ICCJ. Decizia nr. 5594/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, reclamanta F.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea hotărârii din 18 octombrie 2010 emisă de pârâtă prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiară a prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că are calitatea de persoană refugiată, în sensul legii, fiind născută în refugiu, în anul 1942.
Prin sentința civilă nr. 43 din 26 ianuarie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta F.A. a dispus anularea hotărârii din 18 octombrie 2010 emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta din urmă să îi recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 29 iunie 1942 - 6 martie 1945 și să îi acorde acesteia drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare.
Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a reținut că din documentele depuse la dosar, actele de stare civilă, declarațiile autentificate ale martorilor R.I. și P.M., precum și din adresa din 15 iunie 2010, emisă de Primăria comunei C., rezultă că în registrele de stare civilă ale localității V. a fost înregistrată nașterea mamei reclamantei, iar din registrele de stare civilă ale localității F. rezultă că a fost înregistrată căsătoria mamei reclamantei.
Totodată, din copia certificatului de naștere rezultă că reclamanta s-a născut în localitatea T., la data de 29 iunie 1942.
A mai reținut instanța și faptul că cei doi martori au recunoscut calitatea de persoană refugiată, în sensul Legii nr. 189/2000.
Față de întregul probatoriu administrat, instanța de fond a apreciat că reclamanta are calitatea de refugiat pentru perioada cuprinsă între data nașterii, 29 iunie 1942 și data încetării refugiului.
împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj.
Recurenta critică sentința pronunțată de instanța de fond, considerând că reclamanta nu este îndreptățită să beneficieze de drepturile acordate potrivit actelor normative menționate, întrucât nu era născută la data strămutării părinților săi, neavând cum să-și schimbe domiciliul și să sufere persecuții pe considerente etnice, întrucât s-a născut pe un teritoriu aparținând Statului Român.
Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041C. proc. civ., înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile expres prevăzute de lege.
Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.
Totodată, potrivit art. 6 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Intimata-reclamantă și-a dovedit calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei cu înscrisuri și a celei cu martori.
Așadar, înscrisurile și declarațiile martorilor pe care instanța de fond le invocă în motivarea hotărârii, respectă cerințele prevăzute de lege.
Situația creată pentru reclamantă și familie, s-a datorat persecuțiilor etnice.
Cum în cauză s-a făcut dovada și este de necontestat faptul că reclamanta s-a născut în perioada de refugiu a părinților săi, în mod corect instanța de fond a reținut că acesta a suportat consecințele morale și materiale ale refugiului și este îndreptățită să se bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pronunțând o hotărâre temeinică și legală.
în consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul a fost respins, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5595/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5592/2011. Contencios → |
|---|
