ICCJ. Decizia nr. 5607/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5607/2011
Dosar nr. 299/43/2010
Şedinţa publică de la 24 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 29 din 3 februarie 2011 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii formulată de Guvernul României, a respins ca inadmisibilă acţiunea în contencios administrativ formulată şi precizată de reclamantul M.G., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi a respins cererea de intervenţie formulată în interesul pârâtului de către Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că parcurgerea procedurii administrative prealabile reprezintă o condiţie obligatorie a cărei neîndeplinire afectează însuşi exerciţiul dreptului la acţiune în contencios administrativ.
Instanţa de fond a constatat că reclamantul nu a făcut dovada formulării plângerii prealabile la autoritatea emitentă, respectiv Guvernul României.
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul M.G. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 299, art. 304 alin. (1) pct. 8 şi pct. 9 şi art. 3041 din C. proc. civ., art. 87, raportat la art. 155 lit. d) şi lit. f) şi art. 156 din Legea nr. 19/2000, art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, C. civ., C. proc. civ., Legea nr. 567/2004, C. mun., Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, Protocolul adiţional la Convenţie, Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, art. 17 alin. (1) privind dreptul de proprietate, art. 25 privind drepturile persoanelor în vârstă, art. 34 alin. (1) privind Securitatea Socială şi Asistenţă Socială şi art. 52 alin. (1) privind întinderea drepturilor şi principiilor, art. 25 pct. 1 privind dreptul la un nivel de trai decent, art. 23 pct. 3 cu privire la dreptul la o retribuire echitabilă şi la protecţie socială şi hotărârile pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului .
Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţia instanţa a avut în vedere considerente în continuare arătate.
Conform art. 7 alin. ( 1 ) : „ Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia” , iar p otrivit art. 7 alin. (11): „ În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând”.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă fără putinţă de tăgadă că, în cauză, recurentul-reclamant nu şi-a îndeplinit această obligaţie.
Prin urmare, neîndeplinirea de către recurent a acestei obligaţii a fost corect constatată de către instanţa de fond în soluţionarea excepţiei invocate de pârât.
Din interpretarea logico-juridică a textului legal sus citat rezultă că plângerea prealabilă trebuie formulată anterior sesizării instanţei de contencios administrativ.
Chiar denumirea acesteia indică faptul că trebuie adresată emitentului actului „în prealabil”, deci, înainte de introducerea acţiunii.
Având în vedere faptul că instanţa de fond a respins acţiunea pe o excepţie, care se constată de către instanţa de recurs că este întemeiată, nu se mai impune a fi analizate şi celelalte motive de recurs invocate de recurentul-reclamant.
Dealtfel, nici în recurs recurentul nu a făcut dovada că ar fi îndeplinit procedura prealabilă.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului-reclamant sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, pe care o va menţine.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.G. împotriva sentinţei civile nr. 29 din 3 februarie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5604/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5608/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
