ICCJ. Decizia nr. 364/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 364/2011
Dosar nr.7080/2/2009
Şedinţa publică de Ia 25 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanţele cauzei
Reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în judecată pe pârâtul C.L., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să constate calitatea acestuia de colaborator al securităţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin cererea nr. 320/07 din 25 ianuarie 2007, adresată C.N.S.A.S. de către S.S.P.R.D., s-a solicitat verificarea pârâtului în temeiul Legii nr. 187/1999, sub aspectul stabilirii calităţii de agent sau colaborator al Securităţii, a persoanelor care deţin titlu de revoluţionar. Întrucât pârâtul este deţinător al titlului de luptător pentru victoria din decembrie 1989 şi având în vedere dispoziţiile art. 3 lit. z) din OUG nr. 24/2008, precum şi faptul că la data intrării în vigoare a acesteia, verificările prevăzute de lege, se aflau în derulare, potrivit art. 33 alin. (l), cererea reclamantului a fost apreciată ca fiind legală.
S-a mai arătat că, aşa cum rezultă şi din cuprinsul Notei de Constatare nr. S/DI/I/2873 din 15 octombrie 2008, pârâtul a fost recrutat, în calitate de colaborator, în vederea încadrării informative a obiectivului G. semnalată în legătură cu persoane din ţară aflate în atenţia D.S.S.
La data de 8 decembrie 1989, pârâtul a semnat Angajamentul, având numele conspirativ de colaborator, E.
Reclamantul apreciază că, în speţă, sunt asigurate condiţiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008 pentru a se putea constata calitatea de „colaborator al Securităţii".
2. Soluţia primei instanţe
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1733 din 16 aprilie 2010, a admis cererea formulată de C.N.S.A.S., constatând calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că potrivit art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii pentru a se reţine calitatea de colaborator al Securităţii:
i) Informaţiile furnizate Securităţii să se refere la atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
ii) Informaţiile prevăzute la pct. l să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale ale omului.
În speţă, prima instanţă a stabilit raportat la înscrisurile depuse la dosar, că ambele condiţii au fost îndeplinite astfel că admiţând acţiunea a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.
3. Recursul promovat de pârâtul C.L.
Împotriva sentinţei pronunţate de prima instanţă, în termen legal a declarat recurs pârâtul C.L.
Un singur motiv de recurs a fost succint înfăţişat, constând în solicitarea de casare a sentinţei şi de trimitere a cauzei spre rejudecare pentru administrarea de probe suplimentare.
Astfel, recurentul a arătat că instanţa de fond a omis a se pronunţa asupra probelor solicitate prin întâmpinare, fiindu-i totodată încălcat şi dreptul la apărare prin faptul că la termenul la care urmau a se discuta aceste probatorii, cauza a fost reţinută în pronunţare, deşi, prin apărător ales, s-a cerut amânarea pronunţării pentru depunerea de concluzii scrise.
4. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte, analizând sentinţa atacată prin prisma motivului de recurs susţinut dar şi faţă de prevederile art. 3041 C. proc. civ., ca şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, reţine că nu subzistă în cauză motive de nelegalitate care să impună fie casarea, fie modificarea hotărârii primei instanţe, în considerarea celor în continuare arătate.
Actele dosarului atestă, incontestabil, că sentinţa nr. 1733 a fost pronunţată, la data de 16 aprilie 2010, termen de judecată la care apărătorul recurentului - pârât nu a prezentat concluzii orale, în condiţiile în care, după cum rezultă din partea introductivă a sentinţei, acesta s-a prezentat după reţinerea cauzei spre soluţionare. Astfel, la strigarea cauzei a fost prezent numai reprezentantul autorităţii reclamante.
Înalta Curte apreciază că nu este întemeiată critica recurentului vizând pretinsa încălcare a dreptului său la apărare câtă vreme, soluţionarea cauzei în modalitatea înfăţişată nu s-a realizat cu încălcarea normelor de procedură, fiind evident că pentru respectivul termen de judecată ambele părţi din cauză aveau termen în cunoştinţă, iar termenele anterioare de judecată fuseseră acordate tocmai pentru ca pârâtul să îşi poată angaja apărător, conform art. 156 alin. (l) C. proc. civ. şi respectiv pentru a se lua cunoştinţă de întâmpinarea depusă apoi de apărătorul său.
În fine, se impune a se menţiona că la dosar, contrar celor susţinute de recurent, nu se află nici un înscris prin care apărătorul pârâtului - recurent să fi solicitat, în vederea termenului acordat pentru 16 aprilie 2010, despre care avea cunoştinţă, fie amânarea, fie strigarea dosarului la o anumită oră, după cum nici acordarea unui termen pentru depunerea de concluzii scrise nu a fost formulată în scris şi înregistrată la dosar.
Faţă de cele învederate rezultă aşadar că nu se poate reţine că judecătorul fondului ar fi încălcat prevederile procedurale privitoare la soluţionarea cauzelor cu respectarea drepturilor procesuale ale părţilor, vizând, cu precădere, dreptul la apărare.
De altfel, din cuprinsul întâmpinării depuse de pârâtul recurent la dosar, prin care se solicită respingerea acţiunii C.N.S.A.S., ca neîntemeiată, nu rezultă care sunt, efectiv, probatoriile pe care pârâtul ar fi intenţionat să le administreze în cauză, în apărare.
Simpla menţionare generică a probei cu „înscrisuri şi un martor", fără nici o altă referire concretă la actele ce urmau să fie înfăţişate şi la relevanţa acestora nu este de natură a demonstra utilitatea şi pertinenţa unui probatoriu suplimentar şi pentru a se susţine că în lipsa administrării acestuia s-a creat recurentului o vătămare, în sensul art. 105 C. proc. civ.
Concluzionând pe acest aspect, Înalta Curte reţine aşadar că nu se poate susţine cu temei că pârâtul - recurent, prin întâmpinarea depusă, ar fi propus efectiv probe în combaterea acţiunii reclamantei C.N.S.A.S., asupra cărora instanţa de fond a omis a se pronunţa sau a le administra, exigenţa prevederilor art. 115 şi 118 C. proc. civ., nefiind satisfăcută.
Examinând cauza şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază ca prima instanţa a soluţionat cu justeţe şi printr-o corectă aplicare a prevederilor legale incidente, raportate la situaţia de fapt din cauză, cererea C.N.S.A.S., argumentându-şi soluţia adoptată prin ample şi convingătoare referiri la probatoriile administrate, respectiv la notele informative ce îndeplinesc cerinţele art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, astfel că nici din această perspectivă nu se poate reţine vreun alt motiv de nelegalitate al sentinţei.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.L. împotriva sentinţei civile nr. 1733 din 16 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VllI-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 348/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 435/2011. Contencios. Anulare proces verbal de... → |
|---|
