ICCJ. Decizia nr. 5720/2011. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5720/2011
Dosar nr. 982/2/2010
Şedinţa publică de la 29 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, SC N.B.T. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administraţia Finanţelor Publice sector 1 Bucureşti anularea actului administrativ local din 23 octombrie 2009 şi obligarea pârâtei la acordarea dobânzilor în cuantum de 578 . 190 RON aferente întârzierii în soluţionarea decontului cu sumă negativă de TVA cu opţiunea de rambursare din 27 octombrie 2008.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că a solicitat de la pârâtă rambursarea TVA în cuantum de 2.141.447 RON prin depunerea şi înregistrarea la Administraţia Finanţelor Publice sector 1 Bucureşti a decontului de TVA aferent lunii septembrie 2008 cu opţiunea de rambursare, înregistrat din 27 octombrie 2008.
Conform art. 70 din C. proc. fisc. şi pct. 6, cap. I al Metodologiei de soluţionare a deconturilor cu sume negative de TVA cu opţiune de rambursare, aprobată prin Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 1857/2007 reclamanta a susţinut că Administraţia Finanţelor Publice sector 1 Bucureşti avea obligaţia legală de a soluţiona cererea de rambursare de TVA în termen de 45 de zile calendaristice de la data depuneri deconturilor, respectiv până la data de 11 decembrie 2008.
La data de 7 mai 2009 pârâta a dispus reluarea inspecţiei prin adresa şi inspecţia a fost finalizată la data de 28 august 2009 prin acceptarea la rambursare a întregii sume solicitată de societate la 8 septembrie 2009.
Reclamanta a susţinut că, faţă de data înregistrării decontului cu opţiunea rambursării, respectiv data de 27 octombrie 2008 şi data efectivă a rambursării sumei de 2.141.447 RON respectiv data de 8 septembrie 2009, luând în considerare şi termenul legal de 45 de zile pentru soluţionarea cererii de rambursare, rezultă că Administraţia Finanţelor Publice sector 1 Bucureşti a întârziat în rambursarea sumei cu 270 de zile.
În temeiul art. 124 din C. proc. fisc., a susţinut reclamanta că s-a adresat pârâtei pentru plata dobânzilor aferente perioadei de întârziere în cuantum total de 578.190 RON, prin cererea înregistrată din 25 septembrie 2009.
Pârâta a emis adresa cu acelaşi număr din 25 septembrie 2009 prin care a refuzat în mod explicit acordarea dobânzilor, considerând că acestea sunt nejustificate.
Împotriva refuzului nejustificat de acordare dobânzi a arătat reclamanta că a formulat contestaţie administrativă depusă la pârâtă din 20 noiembrie 2009, dar pârâta nu i-a soluţionat contestaţia în termen de 45 de zile conform art. 70 din C. proc. fisc.
Pârâta Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 Bucureşti a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, iar în subsidiar respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
La termenul de judecată din 15 septembrie 2010, reclamanta a depus cerere modificatoare a acţiunii introductive de instanţă prin care a solicitat obligarea pârâtei Administraţia Finanţelor Publice sector 1 Bucureşti să emită nota de restituire/compensare cu privire la suma de 474.343 RON, reprezentând dobânzi acordate conform procesului-verbal din 31 mai 2010 şi obligarea pârâtei la acordarea dobânzilor în cuantum de 103.847 RON prin emitere acte administrativ fiscale prevăzut de Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 1899/2004 (procesul verbal de determinare dobânzi şi nota de restituire/compensaţii reprezentând 13.906 RON rata dobânzii de 0,1% zi de întârziere, aplicată de organul fiscal la o altă sumă decât cea care a fost recunoscută la rambursare); 89.941 RON dobânzi ca urmare a scăderii din perioada de întârziere a celor 42 de zile în care inspecţia fiscală a fost suspendată. Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei Administraţia Finanţelor Publice sector 1 la plata efectivă a dobânzilor în cuantum de 578.190 RON, aferente întârzierii în soluţionarea decontului cu sumă negativă de TVA cu opţiunea de rambursare din 27 octombrie 2008.
În subsidiar, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei Administraţia Finanţelor Publice sector 1 Bucureşti la acordarea dobânzilor în cuantum de 474.343 RON, prin emiterea actelor administrative fiscale prevăzute de Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 1899/2004, respectiv procesul-verbal de determinare a acestor dobânzi şi nota de restituire/compensare.
În motivarea cererii modificatoare, reclamanta a arătat că înainte de primul termen fixat în prezenta cauză, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti a soluţionat contestaţia societăţii formulată împotriva actului fiscal din 23 octombrie 2009, iar prin decizia din 23 aprilie 2010 a decis admiterea contestaţiei şi obligarea Administraţiei Finanţelor Publice sector 1 Bucureşti să emită actul administrativ fiscal cu respectarea prevederilor legale.
Reclamanta a mai arătat că s-a adresat pârâtei cu adresa din 13 iulie 2010 prin care a solicitat emiterea notei de restituire/compensare, iar prin adresa din 19 iulie 2010 pârâta a refuzat emiterea notei pe motiv că suspendarea inspecţiei fiscale a durat până la data de 3 august 2009 şi nu până la data de 7 mai 2009.
Prin cererea modificatoare, reclamanta a invocat excepţia de nelegalitate a dispoziţiei pct. 3, cap. II din Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 1899/2004, privind procedura de restituire şi rambursare a sumelor de la buget, precum şi de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depăşirea termenului legal.
Pârâta Administraţia Finanţelor Publice sector 1 Bucureşti a depus întâmpinare la cererea modificatoare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi ca inadmisibilă pentru acordarea de dobânzi la suma compensată de 103.847 RON şi în rest ca neîntemeiată şi a invocat excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate.
Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 5159 din 15 decembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate ca neîntemeiată, a respins excepţia de nelegalitate a Ordinului Ministerului Finanţelor Publice nr. 1899/2004, pct. 3 ,Cap.2, a admis în parte acţiunea modificată şi completată formulată de reclamantă, a obligat pârâta să emită nota de restituire compensare cu privire la suma de 474.343 RON reprezentând dobânzi acordate reclamantei conform procesului–verbal din 31 mai 2010 şi să restituie această sumă în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii şi a respins în rest, acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, cu privire la inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate pe motiv că nu poate fi atacat un act administrativ cu caracter normativ pe cale de excepţie, conform art. 4 din Legea nr. 554/2004, s-au reţinut următoarele.
Modificarea art. 4 din Legea nr. 554/2004, prin Legea nr. 262/2007, a apărut ca o necesitate pentru înlăturarea unei ambiguităţi a textului iniţial, în sensul că excepţia de nelegalitate poate fi invocată împotriva oricărui act administrativ unilateral, fie el individual sau normativ. Modificarea avea rolul de a include în sfera actelor şi pe cele individuale, iar nu de a le exclude pe cele normative.
Or, a concluzionat Curtea că în raport de acest scop declarat al legii de modificare, efectele acesteia nu pot fi contrare.
Cu privire la excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor pct. 3 din cap. II al Ordinului Ministerului Finanţelor Publice nr. 1899/2004 s-a reţinut că aceasta este neîntemeiată, întrucât C. proc. fisc. face referire la sume „de restituit sau de rambursat de la buget” ori suma aprobată a fi restituită contribuabilului de la buget este în cazul TVA doar suma rămasă după compensarea unei obligaţii pe care o avea contribuabilul faţă de bugetul de stat. Suma compensată nu intră în categoria „sumele de restituit sau de rambursat de la buget” conform accepţiunii dată de art. 124 alin. (1) din C. proc. fisc.
Pe fondul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, s-a constatat că autoritatea pârâtă refuză nejustificat să emită nota de restituire/compensare cu privire la suma de 474.343 RON, astfel că petitul din cererea modificatoare cu acest obiect a fost admis, cu obligarea autorităţii să emită actul administrativ fiscal, şi să restituie suma de 474.343 RON, într-un termen scurt de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere de obligarea pârâtei Administraţia Finanţelor Publice sector 1 Bucureşti la acordarea dobânzilor în cuantum de 103.847 RON prin obligarea să emită acte administrative fiscale, conform Ordinului Ministerului Finanţelor Publice nr. 1899/2004, s-a constatat că este neîntemeiat.
Prin punerea în aplicare a deciziei din 23 aprilie 2010 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, pârâta a emis procesul-verbal din 31 mai 2010, conform Ordinului Ministerului Finanţelor Publice nr. 1899/2004 pct. 3 cap.II, în sensul că a calculat dobânda în sumă de 474.343 RON, aferentă sumelor de restituit după ce a scăzut sumele compensate.
Respectiv din suma totală de 2.141.447 RON TVA, iniţial de rambursat, a fost scăzută suma de 60.991 RON, pentru care reclamanta a beneficiat de compensare şi a calculat dobânzi conform pct. 3, cap. II la suma de rambursat 2.080.456 RON în sumă de 474.343 RON.
Recursul
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a declarat recurs Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Administraţia Finanţelor Publice sector 1.
În motivarea cererii de recurs, pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Administraţia Finanţelor Publice sector 1 a arătat în esenţă următoarele:
- Instanţa de fond a pronunţat o sentinţă nelegală şi netemeinică în ceea ce priveşte obligarea pârâtei la emiterea notei de restituire în sumă de 474.343 RON reprezentând dobânzi acordate reclamantei conform procesului-verbal din 31 mai 2010.
Arată recurenta că inspecţia fiscală a început asupra societăţii la data de 18 martie 2009 şi a fost suspendată în temeiul art. 104 alin. (4) şi alin. (5) din O.G. nr. 2/2003 până la finalizarea acestor controale, începând cu data de 26 martie 2009 (conform adresei din 26 martie 2009) până la data de 3 august 2009 (conform adresei din 7 mai 2009 numărul de zile de suspendare a inspecţiei fiind de 140 zile şi nu 270 cum eronat a calculat instanţa).
- În mod nelegal instanţa de fond a calculat şi a acordat dobânda de 474.343 RON. Se arată că dobânda se calculează numai asupra sumei care a fost aprobată a fi restituită, după efectuarea operaţiunii de compensare, care se înmulţeşte cu numărul de zile determinate conform pct. 2 şi cu nivelul dobânzii prevăzute de art. 115 alin. (5) din O.G. nr. 92/2003.
Se arată că suma restituită şi încasată de societate este de 2.080.456, la care eventual se calculează majorările de 0,1%.
De asemenea a arătat recurenta că, procesul–verbal din 28 august 2009, a fost întocmit de serviciul specializat fără a avea cunoştinţă de solicitarea societăţii, de suspendare a inspecţiei fiscale pentru perioada 23 martie 2009–3 august 2009, motiv pentru care a fost emis şi pentru numărul greşit de zile 270 şi nu 140 zile.
În drept cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 din C. proc. civ.
Întâmpinarea
Reclamanta SC N.B.T. SRL a formulat întâmpinare la cererea de recurs şi a solicitat respingerea acestuia şi menţinerea hotărârii atacate ca temeinică şi legală.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
1) Referitor la critica acordării nelegale a sumei de 474.343 RON conform procesului-verbal din 31 mai 2010.
Înalta Curte reţine că deja recurenta a recunoscut că datorează intimatei-reclamante dobânzi în sumă de 474.343 RON, în acest sens a emis procesul-verbal din 31 mai 2010, acest drept fiind recunoscut reclamantei prin decizia de soluţionare a contestaţiei din 23 aprilie 2010.
Această din urmă decizie nu a fost contestată de recurentă iar prin adresa din 7 mai 2009 recurenta a comunicat reluarea inspecţiei fiscale societăţii inspecţie care s-a finalizat cu raportul de inspecţie fiscală din 28 august 2009 şi decizia privind modificarea bazei de impunere din 28 august 2009, în care s-a arătat suma de 2.141.447 RON de rambursat societăţii intimate la data de 7 septembrie 2009.
Se constată că recurenta deşi susţine că inspecţia fiscală a fost suspendată în data de 26 martie 2009 şi ulterior a fost reluată în data de 3 august 2009, nu probează acest lucru.
Dimpotrivă se reţine că din adresă, aceasta a fost reluată în data de 7 mai 2009, această menţiune existând şi raportul de inspecţie fiscală din 28 august 2009.
Prin urmare susţinerea recurentei privind reluarea inspecţiei fiscale la data de 3 august 2009 nu are suport probator.
Având în vedere acest aspect rezultă că numărul de zile de suspendare a fost calculat până la data de 7 mai 2009 şi nu 3 august 2009, deci numărul de întârziere în soluţionarea cererii de rambursare TVA, a depăşit nejustificat 45 de zile calendaristice, de la data depunerii decontului cu opţiunea de rambursare, încălcând prevederile art. 1473 [alin. (9)] din O.G. nr. 92/2003 şi Cap.I pct. 6 din Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 1857/2007 .
- În ceea ce priveşte modul de calcul a dobânzii şi suma de rambursat asupra căreia se calculează, se reţine că în mod greşit apreciază recurenta că suma de restituit este 2.080.456 RON câtă vreme din decizia de soluţionare a contestaţiei reclamantei intimate împotriva refuzului recurentei de a soluţiona cererea de rambursare rezultă că suma este de 2.141.447 RON, această sumă rezultând şi din raportul de inspecţie fiscală din 28 august 2009 şi deciziei de modificare a bazei de impunere din 28 august 2008.
A susţine în cererea de recurs altceva înseamnă un argument suplimentar în a considera atitudinea recurentei de rea credinţă.
Prin urmare se constată că în mod corect instanţa de fond a stabilit ca suma de rambursat, suma de 2.141.447 RON TVA, din care scăzând suma de 60.991 RON, a calculat dobânzi la suma rezultată de 2.080.456 RON, pentru un nr. de 270 zile, considerând în mod corect că suspendarea inspecţiei fiscale a avut loc până la 7 mai 2009 şi rezultând suma de 474.343 RON.
De altfel recurenta arată că este culpa sa în ceea ce priveşte menţiunile din procesul-verbal din 28 august 2009, însă în realitate, menţiunile din acest proces-verbal au suport probator, ceea ce încearcă recurenta demonstrează încă o dată caracterul confuz şi lipsit de rigoare al modului de lucru a recurentei, care desigur sunt în beneficiul reclamantei intimate.
Faţă de cele arătate mai sus, constatând că în conformitate cu prevederile art. 304 din C. proc. civ. , nu există motive care să atragă modificarea sau casarea sentinţei recurate, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Administraţia Finanţelor Publice sector 1 împotriva sentinţei nr. 5159 din 15 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5717/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5726/2011. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
