ICCJ. Decizia nr. 5424/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5424/2011
Dosar nr.3935/2/2011
Şedinţa publică de la 16 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC L.A.B. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, suspendarea executării obligaţiei de plată a sumei de 12,586,822 RON instituită prin Decizia de impunere nr. 22/2011 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, încheiată în urma inspecţiei fiscale parţiale efectuată la sediul social al societăţii, până la soluţionarea pe fond a acţiunii în anulare.
În drept şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 4520 din 28 iunie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantă şi a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. 22 din 08 martie 2011 emisă de pârâtă, până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
- în ceea ce priveşte condiţia „cazului bine justificat”, prima instanţă a apreciat că există indicii temeinice de natură să contureze o eventuală aplicare retroactivă a unei legi civile pentru perioada supusă controlului, organele fiscale indicând drept temei al stabilirii cuantumului redevenţelor miniere, dispoziţii legale care aparent au intrat în vigoare ulterior perioadei supuse controlului;
- aceleaşi concluzii privind aparenta nelegalitate a actului administrativ a cărui suspendare se solicită reies şi din dispoziţiile art. 21 alin. (2) - (4) din O.U.G. nr. 101/2007 care prevăd că licenţele de exploatare deja intrate în vigoare la data adoptării O.U.G. nr. 101/2007 rămân nemodificate pe toată durata lor iniţială;
- referitor la condiţia producerii unei pagube iminente, s-a apreciat că, în raport de demararea procedurilor de executare silită iniţiate de către autoritatea publică pârâtă, de cuantumul sumei individualizată prin titlurile executorii, precum şi în raport de datele balanţei de verificare a societăţii, şi această condiţie este îndeplinită.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.
A susţinut, în esenţă, că în cauză nu a fost dovedită îndeplinirea celor două condiţii cumulative necesare pentru suspendarea executării unui act administrativ, în mod nelegal, prima instanţă apreciind că cererea de suspendare este întemeiată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca rămas fără obiect, faţă de împrejurarea că ulterior pronunţării sentinţei recurate, dar anterior promovării recursului, autoritatea fiscală a soluţionat contestaţia administrativă prin Decizia nr. 294 din 19 iulie 2011, în sensul admiterii ei şi a anulării Deciziei de impunere nr. 22/2011.
Cu ocazia dezbaterilor asupra cererii de recurs, recurenta-pârât a solicitat instanţei admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate şi respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect, pe considerentul că decizia nr. 22/2011 a fost anulată de către organul fiscal.
Recursul este întemeiat.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de susţinerile părţilor formulate în faţa instanţei de recurs, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat prin prisma situaţiei învederată de ambele părţi, potrivit căreia organul fiscal a soluţionat contestaţia administrativă formulată de societatea reclamantă şi a anulat actul administrativ-fiscal ce face obiectul prezentei cereri de suspendare a executării.
Din înscrisurile depuse la dosar, în faţa instanţei de recurs, rezultă că, ulterior pronunţării sentinţei recurate (28 iunie 2011), prin Decizia nr. 294 din 19 iulie 2011, autoritatea pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a anulat Decizia de impunere nr. 22/2011, cu efect retroactiv, acest din urmă act fiind lipsit de efecte juridice încă de la momentul emiterii lui.
În acest context, acţiunea formulată de reclamanta SC L.A.B. SA, la momentul soluţionării prezentului recurs nu mai are obiect, în sensul că actul administrativ - fiscal a cărui suspendare se solicită nu mai există din punct de vedere juridic, nemaiproducând nici un efect.
Prin urmare, pretenţiile reclamantei au fost realizate pe cale administrativă prin emiterea Deciziei nr. 294 din 19 iulie 2011, astfel încât, menţinerea soluţiei de admitere a acţiunii ar fi lipsită de eficacitate juridică, motiv pentru care Înalta Curte va reţine că acţiunea dedusă judecăţii a rămas fără obiect.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (2) din C. proc. civ., raportate la cele ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, împotriva sentinţei civile nr. 4520 din 28 iunie 2011 a Curții de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge ca rămasă fără obiect acţiunea reclamantei SC L.A.B. SA.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5421/2011. Contencios. Litigiu privind regimul... | ICCJ. Decizia nr. 5425/2011. Contencios. Completare/lămurire... → |
|---|
