ICCJ. Decizia nr. 5613/2011. Contencios. Anulare acte administrative emise de C.N.V.M. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5613/2011
Dosar nr. 5989/2/2009
Şedinţa publică de la 24 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3485 din 21 septembrie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare, respingând ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării actelor administrative emise de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare şi a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC C. SA Galaţi, având ca obiect anularea ordonanţei din 2 iunie 2009 şi a atestatului din 2 iunie 2009 emise de pârâta Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că prin ordonanţa Comisiei Naţionale de Valorilor Mobiliare din 2 iunie 2009, s-a dispus ca persoanele care au acţionat în mod concertat în ceea ce priveşte SC A. SA Slatina să depună la Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, în termen de 15 zile lucrătoare de la data primirii respectivei ordonanţe, documentaţia aferentă ofertei publice obligatorii de preluare a SC A. SA Slatina.
Astfel, cât priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 9 alin. (5) din Statutul Comisiei Naţionale de Valorilor Mobiliare care statuează asupra obligativităţii motivării în drept a ordonanţelor emise de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, curtea de apel a constatat, contrar celor susţinute de către reclamanta, că parata s-a conformat dispoziţiilor legale anterior menţionate.
Instanţa de fond a mai reţinut că măsura dispusă de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare prin ordonanţa Comisiei Naţionale de Valorilor Mobiliare din 2 iunie 2009 a fost adoptată în temeiul prevederilor art. 2, art. 7 alin. (1) şi alin. (4) şi ale art. 9 alin. (2) din Statutul Comisiei Naţionale de Valorilor Mobiliare adoptat prin O.U.G. nr. 25/2002 aprobată prin Legea nr. 514/2002, modificat şi completat prin Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare . De asemenea, au fost avute în vedere şi prevederile art. 2 alin. (1) pct. 22 şi pct. 23 şi art. 203 din Legea nr. 297/2004 şi ale art. 2 alin. (3) lit. d), lit. f), lit. i) şi lit. j) din Regulamentul Comisiei Naţionale de Valorilor Mobiliare nr. 1/2006, precum şi cele ale atestatului Comisiei Naţionale de Valorilor Mobiliare din 2 iunie 2009.
S-a mai constatat că în condiţiile în care în preambulul ordonanţei se indică prevederile atestatului Comisiei Naţionale de Valorilor Mobiliare din 2 iunie 2009 care au fundamentat-o, omisiunea menţionării doar literei de la pct. 23 al art. 2 din Legea nr. 297/2004 care se referă la persoanele care acţionează în mod concertat nu este de natură a determina nulitatea actului, putând fi determinată fără echivoc ipoteza legală avută în vedere de emitent .
Atestatul atacat conţine nu numai motivarea în drept dar şi motivarea în fapt,în cuprinsul acestuia fiind menţionate fără echivoc împrejurările care au condus la concluzia că persoanele vizate au acţionat în mod concertat.
Contrar celor susţinute de către reclamantă, instanţa de fond a apreciat că atestatul menţionează că, în cauză, este incidentă dispoziţia prevăzută la art. 2 pct. 23 lit. a) din Legea nr. 297/2004 ,particularizând deci persoanele care acţionează concertat, anume „persoanele implicate”.
Cât priveşte cererea de suspendare , s-a reţinut că aceasta a fost formulată pe cale de ordonanţa preşedinţială, în temeiul dispoziţiilor art. 581 şi urm. din C. proc. civ., deşi Legea nr. 554/2004 în art. 14 şi art. 15 reglementează condiţiile privind suspendare a actelor administrative ce vatămă un interes legitim sau un drept al persoanelor fizice sau juridice.
Astfel s-a reţinut că, legea aplicabilă în cazul suspendării actelor administrative este aceea a contenciosului administrativ, Legea nr. 554/2004, procedură specială prevăzută de art. 581 din C. proc. civ. fiind incompatibila în condiţiile art. 28 din Legea contenciosului administrativ în aceasta materie.
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta SC C. SA Galaţi a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 din C. proc. civ., arătându-se în mod sintetic că soluţia primei instanţe este criticabilă din perspectiva Legii pieţei de capital, pe de o parte pentru greşita aplicare a sintagmei de „poziţie majoritară” definită expres de legiuitor în condiţiile în care societatea recurentă are un număr foarte mic de acţiuni la SC A. SA Slatina, iar pe de altă parte pentru că deşi legea stabileşte clar cine trebuie să facă dovada acţiunii concertate faţă de SC A. SA şi răsturnând regulile impuse de C. proc. civ., instanţa stabileşte că reclamanta trebuia să răstoarne prezumţia acţiunii concertate.
Prin întâmpinare, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.) a precizat că soluţia Curţii de Apel Bucureşti este temeinică şi legală atât în privinţa respingerii ca inadmisibilă a cererii de suspendare a actelor administrative întemeiată pe dispoziţiile art. 581 din C. proc. civ., cât şi în privinţa fondului litigiului, respingând ca neîntemeiată cererea de anulare a celor acte administrative emise de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.
Examinând cauza prin prisma criticilor subsumate de recurentă motivului de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 din C. proc. civ. („ când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii”), care au vizat exclusiv fondul pricinii şi prin prisma art. 3041 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat şi îl va respinge ca atare, pentru cele ce vor fi punctate în continuare:
Rezultă cu evidenţă din considerentele sentinţei aflate în control judiciar că instanţa fondului a examinat acţiunea în anulare a ordonanţei din 2 iunie 2009 şi a atestatului din 21 iunie 2009 emise de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare prin raportare la toate motivele de nelegalitate invocate de societatea reclamantă şi la apărările emitentului celor două acte administrative individuale.
Prin atestatul din 21 iunie 2009 Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a luat act de faptul că reclamanta, alături de alte persoane fizice şi juridice, acţionează în mod concertat în legătură cu emitentul SC A. SA Slatina, iar prin ordonanţa din 2 iunie 2009 s-a dispus ca aceste persoane să depună la Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, în termen de 15 zile lucrătoare de la data primirii ordonanţei, documentaţia aferentă ofertei publice obligatorii de preluare a SC A. SA Slatina.
Ambele acte administrative individuale au fost motivate în fapt şi în drept, cu respectarea dispoziţiilor prevederilor Statutului Comisiei Naţionale de Valorilor Mobiliare adoptat prin O.U.G. nr. 25/2002 aprobată prin Legea nr. 514/2002, modificat şi completat prin Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările ulterioare.
Judecătorul fondului a răspuns tuturor aspectelor de nelegalitate invocate de reclamantă, subliniind că pct. 23 al art. 2 din Legea nr. 297/2004, modificată şi completată, instituie o prezumţie relativă cu privire la persoanele care acţionează în mod concertat în legătură cu un emitent (în speţă SC A. SA Slatina), prezumţie care poate fi combătută cu orice mijloc de probă admis de lege.
Într-adevăr prin art. 2 alin. (1) pct. 23 din actul normativ incident se defineşte sintagma „persoane care acţionează în mod concertat” ca fiind „două sau mai multe persoane, legate printr-un acord expres sau tacit, pentru a înfăptui o politică comună în legătură cu un emitent”; în cuprinsul aceluiaşi text legal (pct. 23) se arată că „Până la proba contrară, următoarele persoane sunt prezumate că acţionează în mod concentrat:
a) persoanele implicate;
b) societatea-mamă împreună cu filialele sale, precum şi oricare dintre filialele aceleiaşi societăţi-mamă între ele;
c) o societate comercială cu membrii consiliului său de administraţie şi cu persoanele implicate, precum şi aceste persoane între ele;
d) o societate comercială cu fondurile ei de pensii şi cu societatea de administrare a acestor fonduri”.
Or, în cauză societatea reclamantă nu a combătut cu niciun mijloc de probă situaţia de fapt expusă în Atestatul contestat, limitându-se la afirmaţia că Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare „certifică o situaţie nereală” (plângerea prealabilă).
Aşadar, critica recurentei că instanţa a neglijat principii consacrate, cum este cel privind sarcina probei, este o critică nepertinentă, legea specială fixând alte reguli de conduită în reglementarea pieţei de capital.
În privinţa susţinerii că nu se poate vorbi de exercitarea unei poziţii majoritare a reclamantei asupra emitentului, instanţa fondului arată că deşi reală această aserţiune, este irelevantă în contextul în care prin atestatul din 2 iunie 2009 se ia act de faptul că mai multe persoane fizice şi juridice, între care şi reclamanta, şi care deţin acţiuni la SC A. SA Slatina, exercită o poziţie majoritară asupra acestui emitent.
Aşadar, nici critica referitoare la ignorarea definiţiei legale a sintagmei „poziţie majoritară” nu poate fi primită.
Soluţia de respingere a acţiunii în anularea actelor administrativ individuale emise de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare la data de 2 iunie 2009 este corectă şi legală şi văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC C. SA Galaţi împotriva sentinţei civile nr. 3485 din 21 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5610/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5621/2011. Contencios → |
|---|
