ICCJ. Decizia nr. 5668/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5668/2011
Dosar nr. 6135/2/2010
Şedinţa publică de la 25 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Hotărârea primei instanţe.
Prin sentinţa nr. 475 din 25 ianuarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul T.G., prin care solicita să se constatate calitatea de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Pârâtul a semnat la 1 iunie 1981 angajamentul de colaborare cu Securitatea.
Prin nota informativă furnizată de pârât la data de 28 august 1981 acesta declară următoarele despre colegul său, M.N.: „În ceea ce priveşte relaţiile cu colegii subordonaţi este un om foarte distant, creând intrigi între colegi pentru a-şi urmări unele scopuri, cum ar fi: reputaţie şi problema materială. Are proprietate personală în Bucureşti şi apartament în Brăila plătit de către institut cu toate că detaşarea este depăşită cu circa 4 ani. /.../ Nu are relaţii apropiate cu persoane din institut sau din cadrul colectivului, tocmai datorită faptului că este o fire retrasă şi ascunsă. Mai menţionez că este un om foarte bine pus la punct cu toate ştirile externe, având afecţiune pentru Uniunea Sovietică.”
Prima instanţă constată că informaţiile ce fac obiectul notei sus menţionate nu privesc activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi nu se poate reţine că au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008.
Faptul că în raportul cu propunerea de recrutare s-a reţinut de organele de Securitate că T.G. „a informat organele noastre verbal şi scris cu unele informaţii, care s-au verificat integral, sau altele sunt în curs de verificare, parţial fiind cunoscute de către ofiţer” nu poate sta, în opinia instanţei de fond, la baza admiterii acţiunii, aceste menţiuni fiind simple susţineri, nedovedite; or, verificarea îndeplinirii condiţiilor legale, sus menţionate, presupune analizarea de către instanţă a elementelor de fapt particulare, conţinutul concret al informaţiei furnizate.
2.Recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamantul, invocând dispoziţiile art. 299 şi art. 3041 din C. proc. civ.
Recurentul solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii şi admiterea acţiunii în sensul constatării calităţii de colaborator a intimatului-pârât T.G.
Prin memoriul de recurs s-a reluat situaţia de fapt expusă prin cererea de chemare în judecată, recurentul-reclamant motivând că în mod greşit prima instanţă a respins acţiunea întemeiată pe conţinutul art. 2 lit. b) şi art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008, precum şi pe împrejurarea că domnul T.G. a informat autorităţile represive ale regimului comunist, sub acoperirea numelor conspirative „Constantin" şi „Constantinescu", printre altele, despre faptul că o persoană, caracterizată de intimat chiar în cuprinsul notei informative drept „retrasă şi ascunsă”, dovedea „afecţiune faţă de Uniunea Sovietică".
Susţine recurentul că în perioada când a fost furnizată nota informativă o persoană care admira, indiferent din ce motive, politica guvernului de la Moscova era tratată cu suspiciune de Securitate, întrucât o astfel de „afecţiune faţă de Uniunea Sovietică" ar fi putut să însemne implicit o aversiune faţă de regimul preşedintelui ţării. Motivează recurentul că în speţă este îndeplinită şi a doua condiţie, care se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale, şi nu neapărat la încălcarea propriu-zisă a acestor drepturi, în sensul că intimatul putea şi trebuia să conştientizeze posibilele urmări ale informaţiei furnizate.
Dezvoltând critica enunţată, recurentul a arătat că exclude ideea că intimatul să nu fi conştientizat posibilele urmări ale informaţiilor furnizate, respectiv că persoanele vizate vor fi investigate de Securitate.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma recursului declarat, precum şi sub toate aspectele, în temeiul art. 304 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că rezolvarea dată de judecătorul fondului este legală, fiind în acord cu înscrisurile administrate.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Intimatul-pârât T.G. ocupă funcţia de consilier local al comunei T. judeţul Tulcea şi, în această calitate, a fost verificat sub aspectul posibilei calităţi de colaborator sau lucrător al Securităţii, în temeiul art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 24/2008.
Analizând nota informativă furnizată de pârât la data de 28 august 1981, Curtea de apel a ajuns la concluzia că informaţiile furnizate de acesta nu se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, nefiind apte să îngrădească drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.
Această concluzie este împărtăşită şi de instanţa de recurs.
Cele două critici formulate de recurent se circumscriu condiţiilor impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii.
Potrivit reglementării indicate, prin colaborator al Securităţii se înţelege „persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (…). Colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai Securităţii, coordonau activitatea informatorilor”.
Din întreaga documentaţie furnizată de recurent nu s-a putut identifica nici măcar o singură informaţie care să îndeplinească cerinţele legii şi să atragă constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în persoana intimatului.
Prin respectiva notă de care se prevalează recurentul se indica faptul că o persoană era caracterizată de intimat drept „retrasă şi ascunsă” şi că dovedea afecţiune faţă de Uniunea Sovietică, or după cum corect a apreciat şi prima instanţă, o astfel de informare, prin conţinutul său nu dezvăluia o atitudine potrivnică regimului comunist, după cum nu se poate reţine nici că ar fi vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale unei persoane determinate.
Mai mult aşa cum a susţinut intimatul-pârât la fondul cauzei „afecţiunea faţă de Uniunea Sovietică” cuprinsă în nota informativă menţionată, ar fi destul de greu de echivalat o astfel de atitudine cu una potrivnică regimului totalitar comunist din moment ce şi Uniunea Sovietică facea parte din acelaşi bloc al ţărilor comuniste.
Înalta Curte reţine aşadar, raportat la conţinutul şi substanţa notei şi dosarului examinat că nu sunt întrunite cumulativ cerinţele textului de lege incident pentru a se putea reţine calitatea intimatului-pârât de colaborator al Securităţii.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru toate considerentele expuse la pct. 11.1 din prezenta decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) –(3) din C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi la art. 11 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008, se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei nr. 475 din 25 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2011
| ← ICCJ. Decizia nr. 5667/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5670/2011. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
