ICCJ. Decizia nr. 5633/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5633/2011
Dosar nr. 841/2/2011
Şedinţa publică de la 24 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2816 din 8 aprilie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins primul capăt de cerere al acţiunii formulată de C.I. în contradictoriu cu Colegiul de Onoare, ca rămas fără obiect, a admis excepţia necompetenţei materiale a cauzei formulată de reclamantul C.I. în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Central de Onoare al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi pe cale de consecinţă a trimis dosarul la Tribunalul Dolj, secţia litigii de muncă, spre competentă soluţionare.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că reclamantul C.I., în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Central de Onoare al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor la soluţionarea contestaţiei împotriva deciziei din 8 decembrie 2010 emisă de Universitatea din Craiova; anularea deciziei din 8 decembrie 2010 a Universităţii din Craiova prin care aceasta a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă; anularea în parte a actului administrativ numit Stat de Funcţii pentru anul universitar 2010/2011 al catedrei de ingineria calculatoarelor şi comunicaţiilor de la Facultatea de Automatică, Calculatoare şi Electronică, Universitatea din Craiova, referitor la includerea sa pe un post 7 cu predare în limba engleză; reintegrarea sa pe postul avut anterior în anul universitar 2009/2010, întrucât disciplinele de „Programarea calculatoarelor şi limbaje de programare” nu au dispărut fiind trecute în posturi vacante; obligarea pârâtului la plata despăgubirilor reprezentând drepturile salariale indexate, majorate şi reactualizate precum şi celelalte drepturi până la reintegrarea efectivă pe postul pe care a funcţionat în anul universitar 2009/2010; obligarea pârâtului la plata de daune materiale în valoare de 300.000 RON şi daune morale de 400.000 RON.
Reclamantul a arătat că deşi avea o sentinţă irevocabilă din anul 2003 pusă în executare în anul 2005, nu a fost lăsat să lucreze în specialitatea pe care o avea şi fiind obligat să predea în limba engleză şi alte specializări, iar o astfel de normă didactică contravine Legii nr. 128/1997.
Constatându-se că intimatul Colegiul Central de Onoare din cadrul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a soluţionat contestaţia petentului, s-a apreciat capătul de cerere de obligare la soluţionarea contestaţiei, ca fiind rămas fără obiect.
De asemenea, considerând capetele de cerere privind nulitatea deciziei din 8 decembrie 2010 a Universităţii Craiova şi a Statului de Funcţii al Catedrei de ingineria Calculatoarelor din Universitatea din Craiova de competenţa Tribunalului Dolj, secţia litigii de muncă, dată fiind natura de conflict de muncă între angajatul-reclamant şi angajatorul-pârât Universitatea Craiova, potrivit art. 248 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 republicată şi art. 67, art. 70 din Legea nr. 168/1999 cu referire la art. 2 lit. c) din C. proc. civ. coroborat cu art. 8 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., curtea de apel a declinat soluţionarea cauzei la Tribunalul Dolj - secţia litigii de muncă.
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul C.I. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prevalându-se de dispoziţiile art. 304 pct. 3, pct. 4, pct. 5, pct. 6, pct. 7, pct. 8 şi pct. 9 din C. proc. civ., recurentul a criticat soluţia curţii de apel, apreciind că aceasta este rezultatul încălcării procedurilor legale privind administrarea probelor, al interpretării greşite a obiectului dedus judecăţii şi al declaraţiilor mincinoase ale pârâtului şi grefierei de şedinţă, favorizându-se astfel „acţiunea criminală a unui clan mafiot coordonat de directoarea I.M. din Ministerul Educaţiei”.
În opinia recurentului sunt incidente motivele de casare a sentinţei nr. 2816 din 8 aprilie 2011 pentru că:
-s-a ţinut seama de o întâmpinare tardiv formulată de către pârât;
-s-a invocat lipsa obiectului acţiunii, sfidându-se absurdul, preluându-se fără discernământ apărările pârâtului;
-s-a reţinut în mod greşit că are calitate de pârât în cauză Universitatea din Craiova, în realitate fiind vorba de Colegiul Central de Onoare al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului;
- nu s-a ţinut seama că hotărârea din 16 februarie 2011 a fost emisă peste termenul legal şi că nu a fost comunicată recurentului;
- în pofida alternativei legale pe care reclamantul a avut-o în privinţa alegerii instanţei la care se poate judeca şi fără a i se da posibilitatea să-şi precizeze/completeze acţiunea, instanţa şi-a declinat, nelegal, competenţa în favoarea secţiei contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Craiova.
Totodată, recurentul a înregistrat la Înalta Curte o cerere intitulată „ordonanţă preşedinţială”, cerând, fără citarea părţilor, suspendarea temporară a hotărârii din 16 februarie 2011 a Colegiului Central de Onoare al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, apreciind că desfacerea disciplinară a contractului său de muncă impune o astfel de normă urgentă şi cu caracter vremelnic.
Examinând cauza, din perspectiva obiectului acţiunii cu care a fost învestită Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi a normelor legale incidente, Înalta Curte reţine că recursul este nefondat şi îl va respinge în consecinţă pentru cele ce vor fi punctate în continuare:
În privinţa măsurii de declinare în favoarea Tribunalului Dolj, secţia litigii de muncă, a competenţei judecării cererilor având ca obiect anularea deciziei din 8 decembrie 2010 a Universităţii din Craiova, reintegrarea reclamantului pe postul deţinut anterior desfacerii disciplinare a contractului de muncă, cu plata drepturilor salariale indexate şi plata de daune materiale şi morale, se impune observaţia că potrivit art. 1583 din C. proc. civ. astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 20 din Legea nr. 202/2010 (intrată în vigoare la 29 octombrie 2010) „Dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac [...]”.
Aşadar sub acest aspect, critica recurentului privind punerea sa în imposibilitatea de a-şi preciza acţiunea şi nesocotirea dreptului de a opta cu privire la instanţa care să judece litigiul său nu poate fi primită, exercitarea căii de atac a recursului nefiind permisă de Codul de procedură civilă, prin norma expresă, imperativă, citată mai înainte.
Cererea intitulată „ordonanţă preşedinţială” nu poate face obiectul preocupării instanţei de control judiciar, deoarece conform art. 4 din C. proc. civ. competenţele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sunt stipulate expres, iar în acest stadiu procesual nu se pot formula cereri noi.
De altfel, este necesară şi precizarea că în materia contenciosului administrativ, guvernată de Legea specială nr. 554/2004, cererile întemeiate pe dispoziţiile art. 581 din C. proc. civ. sunt inadmisibile, aşa cum în mod constant au stabilit atât doctrina cât şi jurisprudenţa în materie.
Referitor la critica soluţiei de respingere ca rămasă fără obiect a cererii de constatare a refuzului Colegiului Central de Onoare de la nivelul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului de a soluţiona contestaţia formulată de reclamant împotriva deciziei emisă de Universitatea Craiova din 8 decembrie 2010, Înalta Curte reţine că aceasta este neîntemeiată, soluţia primei instanţe fiind confirmată de actul aflat, respectiv de hotărârea din 16 februarie 2011 prin care organul de soluţionare a contestaţiilor a respins ca neîntemeiată contestaţia în discuţie.
Nu în ultimul rând, se remarcă faptul că deşi instanţa fondului nu a antamat fondul litigiului, criticile recurentului vizează aspecte de fond şi nu critici de substanţă care să se refere la soluţia de respingere a primului capăt de cerere ca fiind rămas fără obiect, în condiţiile în care Colegiul Central de Onoare din cadrul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a soluţionat contestaţia împotriva deciziei prin care Universitatea din Craiova a dispus sancţionarea reclamantului cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2001 modificată şi completată
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.I. împotriva sentinţei civile nr. 2816 din 8 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5631/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 5635/2011. Contencios → |
|---|
