ICCJ. Decizia nr. 5335/2011. Contencios

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 5335/2011

Dosar nr.893/36/2010

Şedinţa publică din 11 noiembrie 2011

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Procedura în faţa Curţii de Apel.

Prin cererea adresată Curţii de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal şi înregistrată sub nr. 893/36/01 august 2011, reclamanta SC U.H. SA a chemat în judecată pârâta Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună suspendarea executării următoarelor acte administrative:

- Decizia nr. 168 din 01 iulie 2011, D.V. 11ROCT1970I0015522/20 aprilie 2011; D.V. 11ROCT1970I00127398/15 iunie 2011.

- Decizia nr. 169 din 04 iulie 2011 D.V. ROCT1970I0016693/27 aprilie 2011.

- Decizia nr. 170 din 04 iulie 2011 D.V. 11ROCT1970I0007615/09 martie 2011.

- Decizia nr. 174 din 06 iulie 2011 D.V. 11ROCT1970I0012363/08 aprilie 2011, motivând în esenţă că, sub aspect procedural, dreptul său de a contesta masurile nelegale dispuse prin deciziile pentru regularizarea situaţiei nr. 168, nr. 169, nr. 170 şi nr. 174/2011, este fundamentat pe dispoziţiile art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004 şi că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la prima condiţie a precizat reclamanta că din analiza situaţiei de fapt prezentată în cererea de chemare în judecată, se poate reţine concluzia unei vădite nelegalităţi, care, conturează în mod just, cerinţa cazului bine justificat, necesar suspendării executării actului administrativ atacat.

Referitor la cea de-a doua condiţie reclamanta a învederat că, această cerinţă, a pagubei iminente, ce i s-ar produce în cazul executării, este îndeplinită în cauză, atât în considerarea valorii debitului, în sine, incontestabil mare (1.880.818 RON), cât şi faţă de patrimoniul societăţii, fiind direct afectat de o executare silită, iar aceasta ar putea atrage chiar falimentul societăţii.

Arată reclamanta că, toate operaţiunile vamale, cuprinse în actul de control şi Decizia contestată, au la bază aprobarea prealabilă a autorităţii vamale emitente, şi prin urmare, faţă de aceste operaţiuni consideră că "[...] nu a luat naştere nici o datorie vamala la import [...]", şi, pe cale de consecinţă, nu datorează suma totală de 1.880.818 RON, reprezentând accize şi diferenţe de TVA, precum şi accesorii aferente acestora (dobânzile şi penalităţile de întârziere).

Prin întâmpinare, pârâta Direcţia Regională Vamală Constanţa - Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, în Numele şi pe seama Autorităţii Naţionale a Vămilor, a solicitat, în referire la fondul cauzei, respingerea ca nefondată a cererii de suspendare a executării formulată de SC U.H. SA, invocând excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare a executării Deciziilor pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal încheiate de Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, motivând că susţinerile reclamantei potrivit cărora: „Pentru fiecare partidă de marfă există aprobarea autorităţii vamale competente, conform proceselor verbale de sigilare/desigilare şi documentelor electronice de import", sunt nefondate deoarece; documentele la care face trimitere reclamanta, nu privesc momentul depunerii şi acceptării declaraţiilor vamale, sigilarea şi desigilarea au avut loc după acordarea liberului la vamă, „aprobarea … documentelor electronice de import" (declaraţiile vamale) nu constituie aprobări sau autorităţi ale operaţiunilor vamale iar procesele-verbale de sigilare/desigilare, au ca obiect marcatori - alte mărfuri decât cele în cauză, competenţele legate de marcarea produselor energetice revin altei structuri din cadrul autorităţii vamale decât cele competente, în plasarea sub regim vamal al mărfurilor sau în reverificarea declaraţiilor vamale.

În referire la existenţa în speţă a „cazului bine justificat" şi a „pagubei iminente" pârâta apreciază că, în speţă, nu sunt întrunite cerinţele legale, aceasta cu atât mai mult, cu cât, principiul executării din oficiu a actului administrativ derivă din „prezumţia de legalitate", autenticitate şi veridicitate a acestuia, motiv pentru care, suspendarea actului administrativ apare ca o situaţie de excepţie, solicitându-se instanţei a aprecia ansamblul circumstanţelor şi intereselor prezente.

În privinţa excepţiei de inadmisibilitate a promovării cererii, se învederează că, introducerea contestaţiei administrative, chiar dacă nu are efect suspensiv de executare, face ca, în speţă, să fie aplicabile dispoziţiile art. 205, cu referire la art. 208 C. proCod Fiscal, ce derogă de la dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

2. Hotărârea Curţii de Apel.

Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal prin Sentinţa nr. 258/CA pronunţată în data de 25 august 2011, a admis cererea formulată de reclamanta SC "U.H." SA, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa şi în consecinţă a dispus suspendarea executării actelor administrative.

- Decizia nr. 168 din 01 iulie 2011, D.V. 11ROCT1970I0015522/20 aprilie 2011;
D.V.11ROCT1970I00127398/15 iunie 2011.

- Decizia nr. 169 din 04 iulie 2011, D.V. 11ROCT1970I0016693/27 aprilie 2011.

- Decizia nr. 170 din 04 iulie 2011 D.V. 11ROCT1970I0007615/09 martie 2011;

- Decizia nr. 174 din 06 iulie 2011 D.V. 11ROCT1970I0012363/08 aprilie 2011, până la soluţionarea irevocabilă a fondului.

Pentru a pronunţa astfel instanţa de fond, a reţinut următoarele:

Reclamanta a făcut dovada formulării contestaţiei - cu caracter de plângere prealabilă a Deciziilor pentru regularizarea situaţiei nr. 168 din 05 iulie 2011, nr. 169 din 04 iulie 2011, nr. 170 din 04 iulie 2011 şi nr. 174 din 06 iulie 2011 şi anexele la care face referire, înregistrată la autoritatea emitentă sub nr. 7039 din 26 iulie 2011.

Totodată, reclamanta a făcut dovada depunerii cauţiunii în sumă de 500 RON, conform recipisei de consemnare nr. 921449/1 din 12 august 2011, emisă de CEC BANK Sucursala Constanţa, precum şi a sumei de 93.450 RON, conform recipisei de consemnare nr. 923619/2 din 19 august 2011, emisă de CEC Bank Sucursala Constanţa, potrivit dispoziţiilor art. 215 alin. (2) C. proCod Fiscal

În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevăd, în cazuri bine justificate" şi pentru „prevenirea unei pagube iminente", instanţa a constatat că s-a făcut dovada existenţei unui caz bine justificat întrucât din actele şi lucrările dosarului, reiese că, uzitând de dispoziţiile art. 7 intitulat „Rolul activ" alin. (5) din C. proc. fiscală, reclamanta a beneficiat de răspunsul autorităţii, emis cu adresa nr. 19320/23 decembrie 2010, prin care i-a fost comunicată procedura legală, pe care a respectat-o întocmai, operaţiunile fiind acceptate de autoritatea vamală.

Drept, urmare, operaţiunile în cauză, au fost aprobate de autoritatea vamală, prin acordarea liberului de vamă, în condiţiile de scutire directă de la plata accizelor, pentru ca, mai apoi, prin întocmirea Deciziilor pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 168, nr. 169, nr. 170 şi nr. 174/2011, să se revină asupra scutirii de plată.

Din această perspectivă, reţine Curtea că, faţă de conţinutul dispoziţiei cuprinsă în art. 228 C. vamal al României, autoritatea vamală nu putea reveni retroactiv asupra concluziilor sale, după ce, în prealabil, a aprobat operaţiunea, pentru ca, ulterior, să solicite plata unor diferenţe de impozite şi accesorii, atât timp cât, Codul vamal comunitar şi Codul vamal român, interzic aceasta, prin reglementările lor, pentru respectarea unui principiu de interpretare a normelor de drept consacrat „Nemo auditur proprium turpitudinem allegans" - nimeni nu poate invoca în susţinerea intereselor sale, propria sa culpă/turpitudine.

În referire la cea de-a doua condiţie de admisibilitate a cererii, instanţa a reţinut din actele dosarului că prin executarea silită a actului administrativ va fi afectată în mod deosebit activitatea reclamantei prin blocarea şi/sau poprirea conturilor societăţii, înscrierea somaţiei în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Imobiliare, fapt ce va duce, la încetarea creditării din partea societăţilor bancare, considerarea ajungerii la scadenţă a creditelor acordate de acestea şi demararea procedurilor de executare silită de către băncile creditoare, ce pot culmina cu închiderea activităţii şi chiar falimentul societăţii.

3. Recursul declarat de pârâtă.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat recurs pârâta Direcţia Regională Vamală Constanţa - Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, în numele şi în seama Autorităţii Naţionale a Vămilor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând generic prevederile art. 299 - 316 C. proc. civ. şi solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii de suspendare a executării actelor administrative emise de organele de specialitate.

În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă arată că sentinţa a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. deoarece nu s-au avut în vedere condiţiile imperative de admisibilitate a cererii de suspendare potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu privire la întrunirea celor două condiţii obligatorii şi cumulative, existenţa unor cazuri bine justificate şi prevenirea producerii unei pagube iminente şi că intimata-contestatoare nu a făcut dovada cu înscrisuri doveditoare a producerii unei pagube iminente şi nu s-au precizat condiţiile de fond şi formă nelegale ale sumelor datorate în cuantum total de 1.188.818 RON.

Recurenta-pârâtă motivează că principiul executării din oficiu a actului administrativ derivă din prezumţiile de legalitate, autenticitate şi veridicitate ale acestuia iar suspendarea actului administrativ apare ca o situaţie de excepţie, care determină punerea în balanţă a interesului social cu cel personal, reţinerea priorităţii unuia din aceste interese fiind subsumată principiului legalităţii, iar din situaţia de fapt, expusă reiese legalitatea întocmirii actelor administrative fiscale a căror suspendare se cere, acte emise de către Serviciul de Inspecţie Fiscală şi Control ulterior din cadrul Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa.

Apreciază că aspectele expuse de intimata-contestatoare în susţinerea nelegalităţii actelor administrative fiscale emise de organul de control vamal ulterior sunt lipsite de echivoc iar simplele afirmaţii neurmate de dovedirea unei situaţii care să probeze cazul bine justificat al cererii de suspendare şi iminenta producerii unei pagube nu sunt de natură să conducă la suspendarea executării acestora.

Cum Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nu a finalizat procedura administrativă prin emiterea unei decizii care să analizeze fondul raportului juridic fiscal şi, implicit aparenţa de nelegalitate a actelor administrative fiscale contestate, apreciază că intimata-contestatoare SC U.H. SA, în lipsa unei decizii de soluţionare definitive în sistemul căilor administrative de atac, nu prezintă argumente care să evidenţieze caracterul ilegal al actelor emise de organul de control vamal, justificând în acest sens şi admisibilitatea cererii de suspendare a executării.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă prezintă succint evenimentele desfăşurate (situaţia de fapt) ce au condus la stabilirea obligaţiilor fiscale prin deciziile pentru regularizarea situaţiei atacate, antamând fondul cauzei respectiv verificarea operaţiunilor efectuate de intimata-reclamantă, susţinând că aceasta nu putea beneficia de regimul de scutire de la plata accizelor la import, în temeiul art. 20660 alin. (1) lit. b) din C. fiscal, atâta timp cât acest regim de scutire directă se aplică doar utilizatorilor finali ai produselor energetice (deţinători de mijloace de transport agreate pentru navigaţia în apele comunitare şi pe căile navigabile interioare), în condiţiile impuse de lege pentru aprovizionarea şi desfăşurarea activităţilor de navigaţie.

Cât priveşte condiţia pagubei iminente de asemenea, se consideră neîndeplinită deoarece paguba iminentă nu se prezumă ci trebuie dovedită iar simplul fapt că executarea sumelor stabilite de controlul vamal prin emiterea Deciziile pentru regularizarea situaţiei în cauză, ar putea începe, nu reprezintă un motiv de fundamentare a cererii de suspendare a executării actelor administrative fiscale în cauză, întrucât există posibilitatea reparării ulterioare a prejudiciului, prin anularea actelor administrative atacate şi restituirea sumelor încasate.

4. Apărarea intimatei-reclamante.

Prin întâmpinarea înregistrată la 31 octombrie 2011, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu consecinţa menţinerii hotărârii atacate ca fiind temeinică şi legală.

Intimata a insistat asupra legalităţii soluţiei adoptate de Curtea de Apel, arătând că a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor impuse de lege, atât cazul bine justificat cât şi paguba iminentă la care se adaugă depunerea cauţiunii de aproximativ 100.000 RON.

Aparenţa de nelegalitate şi deci cazul bine justificat rezultă din grava inconsecvenţă de raţionament a organului fiscal-vamal cât şi din împrejurarea că s-a eliberat certificatul fiscal nr. 10049998 din 28 iunie 2011 din care rezultă că nu are nicio obligaţie de plată restantă.

În ceea ce priveşte paguba iminentă arată că a făcut dovada prin înscrisurile depuse a condiţiilor grave în care funcţionează societatea iar executarea sumei de aproximativ 2.000.000 RON ar conduce la falimentul acesteia.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Analizând actele şi lucrările dosarului, motivele de recurs şi examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte a reţinut că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii, nefiind incident în speţă niciun motiv care să impună casarea sau modificarea acesteia, pentru considerentele în continuare arătate.

Prin actele administrative fiscale a căror suspendare a fost dispusă de instanţa de fond în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi art. 215 alin. (2) C. proCod Fiscal s-au stabilit în sarcina intimatei-reclamante obligaţia de plată a sumei totale de 1.880.818 RON reprezentând accize şi diferenţe TVA, decizii pentru regularizarea situaţiei (D.R.S.) privind obligaţii suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 168 din 01 iulie 2011 însoţită de Procesul-verbal de control nr. 6264 din 01 iulie 2011, D.R.S. nr. 169 din 04 iulie 2011 însoţită de Procesul-verbal de control nr. 6355 din 04 iulie 2011, D.R.S. nr. 170 din 04 iulie 2011 însoţită de Procesul-verbal de control nr. 6356 din 04 iulie 2011 şi D.R.S. nr. 174 din 06 iulie 2011 însoţită de Procesul-verbal de control nr. 6428 din 06 iulie 2011, emise de către Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa.

Hotărârea Curţii de Apel reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor textului de lege menţionat, înscrisurile depuse la dosar conducând la concluzia îndeplinirii condiţiilor cumulativ prevăzute de lege pentru suspendarea actului administrativ, cazul bine justificat şi paguba iminentă.

În speţă, făcându-se dovada unui caz bine justificat, prin sentinţa recurată, în mod legal a fost admisă cererea de suspendare.

În privinţa primei condiţii, legea nu conţine reglementări, dar este evident că existenţa unui caz bine justificat, care să înfrângă principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu, impune existenţa unei îndoieli puternice asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ care este emis pe baza legii şi pentru executarea acesteia.

Această condiţie este îndeplinită în cauză, având în vedere că au fost invocate motive de nelegalitate a actelor atacate, precum şi inconsecvenţa de raţionament a organului fiscal reţinută de prima instanţă, în interpretarea tranzacţiilor comerciale derulate de reclamantă, în condiţiile în care uzitând de dispoziţiile art. 7 intitulat „Rolul activ" alin. (5) din C. proCod Fiscal, a beneficiat de răspunsul autorităţii, emis cu adresa nr. 19320/23 decembrie 2010, prin care i-a fost comunicată procedura legală, pe care a respectat-o întocmai, operaţiunile fiind acceptate de autoritatea vamală şi ca urmare, operaţiunile în cauză, au fost aprobate de autoritatea vamală, prin acordarea liberului de vamă, în condiţiile de scutire directă de la plata accizelor, iar ulterior, prin întocmirea Deciziilor pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 168, nr. 169, nr. 170 şi nr. 174/2011, să se revină asupra scutirii de plată.

Este adevărat că motivele de nelegalitate vor fi analizate de instanţa care verifică actul contestat, dar textul cere ca împrejurările de fapt şi de drept să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Contrar susţinerilor recurentei-pârâte, cazul bine justificat poate fi reţinut pe baza unor indicii de răsturnare a prezumţiei de legalitate, decelate dintr-un probatoriu căruia nu i se poate pretinde amploarea şi consistenţa probelor ce urmează a fi administrate în cadrul acţiunii în anularea actului pentru că, în caz contrar, s-ar prejudeca fondul cauzei - ceea ce nu este permis în cadrul procedurii sumare suspendării de executare.

Aşa fiind, în speţă, cazul bine justificat rezidă atât din împrejurările arătate în concret de intimata-reclamantă cât şi din argumentele juridice, prezentate şi sumar probate, aparent valabile, de natură a crea însă o îndoială serioasă în ceea ce priveşte actul contestat, emis de recurenta-pârâtă.

Art. 2 alin. (1) lit. ş) defineşte „paguba iminentă" ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil, sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţii publice sau a unui serviciu public.

În cauză, s-a conturat îndeplinirea acestei condiţii şi anume prejudiciul material viitor şi previzibil, reclamanta făcând dovada că executarea actelor administrative la acest moment ar însemna imposibilitatea efectuării altor plăţi, respectiv plata celor aproximativ 150 salariaţi şi rambursarea creditelor sau a datoriilor către furnizori.

Aceste argumente vin în susţinerea soluţiei recurate prin care s-a dispus suspendarea executării actului administrativ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat potrivit art. 14 alin. (4) din Lege nr. 554/2004, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa - Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor împotriva Sentinţei nr. 258/CA din 25 august 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2011.

Procesat de GGC - LM

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5335/2011. Contencios