ICCJ. Decizia nr. 545/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 545/2011
Dosar nr.4643/2/2009
Şedinţa publică din 1 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1315 din data de 16 martie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul U.T. prin care se solicita constatarea calităţii pârâtului de colaborator al fostei Securităţi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că pârâtul a semnat în data de 13 ianuarie 1962 un angajament de colaborare cu Securitatea, motivul recrutării sale constând în supravegherea informativă a elevilor din cadrul Şcolii Medii nr. 2 Târgu Jiu, cunoscut fiind că, în cadrul colectivului şcolii sunt elevi, fii de chiaburi, politicieni, legionari.
A constatat prima instanţă că singura notă informativă furnizată de pârât a fost la data de 13 ianuarie 1962, semnată cu numele conspirativ V.V. prin care aducea la cunoştinţă Securităţii că în clasa a X-a reală se află şi elevul C.A., ce intenţionează să facă un "Club internaţional" pentru a lua legătura şi a coresponda cu cetăţeni din alte state, arătând şi că elevul respectiv a cerut încuviinţarea organelor politice pentru realizarea acestui club, însă nu a primit-o.
A mai constatat Curtea că potrivit notelor întocmite de ofiţerul de Securitate, pârâtul este caracterizat ca un agent bun, care a sesizat anumite aspecte de indisciplină săvârşite de colegii săi, însă nu a prezentat material informativ, iar, odată cu înscrierea la Facultatea de Medicină, pârâtul s-a eschivat de la îndeplinirea sarcinilor trasate de organele de Securitate, nefurnizând nicio Notă informativă sub pretextul că nu are timp, fiind preocupat de învăţătură şi nu are posibilitatea de informare, context în care, apreciindu-se că pârâtul nu este util muncii organelor de Securitate, s-a decis renunţarea la folosirea lui.
Curtea a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 întrucât singura informaţie furnizată de pârât (Nota informativă din 13 ianuarie 1962) este lipsită de substanţă şi nu este de natură a afecta drepturile şi libertăţile persoanelor, nu se referă la activităţile potrivnice regimului totalitar comunist, ci sesizează cel mult o situaţie de indisciplină şcolară, aşa cum rezultă şi din rapoartele ofiţerilor de Securitate.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului formulat, recurentul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a susţinut, în esenţă, că în mod greşit instanţa de fond a apreciat ca nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii, având în vedere că prin denunţul intimatului-pârât au fost oferite informaţii despre o activitate neagreată de autorităţile regimului şi prin urmare potrivnică acestuia, fiind relatate informaţii referitoare la relaţiile românilor cu persoane din străinătate.
Consideră recurentul că în cauză este îndeplinită şi cea de-a doua condiţie legală referitoare la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale, în sensul că pârâtul putea şi trebuia să conştientizeze posibilele urmări ale informaţiei furnizate.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 299 şi art. 3041 C. proc. civ., art. 2 lit. b) şi art. 11 din OUG nr. 24/2008.
Analizând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză cât şi în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele în continuare arătate.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 24/2008 este colaborator al Securităţii "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului".
Textul de lege sus-menţionat prevede două condiţii obligatorii pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii, prima condiţie de fond privind denunţarea unor atitudini potrivnice regimului comunist, precum şi cea de-a doua referitoare la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale.
În prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) nu se încadrează orice denunţ, ci evident numai cele expres menţionat.
Din materialul probator administrat cu ocazia judecării în fond a cauzei, rezultă că intimatul a semnat un angajament de colaborare cu Securitatea la data de 13 ianuarie 1962 prin care acesta s-a angajat să aducă la cunoştinţă, în scris, organelor de securitate tot ceea ce cunoaşte în legătură cu activitatea desfăşurată de unele elemente împotriva R.P.R., însă acesta nu a realizat nicio informare scris şi nu a prezentat niciun material informativ, astfel cum rezultă din Nota de caracterizare întocmită la data de 26 iulie 1963.
Singura informaţie furnizată cu ocazia recrutării de către intimat a fost aceea referitoare la un coleg de clasă, din care rezultă că acesta doreşte să înfiinţeze un club, membrii clubului urmând să menţină şi să stabilească legături cu diferite elemente din alte state prin corespondenţă.
La data de 22 ianuarie 1963, intimatul a fost scos din evidenţa organelor de Securitate, motivându-se că acesta nu este util, "fiind prea mult preocupat de învăţătură".
Înalta Curte constată că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente, reţinând că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile legale prevăzute de dispoziţiile art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe reclamant.
În speţă, nu sunt îndeplinite cumulativ cele două condiţii legale menţionate anterior, simpla semnare a unui angajament nefiind suficientă.
Din analiza materialelor informative prezentate de recurent rezultă că activitatea intimatului nu poate fi încadrată ca fiind aceea de "colaborator al Securităţii" deoarece lipseşte elementul esenţial prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 24/2008, respectiv îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În consecinţă, se va constata neîntrunirea motivelor de critică formulate împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, urmând ca în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1), teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, să se dispună respingerea recursului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de către recurentul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 1315 din data de 16 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 543/2011. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 546/2011. Contencios → |
|---|
