ICCJ. Decizia nr. 5649/2011. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5649/20 11
Dosar nr. 2103/2/2011
Şedinţa publică de la 17 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 8 martie 2011 şi ulterior precizată, A.J.V.P.S. Cluj a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură Bucureşti şi, respectiv, A.J.V.P.S. Maramureş, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, instanţa să dispună:
1. Cu caracter provizoriu, suspendarea efectelor deciziei Comisiei de evaluare din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură Bucureşti, prin care s-a dispus atribuirea autorizaţiei de pescuit recreativ sportiv în zona Lacului Săcălaia; autorizaţiei emise de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură Bucureşti în favoarea A.J.V.P.S. Maramureş, precum şi a dreptului de a emite permise de pescuit sportiv/recreativ în baza autorizaţiei emise, până la soluţionarea cererii de chemare în judecată formulată în Dosarul nr. 2102/2/2011.
2. Obligarea pârâtelor la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de formularea prezentei acţiuni.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că a solicitat pârâtei Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale-Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură Bucureşti eliberarea autorizaţiei de pescuit recreativ în zona Lacului S., cererea fiind însoţită de întreaga documentaţie prevăzută de Ordinul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 15/2011.
În urma evaluării efectuate de către Comisia de Evaluare, filiala Ardeal din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale-Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură, deşi i s-au acordat 100 puncte, s-a decis ca autorizaţia să fie eliberată în favoarea A.J.V.P.S. Maramureş, care a obţinut un punctaj de numai 85 puncte.
Reclamanta a mai arătat că împotriva acestei decizii a formulat contestaţie, întemeiată pe nerespectarea prevederilor Ordinului nr. 15/2011, însă răspunsul primit nu vizează condiţiile prevăzute strict şi limitativ de ordinul în cauză, ci se referă la criterii stabilite în mod arbitrar şi subiectiv, cum ar fi: diversitatea cursurilor de apă, numărul membrilor asociaţiei, numărul de permise atribuite, istoricul activităţii asociaţiei de pescari.
La data de 15 martie 2011 reclamanta şi-a precizat acţiunea, arătând că cererea formulată nu are caracterul unei ordonanţe preşedinţiale, ci a unei cereri de suspendare a unui act administrativ, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ şi că înţelege să se judece şi în contradictoriu cu A.J.V.P.S. Maramureş.
În raport de acest temei de drept, reclamanta a susţinut cu privire la existenţa cazului bine justificat, că există o îndoială de legalitate a actelor a căror suspendare o solicită, respectiv: nerespectarea Ordinului nr. 15/2011, ignorarea tuturor condiţiilor impuse de legislaţia în vigoare avute în vedere la emiterea autorizaţiilor de pescuit recreativ sportiv, îndeplinirea tuturor condiţiilor de către reclamantă, precum şi neîndeplinirea acestor condiţii de către pârâta A.J.V.P.S. Maramureş, lipsa de obiectivitate în aprecierea modalităţii de emitere a autorizaţiei.
Cu privire la paguba iminentă, a arătat că prejudiciul material constă în pierderea membrilor asociaţiei, a posibilităţii de cooptare a altora noi întrucât în lipsa acestei autorizaţii ar fi în imposibilitate de a emite permise de pescuit recreativ sportiv, în timp ce pârâta A.J.V.P.S. Maramureş căreia i s-a emis în mod nelegal acea autorizaţie, ar putea să le emită.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale-Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de ordonanţă preşedinţială, având în vedere că reclamanta nu face dovada urgenţei, a vremelniciei şi că, aparent, solicită prejudecarea fondului.
De asemenea, a arătat că prin autorizarea la care face referire nu se poate produce nicio pagubă, nici un prejudiciu reclamantei, aceasta putând elibera în continuare permise de pescuit recreativ/sportiv şi poate desfăşura activitatea fără nici o îngrădire.
Şi pârâta A.J.V.P.S. Maramureş a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Prin sentinţa nr. 3706 din 24 mai 2011, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta A.J.V.P.S. Cluj, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale-Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură Bucureşti şi, respectiv, A.J.V.P.S. Maramureş.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că suspendarea executării unui act administrativ se poate dispune în condiţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai dacă sunt îndeplinite, în mod cumulativ, cele două condiţii, respectiv existenţa unui caz bine justificat şi a unei pagube iminente.
În speţă, instanţa a constatat că reclamanta nu a făcut dovada pagubei iminente, în sensul că, prejudiciul material invocat nu este consecinţa directă a actelor atacate, reclamanta neavând posibilitatea să elibereze permise de pescuit nici după suspendarea actului atacat.
Pe de altă parte, nici instanţa nu are posibilitatea ca în baza art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004 sau în baza altui text de lege, să procedeze la acordarea provizorie a autorizaţiei în favoarea reclamantei.
2. Calea de atac exercitată
2.1. Împotriva acestei soluţii a formulat recurs reclamanta A.J.V.P.S. Cluj, care a invocat ca temei dispoziţiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., potrivit cărora o hotărâre poate fi recurată atunci când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
În motivarea recursului formulat, asociaţia recurentă a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat eronat dispoziţiile legale incidente în cauză, art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, reţinând în mod greşit că nu ar exista un caz bine justificat pentru suspendarea actelor administrative atacate şi nici iminenţa producerii unei pagube în patrimoniul A.J.V.P.S. Cluj.
Astfel, argumentează recurenta, instanţa de fond a ignorat faptul că actele administrative a căror suspendare a cerut-o au fost emise cu încălcarea vădită a legii, precum şi faptul că prin nesuspendarea efectelor acestor acte pe durata soluţionării litigiului, asociaţia va pierde posibilitatea cooptării unor noi membri, existând şi riscul pierderii unora dintre membri actuali, cărora nu va mai avea posibilitatea să le elibereze autorizaţii, permise, etc.
În concluzie, asociaţia recurentă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanţei de fond şi, în urma rejudecării cauzei, să fie admisă cererea de suspendare a deciziei Comisiei de evaluare şi a autorizaţiei emise în favoarea A.J.V.P.S. Maramureş şi a dreptului de emitere de permise de pescuit sportiv/ recreativ, în baza autorizaţiei emise.
2.2. Intimata A.J.V.P.S. Maramureş a depus întâmpinare susţinând, în esenţă, că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică şi solicitând respingerea recursului ca nefondat.
3. Soluţia instanţei de recurs
Recursul este nefondat, fiind respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
În cauză este necontestat că prin acţiunea precizată, A.J.V.P.S. Cluj a solicitat să se dispună suspendarea efectelor deciziei Comisiei de evaluare prin care Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură a dispus atribuirea autorizaţiei de pescuit recreativ sportiv în zona Lacului Săcălaia, suspendarea autorizaţiei emise de aceeaşi autoritate în favoarea A.J.V.P.S. Maramureş, precum şi suspendarea dreptului acestuia de a elibera permise de pescuit recreativ sportiv în baza autorizaţiei emise.
Din dispoziţiile generale ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, rezultă că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, fiind executoriu din oficiu.
Pe de altă parte, din dispoziţiile art. 14, cât şi din dispoziţiile generale ale Legii nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepţională care poate surveni exclusiv atunci când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept-ope legis) ori, când sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege (suspendarea la cererea persoanei vătămate).
Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond”.
Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.
Noţiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Or, în cauză, instanţa de fond a reţinut că nu există împrejurări de fapt şi de drept care să fie de natură să-i creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ fiscal a cărui suspendare s-a cerut.
Pe de altă parte, asociaţia recurentă, în criticile formulate, a susţinut că existenţa unui caz bine justificat este evidentă, invocând în sprijinul acestei afirmaţii aspecte privind nelegalitatea deciziei prin care Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură a dispus atribuirea autorizaţiei de pescuit recreativ sportiv în zona Lacului S.
Încadrarea tarifară pretins eronată a produselor importate, pentru care s-a calculat taxa antidumping şi TVA.
În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a Înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/ sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/şi de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reţinute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.
De asemenea, din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Lege rezultă că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
Or, în cauză, asociaţia recurentă a invocat drept consecinţe negative viitoare, în cazul nesuspendării autorizaţiei emise în favoarea A.J.V.P.S. Cluj, diminuarea numărului de membri ai A.J.V.P.S. Cluj, ceea ce nu echivalează cu un prejudiciu material viitor şi previzibil iar, pe de altă parte, asociaţia recurentă nu are calitatea de autoritate publică sau serviciu public.
Astfel fiind, rezultă că instanţa de fond a dat o hotărâre legală şi temeinică, urmare a interpretării corecte a prevederilor art. 14 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. t) şi ş) din Legea nr. 554/2004, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.J.V.P.S. Cluj împotriva sentinţei nr. 3706 din 24 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5647/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5650/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
