ICCJ. Decizia nr. 5544/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5544/2011
Dosar nr. 1152/59/2010
Şedinţa publică din 22 noiembrie 2011
Prin Sentinţa civilă nr. 16 din 18 ianuarie 2011, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul H.D., astfel cum a fost precizată împotriva pârâţilor Ministerul Justiţiei, Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi B.I., Director general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Reclamantul H.D. a fost numit în funcţia publică de conducere, respectiv de comandant al penitenciarului de Maximă Siguranţă Arad prin Ordinul nr. 2315/C din 11 octombrie 2006 emis de pârâtul Ministerul Justiţiei, pentru un mandat de 4 ani, începând cu data de 15 octombrie 2006 şi prin Ordinul nr. 2624/C din 24 noiembrie 2006, emis de acelaşi pârât, au fost modificate prevederile ordinului anterior în sensul că reclamantul a fost avansat în categoria ofiţerilor, cu gradul profesional de subinspector ca şi comandant al penitenciarului cu regim de maximă siguranţă Arad, începând cu aceeaşi dată de 15 octombrie 2006, pentru un mandat de 4 ani (filele 53-54).
Numirea reclamantului în funcţia de comandant al penitenciarului s-a dispus în temeiul art. 20, 201, 27, 28 alin. (3), 511, 79 alin. (1) din Legea nr. 293/2004, modificată prin O.U.G. nr. 47/2006.
Potrivit art. 28 alin. (3) din Legea nr. 293/2004, modificată prin O.U.G. nr. 47/2006, directorul general şi directorii generală adjuncţii ai A.N.P., precum şi directorii de numiţi din sistemul administraţiei penitenciare se numesc pentru un mandat de 4 ani, cu posibilitatea prelungirii o singură dată pentru încă 4 ani.
Deci, potrivit Ordinelor nr. 2315/C din 11 octombrie 2006 şi nr. 2624/C din 24 noiembrie 2006 emise de pârâtul Ministerul Justiţiei, reclamantul a fost numit în funcţia de comandant al penitenciarului de maximă siguranţă Arad pentru un mandat de 4 ani, cu începere de la data de 15 octombrie 2006, în temeiul art. 28 alin. (6) din Legea nr. 293/2004 modificată prin O.U.G. nr. 47/2006.
În anul 2008, prin Ordinul nr. 1484 din 28 mai 2008 emis de pârâtul Ministerul Justiţiei, în temeiul art. 20 din Legea nr. 293/2004 cu modificările şi completările ulterioare, art. 2 şi art. 3 din Ordonanţa nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, cu modificările şi completările ulterioare, pct. 8.1 şi 8.2 din Anexă, art. 1, art. 2, art. 4 şi art. 6 pct. B din Anexa 2 la Normele aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 399/C/2007 şi Anexa la H.G. nr. 135/2007 privind stabilirea coeficienţilor de ierarhizare ai soldelor pe grade profesionale pentru funcţionarii publici cu statut special, din Ministerul Justiţiei şi din sistemul administraţiei penitenciare şi reclamantul a fost numit în funcţia de director penitenciar cu regim de maximă siguranţă, la poziţia nr. 1 din vechiul stat de organizare al Penitenciarului Arad, potrivit Ordinului ministrului justiţiei nr. 2624/C din 15 octombrie 2006, cu intrarea în vigoare a noului stat al unităţii din 27 februarie 2008, prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 535/C/27 februarie 2008, prevăzându-se că reclamantul, se numeşte la aceeaşi poziţie, în funcţia de director penitenciar de maximă siguranţă, cod funcţie 2101, funcţie prevăzută cu gradul de chestor, coeficient de ierarhizare 5,80, cu o soldă de funcţie de 1.101 RON.
Acest din urmă ordin face doar trimitere la Ordinul nr. 2624/C din 15 octombrie 2006, prin care reclamantul a fost învestit în funcţia de comandant de penitenciar, fără o referire la vreo durată a mandatului de conducător de instituţie.
Ulterior emiterii acestui ordin din anul 2008, prin decizia de zi pe unitate nr. 204 din 18 octombrie 2010, emisă de pârâtul B.I., în calitate de director general al pârâtei A.N.P. s-a dispus ca reclamantul să îndeplinească, până la noi dispoziţii, atribuţiile funcţiei de director al penitenciarului de maximă siguranţă Arad, (fila 43) cu începere de la data de 15 octombrie 2010.
Prin acţiunea precizată reclamantul a atacat tocmai această decizie, considerând-o vătămătoare, pe motiv că raportul său de serviciu, în funcţia de comandant al Penitenciarului de maximă siguranţă Arad, era în vigoare, întrucât prin Ordinul nr. 1484/C din 28 mai 2008, emis de pârâtul Ministerul Justiţiei, a fost numit pentru încă un mandat de 4 ani în această funcţie de conducere.
La data de 28 octombrie 2008, când a fost emis Ordinul nr. 1484 de pârâtul Ministerul Justiţiei, art. 28 alin. (6) din Legea nr. 293/2004, a prevăzut că „Directorul general, directorii generali adjuncţi ai Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi directorii de penitenciare se numesc pentru un mandat de 4 ani, cu posibilitatea prelungirii o singură dată pentru însă 4 ani. Propunerea de prelungire a mandatului se face de către o comisie, constituită prin ordin al ministrului justiţiei, care evaluează activitatea pe baza criteriilor prevăzute la art. 512 alin. (2) - (5)."
Deci, potrivit legii la data emiterii Ordinului nr. 1484/C/2008, prelungirea mandatului pentru o funcţie de conducere în sistemul penitenciarelor era posibilă doar dacă ar fi existat o propunere în acest sens din partea unei comisii, constituită prin ordinul justiţiei, care să fi evaluat activitatea funcţionarului cu statut special, conform criteriilor prevăzute la art. 512 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 293/2004 modificată, procedură care însă nu a avut loc, şi în consecinţă, Curtea constată că prin emiterea Ordinului nr. 1484/C din 28 mai 2008 pârâtul Ministerul Justiţiei nu a prelungit mandatul de comandant, de 4 ani, în care a fost numit reclamantului începând cu data de 15 octombrie 2006.
Aşa fiind, acţiunea reclamantului este nefondată şi s-a respins, atât cu privire la anularea deciziei de zi pe unitate nr. 204 18 octombrie 2010, repunerea în situaţia anterioară, acordarea de drepturi salariale, suspendarea executării actelor atacate şi de anulare a Ordinului din 25 octombrie 2010 de numire în funcţia de director al Penitenciarului de maximă siguranţă Arad a numitului M.G., întrucât prin acţiune nu s-a dovedit nici un drept recunoscut de lege pe seama reclamantului şi vătămat prin actele emise de pârâţii.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs reclamantul H.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. În motivarea recursului, reclamantul a arătat, în esenţă, următoarele:
Prin Ordinul nr. 2315/C din 11 octombrie 2006 a fost numit în funcţia de comandant al Penitenciarului de maximă siguranţă Arad pentru un mandat de patru ani, începând cu 15 octombrie 2006. Acest ordin a fost modificat prin Ordinul nr. 2624/C din 25 noiembrie 2006, ca urmare a avansării acestuia în categoria ofiţerilor, acordându-i-se gradul profesional de subinspector de penitenciare. Funcţia publică de conducere ocupată conform acestui ordin era de comandant al Penitenciarului de maximă siguranţă Arad pentru un mandat de patru ani. Ulterior, prin Ordinul nr. 1484/C din 28 mai 2008 reclamantul a fost numit în altă funcţie publică de conducere, respectiv aceea de director al aceluiaşi penitenciar. Prin numirea reclamantului în noua funcţie de conducere (director) a încetat mandatul acestuia de comandant, astfel încât, implicit, a fost anulat Ordinul nr. 2624/C din 25 noiembrie 2006.
Deoarece Ordinul nr. 1484/C din 28 mai 2008 nu cuprinde nici o referire la durata mandatului de conducător de instituţie, este indubitabil faptul că această nouă numire a reclamantului în noua funcţie de conducere s-a făcut pe o perioadă nedeterminată. Este de remarcat că instanţa de fond a interpretat în mod eronat probele dosarului când a ajuns la concluzia că Ordinul nr. 1484/C din 28 mai 2008 face doar o trimitere la Ordinul nr. 2624/C din 25 noiembrie 2006, astfel încât acesta continuă să producă efecte juridice.
Trebuie remarcat că în intervalul de timp cuprins între numirea dispusă prin Ordinul nr. 2624/C din 25 noiembrie 2006 şi cea dispusă prin Ordinul nr. 1484/C din 28 mai 2008, Legea nr. 293/2004 privind statutul funcţionarilor publici de penitenciare a suferit o modificare prin O.U.G. nr. 4 din 6 februarie 2008, care a impus noi prevederi referitoare la ocuparea funcţiilor din sistem, inclusiv a celor din conducere. Cu toate că în acest text se păstrează prevederile referitoare la mandat, ordonanţa de urgenţă menţionată a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 170 din 8 mai 2009, una dintre acestea fiind chiar cea a art. 28 prin care se renunţă la numirea directorilor pe o perioadă determinată.
Este evident că, în situaţia în care Ordinul nr. 1484/C din 28 mai 2008 ar fi prevăzut expres menţinerea în funcţia publică de conducere pe o perioadă determinată, o dată cu modificarea prevederilor art. 28 intervenită prin Legea nr. 170/2009 ar fi trebuit emis un nou ordin în baza noii legi şi a principiului aplicării imediate a acestuia, de numire în funcţie pe o perioadă nedeterminată. Un alt motiv pentru care soluţia instanţei de fond este eronată îl reprezintă faptul că, la emiterea Deciziei de zi pe unitate nr. 204 din 18 octombrie 2010, s-a avut în vedere încetarea mandatului de comandant de patru ani la care se referă Ordinul nr. 2624/C din 25 noiembrie 2006, deşi acest act administrativ nu mai producea nici un efect juridic la data de 18 octombrie 2010. Este de semnalat refuzul pârâtei de gradul 1 de a aplica legea cu bună credinţă, în condiţiile în care, începând cu data de 25 octombrie 2010, domnul comisar şef M.G. a fost împuternicit să exercite funcţia de director, însă acest funcţionar nu se bucură de legitimitatea unei numiri autentice în funcţia de conducere pe care o ocupă, fără susţinerea unui concurs, având în vedere că a fost întreruptă cariera unui funcţionar care a ocupat postul de director în mod legitim (prin concurs).
Recursul este nefondat.
Reclamantul H.D. a ocupat funcţia de conducere de comandant al Penitenciarului de maximă siguranţă Arad pentru un mandat de patru ani, începând cu data de 15 octombrie 2006 în baza Ordinului nr. 2315/C din 11 octombrie 2006, modificat prin Ordinul nr. 2624/C din 25 noiembrie 2006. Funcţia de conducere respectivă a fost ocupată de reclamant prin concurs. O dată cu emiterea Ordinului nr. 1484/C din 28 mai 2008, acesta nu a fost numit, conform afirmaţiilor sale, într-o altă funcţie de conducere pe o perioadă nedeterminată. În realitate, însă, constată Înalta Curte, reclamantul a fost numit, practic, pe aceeaşi funcţie de conducere, numită acum director de penitenciar, după cum rezultă fără echivoc din conţinutul acestui din urmă ordin din care reiese că reclamantul ocupă poziţia nr. 1 din vechiul stat de organizare al Penitenciarului Arad. Este adevărat că Ordinul nr. 1484/C din 28 mai 2008 nu conţine nicio referire la perioada de timp în care reclamantul urma să exercite funcţia de director, dar aceasta nu înseamnă că ocuparea respectivei funcţii de conducere s-a făcut pe o perioadă nedeterminată. Dimpotrivă, referirea din Ordinul nr. 1484/C din 28 mai 2008 la ordinul anterior, nr. 2626/C din 25 noiembrie 2006, nu poate fi interpretată decât în sensul că reclamantul se află în continuare în exercitarea mandatului de patru ani în funcţia de conducere.
Interpretarea pe care o face reclamantul, în sensul numirii sale pe o perioadă nedeterminată, se află în conflict cu dispoziţiile art. 28 alin. (6) din Legea nr. 293/2004, cum era în vigoare la data emiterii Ordinului nr. 1484/C din 28 mai 2008. Conform textului legal precizat, directorii de penitenciare se numeau pentru un mandat de patru ani, cu posibilitatea prelungirii o singură dată pentru încă patru ani, în baza propunerii de prelungire a mandatului a unei comisii constituită pentru evaluarea activităţii celui care ocupă o astfel de funcţie de conducere. Modificarea legislativă a acestui text de lege intervenită în temeiul Legii nr. 170/2009 nu produce niciun efect juridic în privinţa reclamantului. Acesta, aflându-se în exercitarea unui mandat determinat, nu putea accede la funcţia de conducere vizată, pentru o perioadă nedeterminată, decât în urma unui concurs organizat în acest scop. O astfel de interpretare se impune tocmai în vederea respectării principiului invocat în recurs, acela al aplicării imediate a legii noi. Conform prescripţiei normative amintite, legea nouă se aplică tuturor situaţiilor ivite după intrarea ei în vigoare, dar reclamantul nu se află într-o situaţie nouă, ci într-o situaţie veche aflată sub imperiul reglementării anterioare, potrivit căreia funcţia de conducere, de director de penitenciar, se exercita pe o perioadă determinată.
Contrar celor susţinute de reclamant, în speţă nu sunt incidente regulile generale privind modificarea raporturilor de serviciu, respectiv încetarea raporturilor de serviciu (art. 54- 57 şi art. 61 din Legea nr. 293/2004), ci cele ale art. 28 din acelaşi act normativ, cum erau în vigoare la data emiterii ordinelor amintite. În ceea ce priveşte delegarea de atribuţii, firesc, aceasta a intervenit ca urmare a încetării mandatului de patru ani deţinut de către reclamant.
În fine, de asemenea, instanţa de fond, corect, a respins capătul de cerere privind anularea ordinului prin care M.G. a fost împuternicit să exercite funcţia de conducere în discuţie, până la organizarea unui concurs pentru ocuparea acestuia, deoarece reclamantul nu a probat o vătămare personală directă şi nemijlocită, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, prin emiterea respectivului ordin.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantul H.D. ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de H.D. împotriva Sentinţei civile nr. 16 din 18 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5530/2011. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 5746/2011. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
