ICCJ. Decizia nr. 5628/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5628/2011
Dosar nr. 83/64/2010
Şedinţa publică de la 24 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 179/ F din 8 noiembrie 2010 Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca fiind rămasă fără obiect cererea reclamantei C.F. în contradictoriu cu pârâţii Compania Naţională P.R. şi Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor, privind suspendarea actelor administrative, a admis în parte acţiunea având ca obiect anularea actelor administrative şi, în consecinţă a dispus anularea art. 205 din „Instrucţiunile privind tratarea problemelor comune ale serviciilor poştale interne” ediţia 1977 şi a adresei nr. 103/493 din 23 ianuarie 2008 emise de pârâta Compania Naţională P.R., a dispus anularea, în parte, a adresei nr. 206297 din 15 ianuarie 2008 emisă de pârâtul Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor, respectiv a menţiunii din care rezultă interdicţia pentru angajaţii pârâtei Compania Naţională P.R. de a mai soluţiona cererile primite de la persoane fizice ale căror buletine de identitate au termenul de valabilitate expirat şi a obligat pârâta Compania Naţională P.R. să predea reclamantei C.F., din depozitele şi bazele de date ale Companiei Naţionale P.R., întreaga corespondenţă pe care o mai deţine pârâta şi este destinată reclamantei, precum şi copia paginilor din registrele pârâtei care atestă circuitul corespondenţei reclamantei cu nr. de înregistrare: 22945-180, 59971420832-17, 28841-119, 59974817500-1066, 59976085166-109, 101215-160, 11408, 287515-1991, 28244-1988, 100715-2904, 101114-120; a obligat pârâţii Compania Naţională P.R. şi Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor să plătească în solidar reclamantei C.F. suma de 2.000 lei cu titlul de despăgubiri morale, a respins restul pretenţiilor reclamantei faţă de pârâţii Compania Naţională P.R. şi Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor, a respins ca nefondată acţiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâtul Dirigintele Oficiului Poştal Braşov, şi a obligat pârâţii Compania Naţională P.R. şi Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor la plata în solidar către reclamanta C.F. a cheltuielilor de judecată în fond în sumă de 5,46 lei.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că cererea de suspendare a rămas fără obiect, deoarece la acelaşi termen de judecată s-a reţinut spre soluţionare şi fondul pricinii.
În privinţa fondului:
Reclamanta a susţinut în acţiunea introductivă şi în precizarea de acţiune că personalul Oficiului Poştal, angajaţi şi diriginta oficiului poştal, au refuzat să îi predea corespondenţa sosită pe numele său ca destinatară, corespondenţă identificată sub numerele 22945-180, 59971420832-17, 28841-119, 59974817500-1066, 59976085166-109, 101215-160, 11408, 287515-1991, 28244-1988, 100715-2904, 101114-120.
Reclamanta a solicitat în scris pârâţilor să îi fie restituită corespondenţa primită pe numele său, pe baza avizelor de expediţie primite la domiciliu însă răspunsurile primite de reclamantă şi depuse la dosar sunt centrate pe ideea de refuz de predare sub motivul că buletinul de identitate al reclamantei expirase, iar art. 205 din „Instrucţiunile privind tratarea problemelor comune ale serviciilor poştale interne” ediţia 1977 şi adresa nr. 103/493 din 23 ianuarie 2008 emise de pârâta Compania Naţională P.R. interzic predarea corespondenţei poştale către destinatarii ale căror acte de identitate sunt expirate şi care nu au alte acte de legitimare dintre cele prevăzute de lege.
Regula privind documentele de identitate reglementate de O.U.G. nr. 97/2005 o reprezintă actele denumite de ordonanţă ca fiind carte de identitate, carte de identitate şi buletinul de identitate aflate în termen de valabilitate. Prin excepţie, art. 11 alin. (3) din O.U.G. stabileşte valabilitatea şi a buletinelor de identitate eliberate conform legii în vigoare la data emiterii acestora şi după expirarea duratei de valabilitate înscrise în buletinul de identitate însuşi, până la preschimbarea în totalitate a acestor acte de identitate. La dosar nu au fost depuse, administrate probe din care să rezulte că procedura de preschimbare a buletinului de identitate al reclamantei ar fi fost declanşată şi că, din culpa reclamantei, această procedură nu ar fi fost finalizată, în aşa fel încât prevederile alin. (3) din art. 11 să îi fie aplicabile reclamantei pe considerentul eventualei sale rele credinţe.
Ca atare, cele trei acte administrative au fost anulate în limitele arătate mai sus, numai cu privire la interpretarea potrivit căreia nu numai orice act de identitate cu durata de valabilitate expirată, ci şi buletinele de identitate ce fac obiectul art. 11 alin. (3) din O.U.G. nr. 97/2005, împiedică prestarea serviciilor poştale şi refuzul predării corespondenţei.
Instanţa de fond a apreciat că, în măsura în care pârâta sau subunităţile sale mai deţin corespondenţă aparţinând reclamantei ce nu a fost predată pe considerentul că are buletinul de identitate nevalabil, acestea urmează să procedeze la predarea către reclamantă a tuturor acestor corespondenţe, fie că este vorba despre scrisori, colete, mandate poştale ori alte forme de transmitere a corespondenţei ce intră în atribuţiile şi în activitatea de servicii poştale derulată de pârâta Compania Naţională P.R.
În privinţa daunelor morale solicitate de către reclamantă, instanţa de fond a apreciat că suma de 2.000 lei cu titlul de despăgubiri morale acoperă prejudiciul suferit de reclamantă.
Instanţa de fond a respins acţiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâtul Dirigintele Oficiului Poştal Braşov, reţinând că aceasta a executat cu bună credinţă dispoziţiile interne privind prestarea serviciilor poştale şi predarea corespondenţei.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., pârâţii au fost obligaţi, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5,46 lei.
Împotriva hotărârii instanţei de fond au declarat recurs C.F., Compania Naţională „P.R.” SA şi Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administraţia Bazelor de Date.
Prin cererea de recurs formulată de reclamanta C.F. s-a arătat, în esenţă, că prin soluţia de respingere a acţiunii sale faţă de pârâtul Dirigintele Oficiului Poştal Braşov instanţa a încălcat principiul constituţional al respectării supremaţiei legii consacrat de art. 16 din Constituţie şi dispoziţiile art. 16 din Legea contenciosului administrativ care recunoaşte dreptul la acţiune nu doar contra autorităţii publice ci şi împotriva persoanei/funcţionar care se face vinovat, în speţă de nerespectarea O.G. nr. 31/2002 privind serviciile poştale.
Totodată recurenta a criticat şi soluţia de admitere parţială a acţiunii sale în contencios administrativ precum şi cea de respingere a cererii de suspendare acte administrative, apreciind că este evident refuzul de soluţionare şi nelegalitatea tuturor normelor invocate prin acţiune.
În fine, sub aspectul daunelor morale s-a apreciat suma acordată de instanţa de fond apare ca insuficientă în raport de suferinţele, umilinţele, zbuciumul şi hărţuirile profunde şi continue în timp produse de abuzivele pârâte.
Recurenta Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor a cerut instanţei de control judiciar să procedeze la o evaluare a sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Braşov, din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a art. 3041 C. proc. civ., subliniind că: adresele transmise de fosta I.N.E.P. (actualmente, direcţia recurentă) către Compania Naţională P.R. au avut un caracter informativ, neexistând raporturi de subordonare între cele două instituţii; prima instanţă a interpretat greşit dispoziţiile art. 11 alin. (3) din O.U.G. nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, cu modificările şi completările ulterioare, necoroborând aceste dispoziţii cu cele ale alin. (2) al aceluiaşi articol; nu s-a observat că reclamanta nu este o persoană vătămată în sensul Legii contenciosului administrativ, câtă vreme culpa acesteia este demonstrată, reclamanta deţinând un act de identitate al cărui termen de valabilitate a expirat la începutul anului 2007, refuzul funcţionarilor de la Compania Naţională P.R. de a nu presta servicii poştale în baza unui astfel de act fiind unul justificat.
O ultimă critică formulată de această recurentă a vizat greşita acordare de daune morale şi cheltuielile de judecată reclamantei, culpa exclusivă a acesteia fiind motivele refuzului de predare a corespondenţei de către funcţionarii poştali.
Prin recursul declarat de Compania Naţională P.R. (C.N.P.R.) s-au apreciat, în principal, ca fiind incidente prevederile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. („când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe”), iar în subsidiar dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (”când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii”).
În argumentarea criticii principale s-a reiterat că prima instanţă a dat o dezlegare greşită excepţiei de necompetenţă materială neobservându-se actele a căror anulare s-a cerut nu sunt acte administrative în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, că răspunderea furnizorilor de servicii poştale este o răspundere specială, derogatorie de la normele dreptului comun, conform reglementărilor cuprinse în O.G. nr. 31/2002 (art. 32 alin. (2).
Subliniind faptul că C.N.P.R. nu este o autoritate publică în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ, ci o societate comercială care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu Legea nr. 31/1990 şi H.G. nr. 371/1998, recurenta a precizat că se impunea declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, sediul principal al Companiei aflându-se pe raza acestui sector.
Pe fondul pricinii, recurenta C.N.P.R. a arătat că în speţă nu este vorba de acte administrative emise în aplicarea O.U.G. nr. 92/2005 cum greşit a reţinut prima instanţă, instrucţiunile poştale fiind acte cu caracter intern care se adresează salariaţilor C.N.P.R.
În dezvoltarea celei de-a doua critici subsumate art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a arătat şi că reparaţia morală a fost acordată în lipsa unor dovezi şi că în cuantificarea prejudiciului moral este necesară subordonarea condiţiei aprecierii rezonabile pe o bază echitabilă care să nu conducă la o îmbogăţire fără just temei a celui ce pretinde astfel de daune.
Şi sub aspectul acoperirii unui eventual prejudiciu nu sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 554/2004, ci dispoziţiile O.G. nr. 31/2002 privind serviciile poştale (art. 40 şi art. 42).
Examinând cauza în raport de obiectul cererii cu care a fost învestită Curtea de Apel Braşov, Înalta Curte, reţine ca întemeiată critica adusă de recurenta C.N.P.R. prin invocarea art. 304 pct. 3 C. proc. civ., remarcând că instanţa de fond s-a pronunţat cu încălcarea competenţei instanţei de drept comun, devenind incidente dispoziţiile art. 312 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ. care conduc la admiterea recursurilor şi casarea sentinţei recurate cu trimiterea litigiului spre competentă soluţionare Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti în conformitate cu art. 5 C. proc. civ., pentru cele ce vor fi punctate în continuare:
În pofida obiectului extrem de clar al acţiunii formulate de reclamanta C.F., judecătorul fondului reţine aplicabilitatea Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, calificând greşit că acţiunea în contradictoriu cu C.N.P.R., Dirigintele Oficiului Poştal Braşov şi Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor Bucureşti (devenit Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor) vizează anularea unor acte administrative.
În realitate, prin acţiune s-a cerut obligarea părţilor la: predarea scrisorilor recomandate individualizată în cererea adresată Oficiului Poştal Braşov, înscrierea pe avizul aferent fiecărei scrisori ori pe altă foaie faptul că reclamanta s-a prezentat personal să ridice salariile, eliberarea unei copii xerox a Instrucţiunilor poştei invocate de funcţionarii poştali, eliberarea unei copii xerox de pe fişa aferentă ce evidenţiază cursul scrisorilor (înregistrare, predare, nepredare, returnare), precum şi eliberarea unei copii xerox de pe plicurile scrisorilor respective pe care să se consemneze motivul returnării înscris pe plic.
Aşa cum se poate lesne observa obiectul acţiunii nu se circumscrie art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind evident vorba de ceea ce jurisprudenţa a calificat ca fiind o obligaţie de a face/acţiune de drept comun.
De altfel, cum arată şi C.N.P.R., niciunul dintre pârâţi nu îndeplineşte calitatea de autoritate publică în sensul Legii nr. 554/2004 (art. 2 lit. b), ambele definiţii cuprinse în acest text legal).
Potrivit art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 371/1998 „P.R. este o societate comercială pe acţiuni, care funcţionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară”, iar din economia normelor legale cuprinse în hotărârea de guvern privind înfiinţarea C.N.R.P. SA prin reorganizarea RA „P.R.” nu rezultă că serviciile poştale prestate de această Companie sunt prestate în regim de putere publică.
Aşadar revine instanţei de drept comun sarcina de a analiza temeinicia acţiunii în justiţie din perspectiva O.G. nr. 31/2002 privind serviciile poştale, cu modificările şi completările ulterioare, mai exact de a stabili în ce măsură sunt justificate acţiunile sau inacţiunile pârâţilor care şi-au motivat refuzul de a da curs solicitărilor reclamantei pe acte cu caracter intern (Instrucţiunile privind tratarea problemelor comune ale serviciilor poştale interne) şi în ce măsură s-a creat un prejudiciu moral reclamantei.
Instanţa competentă se va preocupa de susţinerile apărărilor tuturor participanţilor la procesul civil, aşa cum au fost ele reiterate şi în cererile de recurs a căror expunere sintetică s-a făcut de către Înalta Curte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de C.F. împotriva sentinţei civile nr. 179/ F din 8 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5621/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5630/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
