ICCJ. Decizia nr. 5361/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5361/2011
Dosar nr.2774/2/2010
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prima instanţă
a) cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea formulată, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul P.C. să se constate existenţa calităţii acestuia de lucrător al Securităţii.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâtul a candidat la funcţia de primar al municipiului Alexandria. Conform prevederilor art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza II din OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii verifică din oficiu, sub aspectul constatării calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii, persoanele care candidează, sunt alese sau numite în demnităţile sau funcţiile prevăzute la art. 3 lit. b) - h).
Apreciază că pârâtul a avut gradul de locotenent major în cadrul Direcţiei a II-a, Serviciul 9, Biroul 2 (1972, 1973).
În această calitate, în contextul urmăririi informative a unei persoane semnalată pentru „intenţii de evaziune şi legături suspecte cu cetăţeni străini", pârâtul a derulat următoarele măsuri:
- „introducerea mijloacelor de ascultare la domiciliul lui „D." în vederea stabilirii legăturilor, precum şi a comentariilor ce le face ia domiciliu". Anterior, pârâtul s-a deplasat la domiciliul urmăritului şi a întocmit o schiţă a apartamentului acestuia precum şi o Notă de studiu în care raportează despre situaţia vecinilor persoanei urmărite. Toate aceste acţiuni au avut ca scop evident, documentarea posibilităţii introducerii mijloacelor de ascultare;
- filajul asupra tuturor legăturilor urmăritului;
- dirijarea reţelei informative;
- interceptarea corespondenţei familiei obiectivului.
Aşa cum reiese din toate documentele cuprinse în Nota de constatare, activitatea pârâtului s-a remarcat prin acţiunile ce au avut ca efect îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Activităţile desfăşurate de către pârât, în calitate de angajat al fostei Securităţi, au îngrădit următoarele drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, recunoscute şi garantate de legislaţia în vigoare la acea dată:
- dreptul la viaţă privată, prevăzut de art. 33 (secretul corespondenţei şi al convorbirilor telefonice) din Constituţia România din 1965, coroborat cu art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
În drept, reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe prevederile art. 2 lit. a), art. 3 lit. g), art. 5 alin. (1), art. 8 lit. a), art. 11 alin. (1) din OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, coroborate cu art. 30, art. 31 alin. (1), art. 35 alin. (5), lit. a) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al C.N.S.A.S., adoptat prin Hotărârea Colegiului C.N.S.A.S. nr. 2/2008, precum şi pe dispoziţiile art. 112 al C. proc. civ.
b) întâmpinarea formulată în cauză
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a arătat că în calitate de candidat la alegerile din iunie 2008, a fost verificat din oficiu, eliberându-i-se adeverinţa nr. 242 din 29 mai 2008, din care rezultă că n-a avut calitatea de lucrător al Securităţii, în sensul legii. Aceasta n-a fost contestată în termenul de 30 de zile şi ca atare, faţă de el şi de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, are caracter definitiv.
A mai susţinut că, personal nu a îngrădit sub nici o formă drepturile şi libertăţile fundamentale cetăţeneşti prevăzute de Constituţia din 1965, drepturi reluate de altfel şi în Constituţia din noiembrie 1991. Nu a făcut nici filaj, nici interceptarea corespondentei şi nici pătrunderea în domiciliul obiectivului "D.". În acest scop erau unităţi militare anume constituite, aşa cum rezultă din decretul de înfiinţare a C.S.S. (710/1967).
A mai precizat că „D. a fost urmărit ca fiind suspect pentru "evaziune", infracţiune prevăzută de art. 253 C. pen., abrogat prin Decretul-Lege nr. 9/1989 şi legături suspecte cu cetăţeni străini. Nu "D." a fost filat ci "B." - legătura lui. Planul său de măsuri nu a fost pus în aplicare în ceea ce priveşte filajul, interceptarea şi introducerea tehnicii de ascultare.
c) sentinţa şi considerentele primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 543 din 28 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul P.C., constatând calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că activităţile desfăşurate de pârât au condus la suprimarea sau îngrădirea unor drepturi fundamentale ale omului, fiind astfel îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008.
S-a apreciat de prima instanţă că introducerea mijloacelor de ascultare la domiciliul lui „D.", întocmirea schiţei apartamentului, interceptarea corespondenţei, sunt acţiuni prin care s-au îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.
2. Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul P.C.
a) Motivele de recur.
În motivele de recurs pârâtul a susţinut că a avut calitatea de ofiţer în perioada 1 august 1967 - 31 martie 1975, dar nu a suprimat sau îngrădit drepturi fundamentale ale omului.
A precizat că a avut în supraveghere informativă întreprinderile de comerţ exterior, că măsurile pentru ascultare şi interceptare au fost dispuse de şeful de direcţie, că planul de măsuri pe care l-a întocmit nu a fost pus în aplicare.
S-a susţinut că s-a impus supravegherea lui „D.", datorită activităţii acestuia în comerţul exterior şi legăturile sale cu cetăţenii străini.
b) Analiza motivelor de recurs
Înalta Curte examinând motivele de recurs, acţiunea reclamantului, apărările pârâtului, probele cauzei şi legislaţia aplicabilă, reţine:
Situaţia de fapt:
Recurentul-pârât C.P. a avut gradul de locotenent major în cadrul Direcţiei a II-a, Serviciul 9, biroul nr. 2.
Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a apreciat că pârâtul C.P. a avut calitatea de ofiţer al Securităţii şi a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Legislaţia aplicabilă:
OUG nr. 24/2008, art. 2 lit. a) „lucrător al Securităţii - orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, în scopul susţinerii puterii totalitar comuniste".
Din examinarea prevederilor art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008 rezultă că pentru a se stabili calitatea de lucrător al Securităţii, trebuie întrunite cumulativ două condiţii, respectiv persoana să fi avut calitatea de ofiţer sau subofiţer al Securităţii şi în perioada 1945 - 1989 şi să fi desfăşurat activităţi care au avut drept consecinţă suprimarea sau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, în scopul susţinerii puterii totalitar comuniste.
În ceea ce priveşte prima condiţie, aceasta este îndeplinită în cauză, însă nu este suficientă pentru a conduce la atribuirea calităţii de lucrător al Securităţii.
Pentru a stabili calitatea de lucrător, instanţa are obligaţia legală de a stabili vinovăţia persoanei respective, pe baza materialului probator depus de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
În speţa analizată, instanţa de fond a pronunţat o soluţie nelegală în raport de probatoriul administrat de C.N.S.A.S.
Începând cu 8 septembrie 1972 a fost urmărit informativ de către Direcţia a II-a numitul D.A., urmărire ce a încetat la 26 martie 1973.
În acest sens, s-a întocmit la 20 septembrie 1972 un plan de măsuri pentru acţiunea „D.", pentru punerea sub supraveghere a obiectivului B. (cetăţean israelian), pentru interceptarea corespondenţei familiei D.
Din notele întocmite la 26 octombrie 1972 rezultă că s-a consemnat starea de spirit a numitului D.A. în momentul schimbării acestuia din funcţia de director al Geomin. Ulterior, s-a întocmit un studiu pentru posibilitatea introducerii mijloacelor de ascultare la domiciliul lui D.A.
Prin nota-raport întocmită la 26 martie 1973 s-a propus de C.P. închiderea dosarului de urmărire informativă a lui D.A.
Examinarea acţiunilor întreprinse de recurent demonstrează că notele raport întocmite de acesta nu relevă îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, reprezentând aspecte legate de activitatea profesională a persoanei supravegheate.
De asemenea, din probele cauzei rezultă că schiţa apartamentului lui D.A. s-a întocmit în raport de poziţia apartamentului familiei Z.
În aceste circumstanţe, supravegherea nu îndeplineşte condiţia impusă de art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008 privind desfăşurarea de activităţi prin care s-au suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Înalta Curte arată că în Decizia nr. 843/2011 şi Decizia nr. 530/2009 ale Curţii Constituţionale, s-a statuat că OUG nr. 24/2008 urmăreşte deconspirarea, prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică şi politică a acestora şi fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a vreunei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Considerentele deciziilor de mai sus au efect obligatoriu, astfel că vor produce efecte la soluţionarea prezentului recurs.
Motivele reclamantului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, potrivit cărora orice informaţie obţinută fără acordul persoanei şi care nu viza apărarea intereselor naţionale, constituie încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, sunt nefondate.
Drepturile omului reglementate prin diverse instrumente internaţionale au un regim juridic diferit, în raport de conţinutul lor.
Astfel, există drepturi intangibile, care nu pot fi suprimate, suspendate sau limitate sub nicio formă, acestea fiind dreptul la viaţă, dreptul de a nu fi supus la tratamente inumane sau degradante, dreptul de a nu fi adus în stare de sclavie şi dreptul la neretroactivitatea legii penale, drepturi ce se regăsesc inclusiv în Pactul privitor la drepturile civile şi politice.
Însă, atât actele internaţionale cât şi cele interne pot institui limitări ale exerciţiului unor drepturi şi libertăţi ale omului, cu îndeplinirea cumulativă a trei condiţii esenţiale, limitările să fie prevăzute de legea naţională în materie, să aibă un scop legitim şi să fie necesare într-o societate democratică.
În cazul lui D.A., supravegherea s-a justificat prin natura funcţiei pe care o deţinea în comerţul exterior al României, urmărindu-se un scop legitim de protejare a intereselor economice ale statului român.
O astfel de abordare nu are legătură cu regimul comunist, ci are în vedere apărarea intereselor statului român, care sunt prioritare intereselor private, acestea din urmă fiind subordonate intereselor naţionale generale.
Trebuie arătat că apărarea intereselor economice ale unei ţări reprezintă un scop legitim în orice sistem, motiv pentru care activitatea pârâtului-recurent nu poate fi circumscrisă scopului de susţinere a puterii totalitar comuniste.
c) Soluţia instanţei de recurs
Având în vedere considerentele acestei decizii, Înalta Curte constată că recursul declarat de C.P. este fondat, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ. îl va admite şi va modifica sentinţa recurată în sensul respingerii acţiunii Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de C.P. împotriva Sentinţei civile nr. 543 din 28 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată în sensul că respinge acţiunea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5359/2011. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 5393/2011. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
