ICCJ. Decizia nr. 5714/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5714/2011
Dosar nr. 413/36/2011
Şedinţa publică de la 29 noiembrie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa reclamantul a solicitat suspendarea executării Ordinului Ministrului Administraţiei şi Internelor din 23 noiembrie 2010 în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor, Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Inspectoratul de Poliţie Judeţean Constanţa.
În motivarea acţiunii s-a arătat că a fost numit în funcţia de Şef Birou Accidente Rutiere din data de 15 mai 2010, având raporturi juridice de serviciu cu Inspectoratul de Poliţie Judeţean Constanţa.
A mai arătat reclamantul că în data de 14 martie 2011 a luat cunoştinţă despre faptul că i s-a aplicat o reţinere din salariul brut realizat în cuantum de 444,00 RON.
A mai susţinut reclamantul că i s-a adus la cunoştinţă prin adresa din 23 martie 2011 că reţinerea s-a făcut în baza H.G. nr. 154/2010 şi a ordinului din 23 noiembrie 2010 ale cărei prevederi operează cu caracter retroactiv începând de la data de 1 ianuarie 2010.
A precizat reclamantul că raportul său de transfer de la I.G.P.I. la Inspectoratul General al Poliţiei Române a fost întocmit în decembrie 2009, iar dispoziţia de transfer este dată în 1 martie 2010, dată la care nu erau în vigoare nici unul dintre actele normative invocate din adresa comunicată.
A concluzionat reclamantul că prevederile ordinului Ministrului Administraţiei şi Internelor din 23 noiembrie 2010 încalcă „principiul retroactivităţii legii civile”.
Prin sentinţa nr. 173/CA din 21 mai 2011, Curtea de Apel Constanţa a admis acţiunea formulată de reclamant şi a dispus suspendarea executării anexei 10 la pct. 7.1.3 din ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor din 23 noiembrie 2010 până la soluţionarea instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această hotărâre Curtea a reţinut că în cauza de faţă sunt întrunite prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În speţă s-a reţinut că Anexa 10 pct. 7.1.3 din ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor din 23 noiembrie 2010 creează o serioasă îndoială în privinţa legalităţii sale, întrucât vizează aplicarea retroactivă a sa, iar pe de altă parte a fi în contradicţie cu dispoziţiile art. 5 pct. 1 lit. b) din O.U.G. nr. 1/2010, în vigoare la data emiterii ordinului.
În ceea ce priveşte cea dea doua condiţie s-a reţinut că şi aceasta este îndeplinită întrucât prin executarea dispoziţiilor ordinului, reclamantul este lipsit de o parte importantă din veniturile sale necesare susţinerii obligaţiilor sale sociale şi familiale.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond au declarat recurs Ministerul Administraţiei şi Internelor, Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Inspectoratul de Poliţie Judeţean Constanţa.
Prin motivele de recurs invocate de pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul General al Poliţiei Române conform art. 3041 din C. proc. civ. se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 din C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi o motivare contradictorie a instanţei de fond în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor cumulative ale cererii de suspendare formulată de reclamantul-intimat.
Recurenţii arată că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că în cauză cererea de suspendare îndeplineşte condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv condiţia existenţei unor cazuri bine justificate de natură a crea o îndoială serioasă în ceea ce priveşte legalitatea actului normativ a cărei suspendare se solicită şi condiţia existenţei unei pagube iminente în sensul dispoziţiilor art. 14 alin. (1) lit. s) şi lit. t) din Legea nr. 554/2004.
Se arată în motivele de recurs că instanţa de fond nu a motivat în concret îndeplinirea condiţiilor de suspendare de natură a justifica soluţia pronunţată.
În ceea ce priveşte recursul declarat la data de 1 iunie 2011 de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Constanţa acesta a fost motivat la data de 17 octombrie 2011 urmând a se verifica depunerea în termen în raport de data comunicării sentinţei atacate 7 iulie 2011.
La dosar intimatul-pârât a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Curtea, pe recursurile formulate va aprecia pentru următoarele considerente că recursul declarat de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Constanţa este nul fiind motivat tardiv la data de 17 octombrie 2011, iar recursurile declarate de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul General al Poliţiei Române sunt nefondate, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 din C. proc. civ.
În raport de dispoziţiile art. 301 din C. proc. civ. coroborat cu dispoziţiile art. 303 şi 306 alin. (1) din C. proc. civ. recursul declarat de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Constanţa va fi constatat nul pe motiv că a fost motivat cu depăşirea termenului de 15 zile de la comunicarea sentinţei atacate. Astfel, sentinţa a fost comunicată la data de 7 iulie 2011, conform dovezii de comunicare aflată la dosarul de fond, iar motivele de recurs au fost depuse tardiv la data de 17 octombrie 2011.
Recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul General al Poliţiei Române sunt apreciate de Curte ca nefondate şi vor fi respinse ca atare.
În cauză sentinţa atacată a fost dată cu aplicarea şi interpretarea corectă a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, motivarea instanţei de fond în conformitate cu dispoziţiile art. 261 din C. proc. civ. justificând soluţia de admitere a cererii de suspendare astfel cum a fost formulată.
Curtea nu va reţine susţinerile din motivele de recurs privind neîndeplinirea condiţiilor cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Curtea apreciază că ambele condiţii ale cererii de suspendare sunt îndeplinite, respectiv atât condiţia existenţei unor cazuri bine justificate în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 cât şi condiţia existenţei unei pagube iminente, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte condiţia existenţei unor cazuri bine justificate, Curtea apreciază că în mod corect în cauză instanţa de fond a constatat că există împrejurări de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalităţii ordinului contestat întrucât ordinul din 23 noiembrie 2010 s-a aplicat din 1 ianuarie 2010, deci în mod retroactiv în aparenta contradicţie cu dispoziţiile O.U.G. nr. 1/2010 în vigoare la data emiterii ordinului.
În ceea ce priveşte condiţia unei pagube iminente, Curtea apreciază că în concret reclamantul-intimat prin aplicarea dispoziţiilor contestate suferă o pagubă materială prin diminuarea considerabilă a drepturilor sale salariale.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ. va respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul General al Poliţiei Române şi va constata nul recursul declarat de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de Ministerul Administraţiei şi Internelor, Inspectoratul General al Poliţiei Române împotriva sentinţei civile nr. 173/CA din 31 mai 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Constată nul recursul declarat de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Constanţa împotriva aceleiaşi sentinţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5705/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5717/2011. Contencios → |
|---|
