ICCJ. Decizia nr. 5359/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5359/2011
Dosar nr.683/2/2010
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat să se constate existenţa calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârâtul B.I.
În motivarea cererii s-a arătat că urmare a cererii de verificare din 26 mai 2008 adresată C.N.S.A.S. de către I.C., s-a procedat la verificarea pârâtului sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, iar din cuprinsul Notei de constatare nr. S/D3359 din 29 octombrie 2009 şi a înscrisurilor ataşate acesteia s-a stabilit că, pârâtul având gradul de locotenent (1957), colonel (1985 - 1989) şi funcţia de adjunct al şefului securităţii municipiului Bucureşti (1985 - 1989) a procedat la supravegherea informativă a unui fost deţinut politic şi a pus la dispoziţia Direcţiei Securităţii Statului informaţii despre o persoană emigrată într-o ţară capitalistă.
Totodată, pârâtul a aprobat măsuri referitoare la adepţii mişcării spirituale Meditaţia transcendentală în sensul avertizării persoanei avută în vedere de către organele de securitate.
Se susţine că activităţile desfăşurate de către pârât au fost de natură să suprime drepturi şi libertăţi fundamentale recunoscute şi garantate de legislaţia în vigoare la acea dată, respectiv dreptul la libertatea de exprimare şi dreptul la viaţă privată (art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului), dreptul la liberă circulaţie prevăzut de art. 12 din pactul internaţional privind drepturile civile şi politice, dreptul la libertate conştiinţei şi a religiei prevăzut de art. 30 din Constituţia România din 1965 coroborat cu art. 18 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 456 din 25 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost admisă acţiunea reclamantului şi s-a constatat calitatea de lucrător al Securităţii în privinţa pârâtului B.I.
Pentru a motiva această soluţie, instanţa de fond a reţinut că din înscrisurile existente la dosarul cauzei reiese că pârâtul B.I. a avut gradele de locotenent (1957), colonel (1985 - 1989) şi funcţia de adjunct al şefului securităţii municipiului Bucureşti (1985 - 1989).
În raport de conţinutul acestor înscrisuri, Curtea a apreciat îndeplinită prima condiţie impusă de dispoziţiile art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008, în sensul că pârâtul a avut calitatea de subofiţer al Miliţiei cu atribuţii pe linie de securitate în perioada 1964 - 1968.
Din Nota informativă din 5 aprilie 1957 completată şi semnată olograf de pârât reiese că acesta a dispus urmărirea informativă a numitului I.C., condamnat pentru activitate legionară, în sensul cunoaşterii persoanelor cu care acesta întreţinea legături supravegherii fizice a acestuia, a verificării corespondenţei şi a plasării mijloacelor tehnice operative în domiciliul acestuia.
Din adresa din 7 noiembrie 1988 semnată olograf de către pârât se poate reţine faptul că acesta a dispus urmărirea unei persoane rămasă ilegal în străinătate, precum şi măsurile apreciate necesare de către pârât în vederea supravegherii acestei persoane şi a familiei sale.
Raportul cu propuneri de scoatere din SI a numitei M.M. din 6 mai 1989, aprobat prin semnătură olografă de către pârât, relevă faptul că pârâtul în calitatea sa a aprobat influenţarea pozitivă a unui membru al mişcării spirituale Meditaţia transcedentală, iar adresa din 26 ianuarie 1985 de asemenea, semnată olograf de pârât demonstrează faptul că în calitatea sa pârâtul a dispus supravegherea unei persoane aflată în atenţia Securităţii municipiului Bucureşti, în calitatea acesteia de director la Combinatul agricol Crevedia, prin comunicarea comportamentului său în străinătate, dar şi prin relaţiile familiei acestuia, respectiv ale soţiei şi fiului numitului C.R.V.
În consecinţă, Curtea a reţinut că şi a doua condiţie prevăzută de dispoziţiile art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008 este îndeplinită în sensul că prin acţiunile întreprinse în calitatea sa de angajat al Securităţii Statului, pârâtul a adus atingere dreptului la libertatea de exprimare şi dreptul la viaţă privată (art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului), dreptului la liberă circulaţie prevăzut de art. 12 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice şi dreptului la libertate conştiinţei şi a religiei prevăzut de art. 30 din Constituţia România din 1965 coroborat cu art. 18 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul B.I. şi a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinţei şi, ca urmare a rejudecării cauzei pe fond, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În cadrul motivelor de recurs s-au invocat:
- necompetenţa materială a instanţei de contencios administrativ pentru că acţiunea este întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ.;
- excepţia lipsei de interes;
- excepţia lipsei calităţii de reprezentant a C.N.S.A.S. şi implicit excepţia lipsei calităţii procesuale active pentru că CNSAS nu a acţionat în baza unui mandat legal de reprezentare;
- excepţia necompetenţei materiale faţă de obiectul cauzei pentru că legea contenciosului administrativ este prohibitivă în a se pronunţa în materia actelor administrative de comandament militar.
Pe fondul cauzei, este criticată soluţia instanţei de fond pentru că deşi s-a reţinut încălcarea unor drepturi şi libertăţi fundamentale nu s-au depus înscrisuri din care să rezulte că a realizat acele sarcini impuse de un plan de măsuri, nu a luat declaraţii, nu a semnat procesul-verbal de interogatoriu.
Nu pot fi asimilate unor acte de îngrădire a drepturilor civile, simpla caracterizare şi cunoaşterea muncii şi preocupărilor unei persoane prin caracterizarea sa, conduita în societate şi în grupul relaţional.
4. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul pentru următoarele considerente:
Referitor la excepţiile invocate, acestea vor fi respinse, fiind neîntemeiate.
Excepţia necompetenţei materiale a instanţei de contencios administrati.
Potrivit art. 1 alin. (1) din OUG nr. 24/2008, în forma iniţială, acţiunea în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii se introducea la Secţia de contencios administrativ a Tribunalului Bucureşti.
Ulterior, prin Legea nr. 293/2008, art. 1 alin. (1) a fost modificat şi s-a stabilit competenţa exclusivă în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Prin urmare, suntem în prezenţa unei competenţe exclusive, speciale stabilită printr-o dispoziţie expresă a legii şi nu poate fi contestată competenţa materială a instanţei care a soluţionat cauza în fond.
Excepţia lipsei de interes
Şi această excepţie este nefondată deoarece interesul în promovarea acţiunii rezultă chiar din motivul pentru care a fost promovată OUG nr. 24/2008, acela de a permite accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, ca parte a poliţiei politice.
Excepţia lipsei calităţii de reprezentant a C.N.S.A.S. şi a lipsei calităţii procesuale active a C.N.S.A.S. vor fi respinse pentru că legea a stabilit că persoanele îndreptăţite care solicită accesul la propriul dosar se adresează C.N.S.A.S., dar acesta poate efectua verificări şi ca urmare a sesizării din oficiu.
În art. 14 din OUG nr. 24/2008 au fost stabilite atribuţii la C.N.S.A.S. şi în art. 24 sunt stabilite atribuţiile Colegiului C.N.S.A.S., iar pentru Notele de constatare care sunt aprobate, se dispune introducerea acţiunii în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii.
Pe fondul motivelor de recurs, criticile formulate sunt întemeiate.
Potrivit art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008, lucrător al Securităţii este orice persoană care având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, în scopul susţinerii puterii totalitar comuniste.
Din examinarea prevederilor art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008 rezultă că pentru a se stabili calitatea de lucrător al Securităţii, trebuie întrunite cumulativ două condiţii, respectiv persoana să fi avut calitatea de ofiţer sau subofiţer al Securităţii şi în perioada 1945 - 1989 să fi desfăşurat activităţi care au avut drept consecinţă suprimarea sau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, în scopul susţinerii puterii totalitar comuniste.
În ceea ce priveşte prima condiţie, aceasta este îndeplinită însă nu este suficientă pentru a conduce la atribuirea calităţii de lucrător al Securităţii.
Pentru a stabili calitatea de lucrător, instanţa are obligaţia legală de a stabili vinovăţia persoanei respective, pe baza materialului probator depus de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
În speţa analizată, instanţa de fond a pronunţat o soluţie nelegală în raport de probatoriul administrat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, din care rezultă că reclamantul nu a desfăşurat activităţi care să fi condus la suprimarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, aşa cum se va explica în continuare.
Domnul I.C., care a solicitat efectuarea verificărilor, a făcut parte dintr-o grupare legionară, fiind şi condamnat pentru această activitate.
Mişcarea legionară a debutat în perioada interbelică, făcând parte din categoria mişcărilor extremiste de dreapta, fiind interzisă şi sancţionată chiar prin Legea nr. 80/1941 pentru reprimarea faptelor ce pun în primejdie existenţa şi interesele statului.
Mişcările şi partidele politice extremiste, atât cele de dreapta cât şi cele de stânga, încalcă normele statului democratic, fiind ele însele prin scop şi acţiune, de natură a afecta drepturile şi libertăţile omului, esenţa statului de drept.
Într-un astfel de context supravegherea persoanelor care au făcut sau fac parte din mişcări ori partide extremiste, fie de dreapta, fie de stânga, se circumscrie scopului de a veghea la siguranţa, securitatea statului, a drepturilor şi libertăţilor individuale.
Drepturile omului reglementate prin diverse instrumente internaţionale au un regim juridic diferit, în raport de conţinutul lor.
Astfel, există drepturi intangibile, care nu pot fi suprimate, suspendate sau limitate sub nicio formă, acestea fiind dreptul la viaţă, dreptul de a nu fi supus la tratamente inumane sau degradante, dreptul de a nu fi adus în stare de sclavie şi dreptul la neretroactivitatea legii penale, drepturi ce se regăsesc inclusiv în Pactul privitor la drepturile civile şi politice.
Însă, atât actele internaţionale cât şi cele interne pot institui limitări ale exerciţiului unor drepturi şi libertăţi ale omului, cu îndeplinirea cumulativă a trei condiţii esenţiale, limitările să fie prevăzute de legea naţională în materie, să aibă un scop legitim şi să fie necesare într-o societate democratică.
În ceea ce priveşte activitatea mişcării legionare, aceasta a fost interzisă, deci prevăzută în legea naţională, s-a urmărit un scop legitim, în sensul că s-a avut în vedere atât protejarea securităţii publice, a ordinii publice, cât şi apărarea drepturilor şi libertăţilor altor persoane, iar măsura a fost necesară.
Trebuie precizat că toate societăţile democratice, toate statele de drept limitează şi chiar interzic manifestările extremiste, al căror efect negativ acoperă atât ordinea şi securitatea publică, cât şi libertăţile şi drepturile altor cetăţeni.
În aceste condiţii supravegherea unor membrii ai unei mişcări extremiste, nu îndeplineşte condiţia impusă de art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008 privind desfăşurarea de activităţi prin care s-au suprimat ori s-au îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, întrucât acestea au fost şi sunt supuse unor limitări.
Activitatea pârâtului-intimat s-a circumscris acestor limitări şi ca urmare, soluţia instanţei de fond este netemeinică şi nelegală.
Înalta Curte, arată că în Decizia nr. 843/2011 şi Decizia nr. 530/2009 ale Curţii Constituţionale, s-a statuat că OUG nr. 24/2008 urmăreşte deconspirarea, prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică şi politică a acestora şi fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a vreunei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Considerentele deciziilor de mai sus au efect obligatoriu, astfel că vor produce efecte la soluţionarea prezentului recurs.
Analiza motivelor de recurs se circumscrie numai la persoana lui I.C., pentru că acesta a sesizat C.N.S.A.S., iar cu privire la celelalte persoane incluse în Nota de constatare nr. DI/I/3646 din 23 noiembrie 2009 acestea nu pot forma obiectul analizei în cadrul prezentei acţiuni, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Acţiunea în constatare a avut la bază cererea de verificare adresată de I.C. în baza art. 6 alin. (1) din OUG nr. 24/2008.
Astfel, conform art. 1 alin. (1) din această reglementare, orice cetăţean român sau străin, care după 1945 a avut cetăţenie română, precum şi orice cetăţean al unei ţări membre a Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru al Uniunii Europene au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de Securitate, precum şi la alte documente şi informaţii care privesc propria persoană.
Acest drept se exercită la cerere şi constă în studierea nemijlocită a dosarului şi eliberarea de copii de pe actele dosarului şi de pe alte înscrisuri care privesc propria persoană.
Art. 1 alin. (7) din ordonanţă prevede că persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului, şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.
Art. 1 alin. (9) din ordonanţă precizează faptul că exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1) - (3), (6) şi (7) se face personal sau prin reprezentant cu procură specială şi autentică.
Din interpretarea textelor legale anterior citate, rezultă că nu orice persoană poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea unui dosar întocmit de această instituţie, ci numai acele persoane care, având acces la propriul dosar, au constatat că au fost subiecţi ai unui dosar din care rezultă că au fost urmărite de Securitate.
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte sfera verificării calităţii de lucrător al Securităţii, aceasta este limitată la ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului solicitantului, respectiv persoana subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, iar nu şi a altor persoane.
Cu alte cuvinte, legea în materie a statuat că verificarea calităţii de lucrător al Securităţii se face numai cu privire la ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea propriului dosar al solicitantului, iar nu şi la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au cerut verificarea.
Având în vedere nelegala sesizare a instanţei de contencios administrativ cu prezenta acţiune în constatare, Înalta Curte nu va mai proceda la verificarea îndeplinirii condiţiilor impuse de art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii, pentru alte persoane decât aceea care a solicitat verificarea.
De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, modificată sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii Consiliului pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de B.I. împotriva Sentinţei civile nr. 456 din 25 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată în sensul că respinge acţiunea C.N.S.A.S. ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5351/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5361/2011. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
