privind numirea definitivă a recurentului reclamant în funcţia publică de funcţionar public de conducere, respectiv şef birou Arii Protejate, aceasta fiind cea care-i provoacă daune.
Instanţa face trimitere la Decizia nr. 104 din 16 noiembrie 2010, respectiv cea de numire în funcţia publică de execuţie de consilier clasa I pe care reclamantul-recurent nu a menţionat-o, însă se precizează de recurent că prin actul nr. 4818 din 16 octombrie 2010 de acceptare a postului de consilier, i s-a făcut o nedreptate.
- Instanţa nu a analizat prevederile art. 99 alin. 7 din Legea nr. 188/1989 şi faptul că prin noua organigramă s-au creat două funcţii de conducere de nivel inferior însă pârâta a considerat că recurentul-reclamant este neeligibil prin acordul său cu privire la numirea în funcţia de consilier şi prin neîndeplinirea condiţiilor de studii.
În ceea ce priveşte cerinţa studiilor se arată că anunţul a fost redactat ulterior luării deciziei şi din dorinţa de promovare a unei alte persoane pe postul respectiv.
- Se mai arată de recurent că simpla declaraţie că s-au modificat atribuţiile nu putea să constituie o probă, în calitatea sa de Şef Serviciu Implementare Politici de Mediu, recurentul a acoperit toate atribuţiile de pe ambele compartimente şi prin separarea celor două nu avea cum să nu acopere cele 50% din atribuţii.
- Recurentul invocă de asemenea dispoziţiile art. 3 lit. f) din Legea nr. 188/1999 republicat privind stabilitatea în exercitarea funcţiei publice, arătând că din anul 2000 a ocupat diverse funcţii de conducere şi nu a fost considerat incompatibil cu domeniile pe care le-a coordonat.
În drept cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi art. 3041 C. proc. civ.
Întâmpinarea
Pârâta-intimată Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Sibiu - a fost formulat întâmpinare la cererea de recurs şi a solicitat respingerea acesteia ca nefondată şi menţinerea sentinţei recurate. Apreciază pârâta-intimată că instituţia sa a respectat dispoziţiile art. 99 alin. (7) din Legea nr. 188/1999 iar numirea directă în funcţia de conducere nu era posibilă raportat la dispoziţiile art. 100 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte reţine că nici instanţa de fond a analizat în mod riguros cererea privind anularea Deciziei nr. 917 din 18 noiembrie 2010 şi prin prisma consecinţelor considerate de recurentul-reclamant ca derivând din această decizie şi anume numirea definitivă în funcţia publică de funcţionar public de conducere - şef birou Arii Protejate.
În mod corect instanţa de fond a apreciat că anularea deciziei de numire temporară în funcţia de conducere l-ar repune pe recurent în postura funcţiei de execuţie în care a fost numit prin Decizia nr. 104 din 16 noiembrie 2010 - de consilier clasa I la Biroul Arii Protejate.
- Aprecierile recurentului în sensul că actul de acceptare a postului de consilier a fost făcut deoarece trebuia să-şi câştige existenţa în perioada imediat următoare şi că a precizat când şi-a dat acordul, că i se face o nedreptate, au legătură cu Decizia nr. 104 din 16 noiembrie 2010 - decizie pe care recurentul-reclamant nu a contestat-o. Apărările recurentului-reclamant privind acest act administrativ nu pot fi invocate ca motive de nelegalitate în anularea Deciziei nr. 917 din 18 noiembrie 2010, în acest context.
- Se constată de asemenea că instanţa de fond a interpretat în mod corect prevederile art. 99 alin. (7) din Legea nr. 188/1999 raportat la situaţia de fapt, respectiv a subliniat că reclamantul a beneficiat de un post de execuţie în cadrul agenţiei reorganizate la care aşa cum s-a arătat mai sus recurentul-reclamant şi-a dat acordul.
- Împrejurarea că au fost create după reorganizare două funcţii de conducere la nivel inferior şi că s-a considerat că reclamantul este neeligibil deoarece nu îndeplinea condiţiile de vechime, este de asemenea fără relevanţă în ceea ce priveşte anularea Deciziei nr. 917 din 18 noiembrie 2010 - de numire cu caracter temporar în funcţia publică de conducere de şef birou - Arii Protejate, până la ocuparea postului prin concurs.
Reclamantul nu a atacat Decizia nr. 104 din 16 noiembrie 2010 - şi a arătat că înţelege să nu accepte procedura concursului pentru posturile de conducere, considerând că trebuia să fie numit de drept.
În conformitate cu prevederile art. 100 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 „În caz de reorganizare a autorităţii sau instituţiei publice, funcţionarii publici vor fi numiţi în noile funcţii publice sau, după caz, în noile compartimente în următoarele cazuri:
a) se modifică atribuţiile aferente unei funcţii publice, mai puţin de 50%".
Alin. (3) al art. 100 din Legea nr. 188/1999 prevede „În cazul în care există mai mulţi funcţionari publici, se organizează examen de către autoritatea sau instituţia publică".
Decizia nr. 917 din 18 noiembrie 2010 - nu poate fi considerată nelegală prin faptul că reclamantul nu a fost numit de drept, fără concurs în funcţia de conducere, aceasta fiind o decizie temporară pentru cel mult 6 luni, de numire în funcţie de conducere până la ocuparea acesteia prin concurs. Autoritatea publică are această posibilitate legală conform art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, în fapt fiind mai mulţi candidaţi pentru ocuparea funcţiei.
În ceea ce priveşte modificarea atribuţiilor aferente postului de conducere, precum şi schimbarea criteriilor specifice stabilite pentru funcţia publică, se reţine că aceste susţineri vizează măsura reorganizării instituţiei pârâte în urma căreia reclamantului i s-a pus la dispoziţie funcţia publică de execuţie de consilier - întrucât funcţia de Şef Serviciu Implementare Politici de Mediu nu se mai regăsea în structura organizatorică a instituţiei.
Cum reclamantul-recurent nu a contestat măsurile imediate luate ca urmare a reorganizării, aceste susţineri nu pot fi analizate şi nu sunt relevante în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, actul administrativ contestat vizând o situaţie concretă diferită.
- Referitor la dispoziţiile art. 3 lit. f) din Legea nr. 188/1999 privind stabilitatea în exercitarea funcţiei publice, Înalta Curte constată că interpretarea dată de recurent acestui principiu este eronată, neexistând în sarcina instituţiei obligaţia de a-l menţine pe recurentul - reclamant în funcţia publică de conducere - indiferent de reorganizarea la care a fost supusă, de modificarea atribuţiilor postului, a criteriilor specifice stabilite şi contrar voinţei recurentului de a se prezenta la concurs.
Principiul stabilităţii în funcţie vizează în special protejarea funcţionarului prin găsirea unei soluţii alternative de prelungire a raportului de funcţie publică în situaţii obiective, critice, care să împiedice încetarea raportului de funcţie publică intempestivă şi în dauna funcţionarului public. Nu vizează deci continuitatea într-o funcţie publică de conducere.
Faţă de cele arătate mai sus, constatând că nu există în cauză motive care să atragă modificarea sau casarea sentinţei de fond, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul C.C. împotriva Sentinţei nr. 110 din 12 aprilie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5335/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5351/2011. Contencios → |
|---|
